In perspectiva modificarii Constitutiei, Filiala SCMD Pitesti sustine ideea inserarii stemei Romaniei pe drapelul national

De-a lungul istoriei, Drapelul, steagul (vexillum) reprezintă simbolul suveranităţii statului asupra teritoriului naţional.

Stema unui stat este simbolul fiinţei sale istorice şi politice, care exprimă realizarea unor idei sau al unor aspiraţii înalte pe care statul sau poporul respectiv, în deplină unitate le-au urmărit în cursul timpurilor.

Stema actuală a României simbolizează statul unitar român, situaţia politică şi teritorială a ţării noastre în urma nesfârşitelor străduinţe şi lupte pe care le-a purtat poporul român pentru realizarea unităţii sale naţionale.

Stema întru totul cu drapelul reprezintă România ca stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil, reprezintă deci, unitatea indestructibilă dintre statul român şi poporul său.

Originea drapelului României vine din îndepărtata istorie, de peste două milenii, având rădăcini în steagurile Romei şi ale Daciei. Drapelul (vexillum) dac consta dintr-o bucată de pânză pătrată fixată în vârful unei suliţe. În mijloc avea cusută o emblemă reprezentând un şarpe, şi pe margini franjuri. Stindardul dac (signum) era un balaur cu capul de lup şi gura deschisă. Pe corpul acestuia erau prinse benzi textile. Atât franjurile drapelului, cât şi benzile stindardului erau colorate în nuanţele curcubeului, dominante fiind roşu, galben şi albastru.

De regulă, ambele însemne se aflau alături şi, uneori, chiar combinate.

Mai târziu, abia în secolul al XIV-lea, documentele care s-au păstrat amintesc de steagurile oştirilor. Pe lângă documente scrise, s-au păstrat şi câteva steaguri din trecut.

Pentru Principatele Române, însemnele naţionale sunt cunoscute sub numele de steag. Ulterior, sub influenţa terminologiei apusene, steagul a luat numele de drapel  - pentru trupele pedestre şi stindard, pentru cele călări. În realitate ambele denumiri nu sunt decât signum şi vexillum. Acestea, respectiv, forma, culorile, conţinutul şi simbolistica lor au fost statuate prin legi, regulamente şi înalte decrete.

Numeroase mărturii scrise care s-au păstrat până în zilele noastre, ne dovedesc că existau pentru Muntenia, Moldova, Transilvania şi celelalte provincii, simbolistica heraldică şi vexilologică a fiecăreia, bine statornicită.

Pe toate aceste simboluri - steaguri, drapele, stindarde - erau aplicate elementele heraldice, iconografice, steme etc.

Sunt păstrate  şi în prezent steagul domnesc al lui Ieremia Movilă de la sfârşitul secolului al XVI-lea, steagul original al lui Ştefan cel Mare (sfârşitul secolului al XV-lea). De asemenea, se păstrează steagul muntenesc în formă pătrată din timpul lui Şerban Cantacuzino, de la jumătatea secolului al XVIII-lea şi de la începutul secolului al XIX-lea, în Ţara Românească, steagul pandurilor lui Tudor Vladimirescu. Reprezentative sunt şi steagul Agiei din Principatul Ţării Româneşti (1822-1828), steagurile din vremea domnitorilor Alexandru Ghica şi Gheorghe Bibescu.

După această perioadă steagul capătă aspectul Tricolorului naţional.

Pentru Ţara Românească s-au păstrat şase drapele şi două stindarde, aşezate astăzi alături de cele din perioada anterioară în Sala de Onoare a Muzeului militar. Aceste opt steaguri se aseamănă perfect între ele în ceea ce priveşte culorile. Toate sunt formate din câte trei fâşii orizontale din mătase, sus, roşu, la mijloc galben, jos, albastru. Steagurile sunt din vremea domnitorului Alexandru Ghica, Gheorghe Bibescu, ele simbolizând perioada din ultima parte a primei jumătăţi a secolului al XIX-lea.

În ceea ce priveşte Principatul Moldovei, tot din perioada de la jumătatea secolului al XIX-lea se păstrează două steaguri de pe timpul domniei lui Mihail Sturdza. Acestea au fost înlocuite, după jumătatea secolului, în timpul Căimăcămiei, cu alte 3 steaguri diferite de cele anterioare, fiind şi acum păstrate. Din cele prezentate, rezultă că steagurile Principatelor Române, pentru epoca 1830-1859, aveau stabilite, conform Regulamentelor Organice următoarele culori: pentru Moldova, albastru şi roşu, păstrate până în timpul domnitorului Alexandru Ioan Cuza, pentru Ţara Românească, albastru şi galben numai până în 1834, când sunt înlocuite cu roşu, galben şi albastru. Pe steagurile Moldovei erau inserate stemele cu capul de bour, iar pe steagurile Ţării Româneşti, încă din 1834, erau inserate stemele cu vulturul. În timpul domnitorului A.I. Cuza se adoptă pentru însemnele ambelor ţări, Tricolorul, compus din roşu, galben şi albastru. Steagul poartă cele trei culori şi acvila cu scutul pe care sunt reunite simbolurile Ţării Româneşti şi Moldovei.

Se constată că, absolut toate steagurile şi drapelele au aplicate stemele cu însemnele heraldice, hieroglifice, iconografice etc., fiind o condiţie sine qua non de reprezentare a suveranităţii statale şi ale unităţii poporului în jurul statului.

De asemenea, în 1840, domnitorul Ghica a adoptat noul model pentru cel dintâi tricolor - roşu, galben, albastru, cu roşu în partea superioară şi lăţimi egale ale benzuilor. În centru se afla un scut alb brodat cu aur şi mobilat cu acvila încoronată princiar şi cruciată. În 1848 steagul adoptat de către revoluţionari ca drapel al Ţării Româneşti a fost tricolorul albastru, galben, roşu, cu albastru sus şi, pe galben, era inserată deviza: "Libertate, Dreptate, Frăţie" . Acest tricolor apare şi în Moldova, în Ardeal (Adunarea de la Blaj) şi până la Paris (arborat la 26 aprilie 1848). În baza decretului nr. 1 din 14/26 iunie 1848 al guvernului provizoriu din Ţara Românească se prevede că "steagul naţional va avea trei culori: albastru, galben, roşu, precum şi deviza ʺDreptate, Frăţie". Aceste steaguri au fost sfinţite la 15/27 iunie 1848. În baza decretului 252 din 13/25 iulie 1848 se definea steagul ca având culorile dispuse pe verticală. Nuanţele erau albastru închis, galben deschis şi roşu carmin, cu albastru lângă hampă, galben la mijloc şi roşu fâlfâind.

Sunt reprezentative steagurile din 1861-1863 de sub domnitorul Cuza care se menţin şi sub principele Carol I, până în 1874, deşi, între timp Constituţia din 1866, ca şi legile din 1867 şi 1872. Conform acestor legi, culorile drapelului românesc sunt aşezate vertical în ordinea următoare: albastru, alături de hampa drapelului, galben la mijloc, iar roşu, la margine, "flotând". Aceleaşi legi mai prevăd că drapelul va avea la mijloc stema ţării. Această formă a drapelului a fost menţinută, atât în perioada regelui Carol I, cât şi în perioada regilor Ferdinand I şi Carol II, cu deosebirea că, după întregirea României, s-a pus la mijlocul drapelului stema cea nouă a ţării.

După 30 decembrie 1947, drapelul României îşi păstrează proporţia, culorile şi poziţionarea lor. fiind înlocuită stema istorică cu stema regimului din perioada 1948-1989. Din 1990 drapelul a fost vitregit de cel mai important simbol al fiinţei naţionale - stema României care, inserată pe drapel, reprezenta statul unitar român, naţional, suveran, independent şi indivizibil.

Este binecunoscut şi fundamentat că, de-a lungul istoriei, steagurile principatelor române aveau inserate steme care le individualizau, devenind în timp simboluri de necontestat pentru statele respective. Stema de azi este stema ROMÂNIEI MARI, ce a fluturat pe drapelele României până la jumătatea secolului XX. Prin construcţia stemei, specialiştii în heraldica românească, au reflectat unitatea statului român. Aceasta are legătură directă cu primul articol din:

  Constituţia Principatelor Unite Române 1866 - "Principatele Unite Române constituie un singur stat indivizibil, sub denumire România"; Constituţia Regatului României 1923 şi 1938 - "Regatul României este un stat unitar şi indivizibil";   Constituţia Republicii Populare Române 1948 "Republica Populară Română este un stat popular, unitar, independent şi suveran";   Constituţia României 1991- "România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil"

DE ACEEA, STEMA - CA SIMBOL AL UNITĂŢII STATULUI  ROMÂN TREBUIE REPUSĂ ACOLO UNDE ISTORIA A AŞEZAT-O, PE DRAPELUL ROMÂNIEI, CARE, PRIN CULORILE ŞI SIMBOLURILE SALE ÎNSEAMNĂ SUVERANITATEA ŞI INTEGRITATEA STRĂMOŞESCULUI PĂMÂNT CARPATO-DUNĂREANO-PONTIC!

Cine nu acceptă reintroducerea stemei pe drapel nu recunoaşte istoria românilor şi neagă adevărul constituţional: ROMÂNIA este  STAT UNITAR!

De-a lungul istoriei, în vexilologia şi heraldica românească, drapelul tricolor a respectat culorile naţionale - roşu, galben, albastru . La mijloc, pe fondul galben, drapelul avea inserată STEMA ŢĂRII, care transmitea un mesaj istoric, distincţie şi unicitate între simbolurile statelor lumii.

După Constituţia din 1991, actualul drapel al României, purtând cele trei culori ce vin din istorie - dar fără stemă - se aseamănă întru totul cu drapelul statului african CIAD adoptat în 1960, când drapelul tricolor - roşu, galben şi albastru al României avea inserată  stema. Datorită asemănării dintre drapelul statului Ciad şi al României au fost stârnite discuţii la nivel internaţional. Ambasada Ciadului de la Moscova a înaintat la ONU un protest oficial prin care cerea ca drapelul României să nu mai fie arborat la ONU deoarece, dintotdeauna drapelul României avea aplicată stema, deci şi la momentul adoptării drapelului Ciad, în 1960. Tricolorul românesc este, de asemenea înrudit cu cel al Republicii Moldova, acesta din urmă având o proporţie diferită: 1/2 în loc de 2/3, un albastru mai deschis şi stema ţării în centru, stemă care se diferenţiază vizibil de cea a României. Înrudirea este firească, originea celor două popoare fiind aceeaşi.

Inserarea stemei României pe drapelul naţional reprezintă o cerinţă imperioasă susţinută şi de organismele mondiale în domeniul vexilologiei şi heraldicii. Aceste instituţii mondiale, Federaţia Internaţională a Asociaţiilor de Vexilologie, Confederaţia Mondială a Asociaţiilor de Vexilologie, Institul Mondial al Steagului etc. care garantează respectarea normelor vexilologice şi heraldice privind însemnele naţionale, respectiv, drapelul fiecărui stat, au intervenit cu prilejul diferitelor congrese internaţionale pentru respectarea individualizării drapelelor statelor, în principal problema diferendului însemnelor României şi Ciadului. În lume sunt cunoscute în jur de 200 de însemne vexilologice - drapelele naţionale ale statelor care au elemente specifice, făcând posibilă distincţia şi personalizarea fiecăruia. Între aceste steaguri naţionale, al României (1991) şi Ciadului (1960) sunt identice ca design, culori şi raport dimensional. Se ştie că societatea civilă din România, instituţii specializate, mass-media, comitete şi grupuri din cadrul parlamentului (legislaţiile anterioare) au cerut să fie inserată ca element heraldic specific stema României avizată de Comisia Română de Heraldică şi aprobată de Parlamentul României din 1992.

Inserţia stemei istorice a României pe drapelul naţional, semnifică unitatea indestructibilă între românii din întreaga ţară, sub acelaşi scut, sub acelaşi steag - TRICOLORUL şi nu are nimic comun cu însemnele heraldice de după 1948.

Stema cu acvila cruciată, în mijlocul căreia se află scutul scartelat, cu instiţiunea şi cele 4 cartiere - reprezentând simbolurile istorice ale celor 5 provincii româneşti (Ţara Românească, Moldova, Oltenia cu Banatul, Transilvania şi Dobrogea) - răspunde cerinţei fundamentale că România este stat  naţional, suveran, independent, unitar şi indivizibil şi trebuie să-şi reia locul sacru pe drapelul tricolor ca un drept istoric de netăgăduit. Nimeni nu se poate târgui cu istoria, nu o poate suprima şi nu poate atenta la integritatea simbolurilor naţionale.

Considerăm că adoptarea tricolorului românesc cu stemă nu poate constitui un impediment ca urmare a asemănării cu drapelul Republicii Moldova.

CEREM ÎN NUMELE ISTORIEI CA, PRIN LEGE ORGANICÃ, SÃ SE HOTÃRASCÃ  DISPUNEREA STEMEI PE DRAPEL!

Argumentele privind acest lucru au fost emise şi prezentate în MEMORANDUMUL ISTORICO-VEXILOLOGIC, având ca bază documentară o serie de materiale istorice, vexilologice şi heraldice, elaborate de către specialişti în domeniu. Tricolorul României - înnobilat de stema istorică - reprezintă o cerinţă vexilologică, în cadrul însemnelor statelor lumii.

Întrucât stema României a fost aplicată pe drapel de-a lungul istoriei, orice împotrivire este tendenţioasă şi lipsită de veridicitate, iar ideea vehiculată în prezent de unii, care susţin că "introducerea stemei pe drapel semnifică întoarcerea la comunism." este lipsită de orice temei. În acest sens se pot studia documentele vremii şi materialele vexilologice elaborate pe parcursul a peste un secol şi  jumătate.

În lume - din toate statele membre ale ONU,  peste 142 au inserate simboluri heraldice sau steme ale statelor respective, cu semnificaţii istorice, menite să le individualizeze.

Orice altă interpretare de nuanţă sau de raport dimensional este fără fundament real şi nu are susţinere din partea organismelor internaţionale de vexilologie.

În acest sens, în numele istoriei, unităţii românilor, al dreptului şi respectului faţă de simbolurilor naţionale, cerem ca DRAPELUL şi STEMA să constituie un tot unitar, într-un  STAT UNITAR  ROMÂN.

Fie ca INSERAREA STEMEI ISTORICE PE DRAPEL să fie definită ca un act de conştiinţă prin care steagul României să "primească" un însemn de identitate între naţiunile lumii, devenind cu adevărat un simbol al prezentului şi al viitorului nostru.

Dacă acest deziderat nu s-a realizat până în prezent, prin iniţiative legislative organice se impune modificarea Legii 75/1994. Astfel că, prin revizuirea Constituţiei, art. 12, alin. 1 să aibă următorul conţinut:

"Drapelul Naţional al României este un tricolor cu benzi verticale, începând de la lance  - albastru, galben, roşu. Are o proporţie de 2/3 între lăţime şi lungime şi are aplicată pe culoarea galbenă stema României adoptată în 1992".

Legea nr. 75/1994 să fie modificată respectând prevederile Constituţiei revizuite.

 

Utilizare	Drapel și pavilion național.
Proporții	2:3
Adoptat	26 iunie 1848; 1 iulie 1866
Desen	Tricolor albastru-galben-roșu cu benzile de lățime egală dispuse vertical și albastrul lângă hampă, cu stema României inserată în mijlocul benzii galbene

 

Propunere de proiect pentru modificarea CONSTITUȚIEI susținut de:

Istoric George Rotaru – Asociația Națională de Vexilologie ”Tricolorul”

Prof. dr. Cornel Popescu – Societatea de Științe Istorice din România – filiala Argeș

Col (r) Marius Balaban – Asociația Națională Cultul Eroilor – filiala Argeș

Col (r) Alexandru Țânțarcu – Asociația Națională a Cadrelor Militare în Rezervă și în Retragere