Jocul de-a mobilizarea 3

“DUPA NOI POTOPUL” IN VARIANTA BASESCU

Comentarii pe marginea unui penibil “joc” de-a mobilizarea

(Urmare)

Partea a-III-a

V. STATELE UNITE ALE EUROPEI. NASTEREA SI UCIDEREA UNUI PROIECT SALVATOR.

9 Mai 1945 a insemnat, nu numai incheierea celui de-al doilea Razboi Mondial, in conditiile impuse Germaniei exclusiv de catre SUA talonata de Anglia (care a facut si face joc dublu) si de URSS, ci si a unei pagini importante din istoria umanitatii. O pagina care a durat doua mii de ani si a insemnat dominatia Europei asupra planetei. Timp de doua milenii, Europa a facut legea in Lumea Veche apoi, dupa 1500, pe intreaga planeta, impunandu-si propriul mod de viata si credintele, jefuind si distrugand, sistematic, popoare, culturi, civilizatii dar si creand altele noi, metise. La 9 Mai 1945, Europa a devenit istorie, puterea bipolara instalata, SUA si URSS, mutand dialogul planetar in Pacific si Oceanul Indian.

Toate statele europene erau distruse de razboi si ocupate, cele din vest, de americani, cele din est, de rusi. Foste glorii europene erau distruse, gen Spania si Portugalia care, chiar daca fusesera neutre, nu reprezentau economic si, din punctul de vedere al populatiei, nimic in comparatie, nu cu SUA, ci cu un simplu oras american, gen New York-ul. SI cand te gandesti ca intre 1494 si 1502 (prin Tratatul de la Tordesillas si bulele papale Dudum Sicvidem si Aeqvi Caetera) isi impartisera planeta Pamant in doua semisfere de influenta. Prin pierderea coloniilor, Marea Britanie devenea o putere de mana a doua in siajul SUA, mascand, in mod disperat, realitatea, prin inventarea Commonwealth-ului (Razboiul Malvinelor ne-a edificat pe toti). Distruse, Franta si Germania deveneau puteri de mana a treia, cat despre Olanda si celelalte nu se mai poate discuta. Ca suprema umilinta, Europa Occidentala a devenit independenta financiar de SUA, la 3 aprilie 1948, prin semnarea de catre presedintele american Harry Truman a Legii Planului Marshall de refacere economica. De notat ca Lucretiu Patrascanu avea sa fie lichidat pentru obtinerea includerii Romaniei in acest plan, actiune stopata, cu greu, de Stalin.

Cinci sute de ani  industrializare salbatica secatuisera resursele Occidentului, obligat sa le inlocuiasca cu resursele coloniilor. Pierderea acestora, treptata, in timpul razboiului si dupa razboi, risca sa transforme Europa intr-o rezervatie naturala sau un muzeu al omenirii, in care sa vina turistii japonezi si americani sa faca poze si sa se mire ca vad castele si opere de arta.

Pentru salvarea Europei era nevoie de o actiune indrazneata, de un plan genial si de oameni de geniu. Si acestia au aparut in persoana lui Jean Monnet (1888 -1979), initiatorul Planului Monnet, pe care l-a coordonat din 1946 pana in 1951, in calitate de comisar general, Etienne Hirsh (1901 -1997), adjunctul sau si comisar general al planului si Robert Schumann (1886-1963), autorul celebrei Declaratii de la 9 mai 1950, considerata Actul de nastere al UE.

Avand avantajul de a fi, prin nastere si spiritualitate, franco-germani, cei trei au imaginat o Noua Ordine Mondiala impusa de Europa, sub numele de Statele Unite ale Europei. Adversarul declarat era, evident, puterea bipolara (SUA si URSS). Lozincile erau: „O Europa a europenilor” si „Go home yanks!”. Forta coordonatoare – Comitetul de Actiune pentru Statele Unite ale Europei, fondat in 1955, de catre Jean Monnet, care i-a fost presedinte pana in 1972. Conceptia prevedea:

·         Unificarea, pe cale pasnica, economica, a statelor vestice, pe etape, prin punerea in comun a resurselor ramase;

·         O constructie a egalilor, la care fiecare sa participe cu ceea ce mai are ca resurse, forta de munca, capacitati industriale etc.;

·         Dezvoltarea, in comun, a cercetarii stiintifice;

·         Crearea unei piete unice ca embrion al unitatii statale;

·         Eliberarea treptata si atragerea in proces a statelor estice aflate sub ocupatie sovietica, deoarece acestea urmau sa furnizeze resursele de materii prime, inlocuindu-le pe cele epuizate, vestice sau pierdute odata cu imperiile coloniale.

Pentru toate acestea, pentru  o reala unificare, nu cu armele ca in trecut, ci de buna voie, pe linie economica, era nevoie ca fostele rivale europene sa-si uite urile care le transformasera in adversari generatori de razboaie timp de peste un mileniu.

Procesul a fost initiat de Franta, care i-a intins o mana Germaniei invinse, creand, ca prima etapa, CECA (Comunitatea Europena a Carbunelui si Otelului), prin punerea in comun, de catre cele doua state, a putinelor resurse ramase, carbune si minereu de fier. Apoi s-a lansat invitatia catre statele vestice de creare a UEO (Uniunea Europei Occidentale) prin Declaratia Schumann, simbolic sustinuta la 9 mai 1950, cand se aniversau 5 ani de la infrangerea si ocuparea Germaniei. Prin extinderea cooperarii economice si cercetarii stiintifice in domeniile comercial, militar, politic si spiritual, dupa atragerea statelor vestice, urma sa se treaca la a treia etapa UE (Uniunea Europeana), cu caracter suprastatral care sa construiasca instrumentele statale ale SUE (Statele Unite ale Europei). Daca politicienii romani ar fi citit macar o jumatate de pagina din Declaratia Schumann, n-am fi dus politica imbecila postdecembrista din anii ’90 si 2000, de milogeala si servilism dezgustator pentru intrarea in UE. Ar fi inteles ca UE, fara Romania, Ucraina, Polonia, Ungaria, Bulgaria, Iugoslavia, RDG, Tarile Baltice, nu putea exista. Pentru ca numai noi mai avem resurse. Schumann preciza:”O Europa in care Ruhr-ul, Saar-ul si bazinele franceze vor lucra concertat si-i vor face sa profite de activitatea lor pasnica, supravegheata de observatori ai Natiunilor Unite pe toti europenii, indiferent ca sunt din Est sau din Vest.....”.

Se explica de ce UE s-a implicat in „revolutiile” estice, adica in schimbarea la fata a Rasaritului, programata de SUA si URSS. UE s-a implicat concurential pentru ca acapararea, de catre ea a resurselor statelor estice si nu de catre SUA sau Rusia, era si este vitala pentru Proiectul Statele Unite ale Europei.

Adevarata declaratie de razboi impotriva dominatiei americano-sovietice, Declaratia Schumann, incepea prin cuvintele istorice:

„Domnilor

Nu mai poate fi vorba de cuvinte goale ci de un act, de un act indraznet, un act constructiv. Franta a actionat si consecintele actiunii sale pot fi imense. Noi speram ca ele vor fi!

Ea a actionat in primul rand pentru pace. Pentru ca pacea sa poata avea o sansa, trebuie mai intai sa existe o Europa. Cinci ani dupa capitularea fara conditii a Germaniei, (lucrand) aprope zi de zi, Franta a reusit sa implineasca actul decisiv al constuctiei europene, caruia i-a asociat Germania.”

Proiectul a demarat si s-a implinit, punct cu punct, inclusiv prin transformarea UEO in UE, prin atragerea statelor rasaritene dupa 1989. Dar PACEA nu exista: razboi pe Nistru, razboi in spatiul exiugoslav, razboi astazi in Ucraina! De ce?

Prin integrarea in UE, proclama Schumann: ”Conditiile europene trebuie sa se transforme prin aceasta cu totul. Aceasta transformare va face posibile alte actiuni comune, imposibile pana in aceasta clipa. Europa se va naste din toate acestea, o Europa Unita si puternic cladita. O Europa in care nivelul de viata va creste gratie gruparii productiilor si extinderii pietelor, ceea ce va provoca scaderea preturilor”.

Planul a fost realizat dar nivelul de viata a scazut de doua ori in prima etapa a trecerii la moneda unica, de cinci ori astazi, iar preturile au luat-o razna. De ce?

A patra etapa, trecerea la constructia SUE, a inceput, paralel cu extinderea UE dupa 1990. S-a creat piata unica interna, frontierele interne au devenit simbolice, s-a creat granita europeana, moneda unica „Euro” si Imnul Europei au fost adoptate. S-a distrus, practic, NATO, care a mai functionat doar in primul razboi din Golf, prin reducerea acestuia la SUA, Canada si Marea Britanie. S-a creat si embrionul armatei europene (Eurokorp-ul), dupa care totul s-a prabusit, brusc, in 2003, prin neadoptarea Constitutiei Europene. De ce? Care sunt cauzele esecului proiectului european? Va propunem urmatoarele:

• Nerenuntarea in totalitate, de catre statele europene, la ambitiile trecute de hegemonie, in frunte cu Franta. In chiar Declaratia Schumann, Franta enumera, dupa pomenirea esticilor si vesticilor care vor fi atrasi in proces, „...si toate teritoriile, in primul rand cele ale Africii, care asteapta de la batranul continent dezvoltarea si prosperitatea.”. O declaratie de refacere a imperiilor coloniale. Mai mult, desi se proclama neamestecul in treburile altor continente, incepand cu De Gaule, care a lansat, in Quebec, strigatul de lupta „Je me souviens”, „adica imi aduc aminte de cand eram un teritoriu francez” si terminand cu Mitterand care, aproape, a reusit spargerea unitatii Canadei in 1998 (ca istoric delegat am fost de fata la acel Congres la Montreal), Franta a amenintat direct interesele SUA. Mai mult, acelasi Mitterand, prin declaratia iresponsabila, facuta la Budapesta, in octombrie 1989, despre „Revolutia” din Romania care inca nu incepuse, solicitand adjudecarea de catre Franta a Romaniei si-a atras adversitatea directa si a SUA si a Uniunii Sovietice. Sa nu uitam apoi pretentiile si implicarea directa a Ungariei, stat UE, in destramarea Cehoslovaciei si Iugoslaviei si actiunile sale tenace vizand destramarea Romaniei. De asemenea conflictul dintre Grecia si Turcia pentru Cipru, ambele fiind state NATO, prima membru, cea de a doua, pretendent UE;
• Caderea zidului Berlinului si reunificarea Germaniei, condamnata de Margaret Thatcher care a intrevazut redesteptarea ambitiilor hegemonice germane, aceleasi care au condus Europa si omenirea intreaga, de doua ori, la dezastru in secolul XX.;
• Inlocuirea Frantei, in perioada 1989 – 1992, la conducerea procesului de unificare statala europeana de catre Germania. In 1991, Romania a fost vizitata de contele de Paris care pleda, la Casa Americii Latine, pentru alaturarea Romaniei la UE si nu la NATO. In fata tuturor diplomatilor straini, i-am replicat ca de dragul iluziei Frantei ca va deveni, prin simpla boire, din hoasca..... midineta si ca va dicta lumii ca pe vremea lui Napoleon, vom pierde Europa si viitorul nostru, al tuturor. In 1992, ne-a vizitat generalul Llamby, fostul sef al serviciului interaliat de informatii in primul razboi din Golf, care venise sa-i invete pe generalii si coloneii nostri „sa gandeasca”, printr-o comunicare la Academia Militara si sa discute „de la egal la egal” despre viitorul Europei, la Fundatia Titulescu, cu marii nostri „ganditori” in ale geopoliticii, gen Amedeo Lazarescu. Insotindu-l intamplator, in locul viitorului mare om politic Sorin Encutescu, i-am replicat ca va lua o lectie de analiza geopolitica de la ofiterii nostri, de n-o s-o poata duce, iar cu politicienii va constata ca nu are cu cine discuta pentru ca, dincolo de garagara de doi lei, nu au nimic in cap, decat setea de glorie si pofta de inavutire. Intrucat nu m-a crezut declarand ca, daca lucrurile stau asa, cel putin 300 de analisti francezi isi vor pierde painea si pentru ca tot baraia, spre indignarea soferului, despre minunata „revolutie spontana” si despre minunatul „balcon” si despre si mai minunatul Petre Roman, l-am lasat pe ministrul apararii sa-l astepte la Caminul Haiducul (explicandu-i ca adevaratul camin ne-a fost furat de catre Petre Roman si transformat in Hotelul Merriot) si l-am dus in piata unde a inceput totul, ca sa vada celebrul balcon. Totul era distrus de gloante si de artilerie, mai putin balconul. -„Acolo ce-a fost?” a intrebat francezul, aratand o cladire ruinata. - „O cladire a fostei securitatii! – Au tras securistii? – Nu, pentru ca erau internati in unitati militare. – Dar cine  tras? – Eliberatorii. – Dar cine a daramat cladirea cu tunuri? – Revolutionarii. -  Dar de unde aveau artilerie? – Avea armata, care era comandata de un revolutionar. – Cine? – Nu-l stiti, ca nu este filofrancez, ci filoenglez. Unul, Caramitru. – Dar balconul in care a stat Petre Roman, care este? – Uite-l! – Dar unde sunt urmele de gloante? – Mata sa-mi explici, ca esti specialist in ale razboiului. Eu sunt doar un biet istoric medievist”. La care francezul mi-a pus intrebarea care-l preocupa: „Aveti probleme cu comunistii? – Care comunisti, domnule? Esti dublu latin, adica franco- spaniol si nu intelegi spiritul nemuritor al romanilor, poporul procentului de 98.96%? Cu asta am mers in Est, cu asta am mers in Vest, cu asta i-am primit pe rusi, cu asta l-am sustinut pe Ceausescu in 68, cu asta am venit sa-l sustinem, aici, pe Ceausescu, in ’89. Aici afluiau, pe 22 decembrie, platformele industriale, cu secretarul de partid in frunte si securistul pe margine. Daca Ceausescu rezista in balcon, tota lumea ar fi strigat: Traiasaca RSR! Intrucat lucrurile erau bine regizate, toata lumea, in cor, a strigat: Jos comunismul!, in frunte cu fostii activisti de partid. De asta, la noi, figura cu razboiul civil n-a tinut. Pentru ca singurii comunisti declarati au fost cei doi Ceausesti, din caua ca au fost lichidati. Daca traiau, ar fi fost astazi in fruntea procesului anticomunist la fel ca toti romanii, de la membrii CC-ului pana la ultimul troglodit. – Si atunci aia care vin si se plang de comunisti la noi? – Sunt nehalitii, adica fostii comunisti tineri, de rang trei, patru, cinci si colaborationistii  care se plang ca nu ajung la ciolan si gasca Iliescu rade totul!” Dar au ajuns sub numele CDR, DA, PDL si, la concurenta cu primii, au facut praf totul.  Generalul Llamby a luat o lectie de geopolitica de la studentii nostri generali si colonei ai facultatii de arme intrunite si comanda, de nu s-a vazut! Urmarea, Academia Militara si celelalte structuri de invatamant si cultura militara, inclusiv Inspectoratul Muzicilor Militare, au primit nume sonore dar au ramas goale de continut, iar generalii si coloneii nostri au infundat, rand pe rand, puscaria, in frunte cu ministrii, exsefii statului major, exsefii DGIA si ai directiilor centrale. Ultimul lot de 132 de persoane, lucrati de DNA, isi asteapta astazi decizia, adica venirea lui Joe Biden, inclusiv cu ordinele privind soarta lor. La Fundatia Titulescu, intampinat cu sloganuri, declaratii de amor catre UE si nimic in creier, generalul Llamby a innebunit, urland: „Nu intelegeti nimic, domnilor!” Urmarea... De atunci incoace, in politica romaneasca, locul tradatorilor si canaliilor l-au luat, in cel mai bun caz, mediocrii, in fruntea nulitatilor, pana la marea performanta de astazi a unui parlament format, in proportie de 60%,  din soferi, mecanici auto, tinichigii, instalatori, aprozaristi si.....Nuti.

La despartire, l-am intrebat pe general: „Si cum credeti ca-i veti putea tine in frau pe nemti, acum ca s-au unificat, sa n-o ia razna, pe miriste, ca de obicei si sa nu cada prada manipularii rusesti?- Informativ si nuclear!- Si cat ii veti mai domina? – Cinci ani. – Si dupa aia?Sau nu v-ati gandit atat de departe?” Anii au trecut si, sub comanda germana, praful s-a ales de UE! Manipulati de rusi, nemtii au transformat-o, nu in al IV-lea Reich, cum pretind unii analiasti occidentali, ci intr-o noua Uniune Sovietica, sclava unui nou Plan Valev. Au spaniolii si francezii oi? Bruxelles-ul le interzice sa vanda branza si lana si le recomanda fructe de padure. Au cipriotii plantatii de citrice? Bruxelles-ul le recomanda sa le distruga si sa manance portocale din Argentina. Despre Romania, ce sa mai vorbim!

La toate acestea se adauga, drept cauze ale decesului ideii europene, urmatoarele:

·         Adversitatea SUA si URSS/Rusiei care nu vad cu ochi buni crearea unui suprastat concurent, european, cu economie, populatie si resurse aproape egale cu ale lor;

·         Criza sistemului capitalist, esuat intr-o forma irationala, pe care am putea-o numi CONSUMERISM;

·         Aparitia si actiunea, abia acum, si in toata hidosenia sa, a Comunismului anuntat cu un veac si jumatate in urma de vizionarul Karl Marx, sub numle de GLOBALISM.

Europa de expresie germana nu mai are nimic in comun cu Uniunea Europeana visata de Schumann, Monnet si Hirsh, ca premisa a Statelor Unite ale Europei. „Trenul european a deraiat.” Cuvintele nu-mi apartin. Apartin lui Paulo Saba, presedintele Uniunii Camerelor Expertilor Europeni, care m-a adus, pe teren neutru, in fata unei comisii, in 2002, datorita unei carti pe care o pusesem la dispozitia Pentagonului in 1998 (Spatiul romanesc si Europa. De la aparitia omului pana in 2050). O lucrare de prognoza pentru perioada octombrie 1998 – decembrie 2050, angajata, initial, spre publicare, in Canada si care circula si astazi ca lucrare de uz intern NATO. Dupa o dizertatie de trei ore pe tema disparitiei UE, am fost primit in respectivul organism ca expert, cu toate insemnele aferente, dar concluzia lui Paulo Saba m-a cutremurat: „Dumneata vezi adevarul, dar acesta este mult mai groaznic decat iti imaginezi. Trenul european a deraiat si noi trebuie sa facem totul sa-l repunem pe sine, altfel consecintele vor fi tragice pentru toti europenii. In Franta si Germania, tarile in care a inceput totul, mai vor UE 28%, respectiv 27% din cetateni. Cautam solutii peste tot, pentru ca avem peste 600 de centre in intreaga Europa, Est-Vest. Am venit si in Romania sa cautam solutii, dar, din pacate, aici, in afara de osanale, linguseli dezgustatoare si declaratii de dragoste eterna, nu gasim nimic.Iar cu acestea nu avem ce face. Pentru viitorul vostru si al nostru, al tuturor, ne trebuie solutii.”.

Despre toate acestea, insa, despre criza sistemelor, despre adevaratul Comunism......GLOBALISMUL, inamicul numarul unu al tuturor statelor, nu numai al SUA si al Rusiei, ci si al statelor europene si al tuturor statelor de pe planeta, vom vorbi intr-un episod viitor. Ca sa intelegem, odata pentru totdeauna, pe cine slujesc Basescu si ciracii lui, cu adevarat, dar si fiii si nepotii kominternistilor de odinioara! Pana atunci , nu uitati cum ne plangea Basescu, in alegerile din 2004, ca suntem atat de prosti incat am ajuns sa avem de ales intre doi comunisti, ca el si Adrian Nastase!

(VA URMA)

Col.(r) dr. Mircea Dogaru,

Presedintele SCMD