LA MULTI ANI ROMÂNIA! LA MULTI ANI, ROMANI!

Cred ca “1 Decembrie” ar trebui sa fie prilej de sărbătoare populară. Sinceră, naturală, reală, aşa cum am văzut eu pe la alţii, în peregrinările mele prin ţările lumii. În alte ţări, “ziua naţională” este aşteptată mai ceva ca sărbătorile de Paşti sau de Crăciun. Eu cred (şi sper) că Ziua neamului, a Marii Uniri, nu aparţine unui regim, partid, şi nici preşedintelui, vremelnicul locatar de la Cotroceni. Ea, Ziua Națională,  aparţine (sau ar trebui să aparţină!) naţiunii întregi, prezentă şi viitoare!

Am uneori şi senzaţia că după 20 și ceva de ani de perpetuă tranziţie, românii de rând, apăsaţi de griji, nevoi şi boli (mai mult sau mai puţin compensate…) au uitat să se mai bucure, au uitat să mai spere într-un viitor normal, într-o ţară normală… Pentru românul de rând, Ziua Naţională este, probabil, doar o zi liberă şi o simplă dată în calendar…

Suntem un popor blazat dar inteligent, suntem un popor mioritic precum o turmă de mioare fără de stăpân, care rătăceşte prin deşertul dezamăgirilor…

Priviţi, vă rog, la televizor – aceleaşi personaje anoste, care se perindă aproape metronomic pe la toate posturile, împărţind în stânga şi în dreapta doar promisiuni deşarte, vorbe goale, găunoase fără de substanţă şi minciuni care, adeseori, se speră a fi confundate cu adevăruri aşteptate…

Ne-am pierdut speranţa şi credinţa că într-o bună zi, românii vor fi mândri că sunt români, că ne vom recâştiga prestigiul şi onoarea de altă dată…

Uneori parcă ne este jenă să vorbim despre patriotism.

Şi cred că presa nu este străină de această atitudine.

S-ar cuveni să avem curajul să vorbim despre patriotism nu doar când avem vreun rezultat notabil la fotbal, sau ceva asemănător. Să fim mereu patrioţi, nu doar pe bucăţele, pe segmente, ori depinzând de o anume situaţie.

Patriotismul, spun unii, are chipuri multiple. Eu cred că singurul chip adevărat e să nu-ţi faci de ruşine “numele de român”, prin munca ta. Toţi, şi fiecare în parte, reprezentăm ţara, aici şi oriunde, prin ceea ce facem în viaţă. Atunci cu adevărat 1 Decembrie va fi “1 Decembrie” şi lucrurile vor fi normale.

Eu zic că, măcar o zi pe an eşti dator să-i respecţi pe alţii, poate mai săraci ca tine, dar poate mai curajoşi şi mai demni. Cumva, cred că ne îndreptam spre asta, fără ca măcar să simţim.

În definitiv, ce e România? Cum e România? E Romania sau Românica (aşa cum, în băşcălie, spun unii)? Ironie sau discriminare? Care e substanţa autentic româneasca?

Întrebări la care nu ştiu dacă voi găsi răspunsul. De ce? Pentru că esenţa României este tocmai faptul că Ea nu are o axă, nu are un nucleu spiritual într-un loc anume din teritoriu. Eu cred că esenţa românismului e diseminată. Diseminată în mine, în tine, în cel de lângă noi, e peste tot.

Undeva pe pământ şi sus în cer, România există, se află, fiinţează. Şi nu dă explicaţii.

Este molipsitoare şi superbă, aşa cum e Ea, România noastră.

Pentru noi, Romania e, pur şi simplu, TOTUL! Aşa cum e!

 

LA MULTI ANI ROMÂNIA!
LA MULTI ANI ROMÂNI!
Toate urarile de bine! Și multă, multă sănătate tuturor!

Să fiți iubiți, să trăiți și să vă bucurați de mai multe speranțe împlinite!

 

LA MULȚI ANI!

Florin Bârjovanu