Eu aș spune că
există și chiar s-a manifestat ca simbol de această Lăsata Secului, cu adresă
către toți cei care ar trebui să intre într-un post cât mai definitiv,
ferindu-se, ca de dulce, de năravurile
lor politicianiste și pogorând în smerită rugăciune de mulțumire pentru marea
mărinimie de a arunca focul Sodomei și Gomorei, Iubitor de Oameni fiind, numai în proporție de 24 la sută!
Dar aș mai
adăuga că, nu se poate ca, prefăcuți doar în proporție de 24 la sută în stane
de sare, măcar unii să nu-l fi simțit, sau să nu fi auzit tunetul care spunea cu glas de apocalipsă: „Că v-ați ales dintre netrebnici și ați
nesocotit poporul cel bine credincios!”
Iar, dacă nu
astfel, din partea Celui Ce Ne Iubește, oricum semnul s-a manifestat către
cei care vor să ne conducă dar, cum am
arătat într-un articol trecut, au rămas corijenți în dezbaterea lor publică cel
puțin la capitolul PIB. S-a manifestat direct, din parte electoratului despre
care greșit se spune că „a atins cota de
62%” în loc să se exprime adevărul care începe să se vadă cu ochiul liber: „
a ieșit din letargie, iar nemulțumirea
lui crescândă avertizează grăitor,
astăzi printr-o cotă de 62% iar, mâine, dacă lucrurile se continuă astfel, cine
mai știe cât încă”!
Pentru că, de la
a da aproape sigur câștigător candidatul care avea un substanțial avans de 10%,
iar apoi acela să piardă catastrofal, contracandidatul depășindu-l cu 24%, nu
mai este deloc un fapt situat în limitele jocului de propagandă politică, așa
cum încearcă să minimalizeze unii gravitatea cutremurului electoral care s-a
produs!... Este, în egală măsură, un
avertisment rostit cât se poate de ritos de electorat, ca și un simptom
obiectiv constatat al trezirii lui, al faptului că - fie oricât de greu s-a
mișcat, fie oricât de ușor s-a lăsat manipulat în acest sfert de veac - opinia
lui publică se mobilizează acum, devenind capabilă de surprize din ce în ce mai
mari din acest punct de vedere.
Fapt pentru care
este cert lucru că, dacă nu asupra politicienilor, asupra românilor care
votează, semnul divin de mobilizare la conștiință civică s-a arătat, iar
oricine încearcă să minimalizeze semnificațiile acestuia, este o voce falsă, în
slujba altor manipulări care nu vor binele ce se prefigurează printr-un
asemenea act de afirmare a unei voințe într-adevăr populare.
Nu este vorba
aici despre unul sau altul care a câștigat alegerile. Ci de faptul mult mai
înălțător că am demonstrat ca electorat putere se selecție și, mai ales, de a
respinge, în fine, manipularea politică pe care unii ne-o considerau atribuită
ca un stigmat.
Greșesc acele
condeie sau glasuri publicistice care încearcă
fie să scuze pierderile unora, fie să laude câștigul altora, descoperind
abilități extraordinare într-o campanie care, după cum s-a văzut, a prezentat
un nivel de interes mult mai scăzut decât altele. Și nici măcar nu înțeleg ce
interes ar avea să persevereze într-o asemenea interpretare când, orice simțire
lucidă și cinstită ar trebui să exulte la faptul că metafora Imnului Național
cu „somnul cel de moarte” se adeverește, iar trezirea ciclică a românilor
devine o garanție pentru viitorul lor:
Puternicul
semnal de cutremur s-a produs în numai două săptămâni, nu clasa politică
influențând electoratul, ci electoratul adresându-l ritos clasei politice.
Atât de ritos
din partea opiniei publice încât, dacă evocăm banalizatul dicton cu „vox populi”, ajungem la răspunsul afirmativ
dat titlului nostru: Da, există în asta un semn divin pentru clasa politică -
de a se scutura odată și de demagogie, și de corupție, și de toate sechelele
bolșevice fardate cu globalizare, împotriva cărora tunetul rostește „Că v-ați ales dintre netrebnici și ați
nesocotit poporul cel bine credincios!” .
(va urma)
Corneliu
LEU
leuc@upcmail.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu