Din tehnicile manipularii maselor cu ajutorul retelelor de socializare

 Ai intrat vreodată într-un grup de Facebook pentru ceva care te pasionează, pentru rețete sau sfaturi despre grădinărit și, peste noapte, te-ai trezit într-un grup care susține un politician dubios? Dacă da, nu ești singurul.

Exact asta s-a întâmplat după primul tur al alegerilor prezidențiale din 2024, când o mulțime de pagini și grupuri au fost redenumite și transformate în instrumente de propagandă. Aproximativ 2 milioane de oameni s-au trezit fără să vrea în grupuri de susținere pentru Călin Georgescu, candidatul prorus la prezidențiale.

Cum funcționează schema?​​​​​​​

Se creează pagini aparent inofensive, care postează, în primă fază, doar imagini emoționante, peisaje superbe, bancuri sau rețete.

Se adună o audiență mare și activă. Mii de oameni care dau like, comentează și distribuie postările.

Înainte de alegeri, aceste pagini își schimbă numele și încep să livreze masiv mesaje politice manipulatoare.

Cum ne protejăm?​​​​​​​

Verifică istoricul unui grup sau al unei pagini. Facebook îți arată dacă și-a schimbat numele în secțiunea „Despre”. Găsești în imaginea de mai sus pașii pe care trebuie să-i urmezi.

Nu da like și nu distribui conținut de pe pagini obscure.

Dacă vezi manipulare, raportează pagina sau grupul.

Într-o campanie electorală, nimic nu e întâmplător. Dacă nu vrem să fim folosiți, trebuie să fim vigilenți. Continuăm să te informăm și să te ținem la curent cu presiunea pe care o punem ca instituțiile care au atribuții în acest domeniu să-și facă treaba. Te poți baza pe noi. Parlamentarii USR care fac demersuri ca legile să țină pasul cu vremurile.

Noul slogan al spionilor ruși: Azi la București, mâine la Berlin!

Imediat ce a aflat de situația din România, adică la sfârșit de noiembrie 2024, Serviciul german de informații interne, BfV, a înființat o grupă operativă pentru a contracara orice încercare a unui stat străin de a influența alegerile federale din 23 februarie. Acum, un prim raport al acestei grupe operative stârnește valuri. Un influent grup de reflecție politică, CeMAS, confirmă constatările BfV: este în curs de desfășurare o campanie rusă de dezinformare, de tip ”Doppelganger”, pentru a da peste cap și alegerile din Germania.

 

IRA: la baionetă,pe Internet

În aprecierea Center für Monitoring, Analyse und Strategie (CeMAS), specializat în monitorizarea extremismului de Dreapta, Rusia derulează în prezent o campanie de dezinformare care vizează radicalizarea formațiunii Alternative für Deutschland (AfD) și subminarea partidelor tradiționale, pe fondul difuzării de știri false cu privire la situația economică a Germaniei, pentru a influența alegerile din 23 februarie. Astfel, în decembrie 2025 CeMAS a depistat sute de postări în limba germană pe platforma de socializare X, care se înscriu în tiparul campaniilor ruse de tip ”Doppelganger”: difuzarea de linkuri către pagini ”clonate” ale unor media occidentale, pentru a acredita teze conspiraționiste panicarde și a radicaliza astfel electoratul.

CeMAS confirmă astfel un raport al Ministerului Federal de Externe din iunie 2024, ca și recentul raport al grupei operative BfV: înafara țintelor politice, economice și militare, spionajul Kremlinului vizează în scop de destabilizare însăși societatea europeană. Postările incriminate de CeMAS au fost amplificate de rețelele de conturi false, depășind în scurt timp 2,8 milioane de vizualizări. Ca urmare, un sondaj publicat la 18 ianuarie de Institutul INSA creditează AfD cu sprijinul a 21% dintre alegători – de două ori mai mult decât la alegerile din 2021. Rusia neagă în mod constant implicarea, dar un raport din 2024 al Departamentului de Justiție al SUA, alcătuit pe informații culese de FBI, arată că operațiunile de tip ”Doppelganger” sunt derulate de Kremlin, printr-un grup de agenții de marketing rusești coordonate de Internet Research Agency (IRA), organizație controlată de FSB. Adică exact ceea ce au descoperit, prin propriile mijloace informativ-operative, autoritățile din Franța, Marea Britanie și Germania. Ale noastre încă mai caută...

 

Kremlinul și Occidentul ”pervers”

Manipularea de către Rusia a activismului socio-politic în general și a ONG-urilor în special pentru destabilizarea ”Occidentului Colectiv” poate părea o noutate, dar de fapt are rădăcini adânci. Imperiul Rus s-a dezvoltat, de la Petru cel Mare încoace, urmând strategia modernizării parțiale: controlul strict, de către Stat, al influenței Occidentului asupra societății ruse. Până în zilele noastre, investițiile străine în Rusia nu se pot face decât cu aprobarea expresă a Kremlinului și există un Registru al Agenților Străini, în care KGB/FSB înscrie ONG-urile suspectate că au legături cu Apusul, că intenționează modernizarea politico-socială a Rusiei fără avizul Statului. Legile prevăd măsuri drastice împotriva ONG-urilor declarate ”agenți străini”, de la amenzi și până la internarea în lagăre de muncă.

De secole, conducătorii Imperiului Rus consideră că societatea civilă este o amenințare, iar activismul social e perceput ca o formă de trădare. Pentru a ”justifica” aceste politici represive la adresa societății civile, Imperul Rus a încropit o mitologie conspiraționistă care se regăsește și în declarații recente ale domnului Putin: „Nu există ucraineni - sunt toți ruși.” În lumina tulbure a acestei teorii conspiraționiste, ucrainenii sunt persoane pe care Occidentul Colectiv i-a ”pervertit” convingându-i că nu-s ruși – asta se tratează psihiatric.

 

KGB și ”pacifismul”

În viziunea regimului de la Moscova, Occidentul Colectiv complotează să ”pervertească” pe ruși prin idei sociale, politice sau religioase străine. Printre documentele KGB publicate recent se regăsesc și instrucțiunile privind contracararea ”influenței occidentale”: „ideologia burgheză afectează coeziunea societății sovietice în trei moduri: 1) generând opoziție și manipulând slăbiciunile unor indivizi pentru a-i determina să distrugă societatea sovietică; 2) stimulând disensiunile dintre tânăra generație și cei mai în vârstă; 3) prin formarea unei rețele de presiune propagandistică zilnică”.

Deci, în aceeași viziune kaghebistă, Regimul Putin ar fi ”îndreptățit” să riposteze, destabilizând societatea civilă occidentală prin operațiuni de tip ”Doppelganger”. Sunt vizate spre radicalizare cele mai vulnerabile segmente, prin presiune propagandistică, stimularea disensiunilor, crearea unei opoziții radicale dispuse să distrugă societățile vizate. Iar operațiunile ”Doppelganger” din zilele noastre sunt, de fapt, o versiune modernizată a Operațiunii ”WPC”, derulată de KGB al URSS, între anii 1948–1991.

In preziua Războiului din Coreea, Stalin a ordonat crearea unui centru de coordonare în vederea ”dublării” mișcării pacifiste, prin ”clone” fabricate de KGB.  A luat naștere, astfel, un așa-zis ”ONG pacifist”, marionetă a KGB: World Peace Council (WPC). De fapt, WPC acționa sub controlul Departamentului Internațional al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice (PCUS), difuzând mituri conspiraționiste fabricate de tovarășul Mihail Suslov, secretarul cu Ideologia al PCUS: „Lumea e împărțită între Lagărul Socialist, iubitor de pace, și Lagărul Capitalist, în frunte cu Statele Unite, care urzesc un nou război mondial.”

Așa cum în zilele noastre IRA și-a constituit multiple conturi false, în anii 1950 WPC a constituit o multitudine de false ONG-uri, finanțate de KGB: International Organisation of Journalists, International Union of Students, World Federation of Democratic Youth, World Federation of Scientific Workers, World Federation of Trade Unions, Women's International Democratic Federation, ba chiar și World Peace Esperanto Movement!

Prin intermediul falsei rețele ”pacifiste” a WPC, KGB al URSS a derulat o serie de acțiuni de radicalizare pro-sovietică a societății civile din Occident. Câteva exemple: în 1957, WPC a fost implicată în Campania pentru Dezarmare Nucleară din Marea Britanie – dar nu a reacționat nicicum la cele 16 teste nucleare derulate de URSS în acel an. În 1961, când după un moratoriu de doi ani URSS a reluat în mod unilateral testele nucleare în atmosferă, WPC nu a luat poziție contra celor 57 de teste nucleare sovietice din acel an, ci a difuzat o manipulare de tip ”whatabout”, încercând să le justifice: „din moment ce Apusul urzește un nou război mondial...” În 1979, WPC a lansat o altă manipulare ”whatabout”, prezentând invazia rusă în Afganistan ca un „act de solidaritate față de agresiunea Chinei și a Statelor Unite împotriva Afganistanului”. Adică, o manipulare similară cu ceea ce susține azi Rețeaua IRA: „Ucraina a atacat Rusia!”

În anii 1965–1973, Rețeaua WPC a infiltrat și radicalizat mișcările de protest contra războiului din Vietnam. Fostul ofițer GRU Stanislav Lunev arată, în memoriile sale, că „GRU și KGB au sprijinit financiar aproape toate mișcările de protest contra războiului din SUA și din alte țări, cu sume care au totalizat 1 miliard $”, mai mult decât a oferit Kremlinul nord-vietnamezilor. „A fost o campanie de mare succes, care a meritat cheltuielile făcute”. În 1980–1983, Rețeaua WPC s-a implicat în radicalizarea demonstrațiilor împotriva desfășurării de rachete nucleare americane în Europa. WPC a finanțat demonstrațiile cu sume care, conform Departamentului de Stat, s-au ridicat la 600 millioane $.

 

FSB și ”drepturile civile”

Începând din 2010, aceste tradiții ”glorioase” ale KGB au fost continuate cu destoinicie de actualul serviciu de spionaj al Rusiei, FSB. Reține atenția modul în care FSB a organizat, prin Rețeaua IRA, infiltrarea și radicalizarea Mișcării ”Black Lives Matter” (BLM), pentru a „stimula disensiunile” din societatea americană. Spionajul rusesc a reluat procedeele spionajului sovietic, care încă din anii 1930 incrimina discriminarea și violențele rasiale din SUA, pentru a manipula societatea civilă occidentală prin ”whatabout”: argumentul „iar voi linșați negri, nu-i așa?”, sistematic folosit în epoca Primului Război Rece.

Un raport alcătuit la solicitarea Comisiei pentru Informații a Camerei Reprezentanților (https://www.wired.com/story/russia-ira-target-black-americans/) semnala încă din 2010 că firma rusească Internet Research Agency creează conturi false pe rețelele de media socială, promovând o campanie de manipulare a afro-americanilor care vizează în mod special membrii BLM „pentru a-i instiga la neîncredere față de instituțiile americane politice și de administrare a legii”. Orice asemănare cu actuala campanie de pe Internet vizând discreditarea Justiției și serviciilor de informații românești este ”pură întâmplare”.

Respectivul raport al Camerei Reprezentanților arăta că, în Statele Unite, operațiunile Rețelei IRA au implicat și achiziționarea masivă de spațiu publicitar pe Internet pentru promovarea BLM. Evident, e ”pur întâmplătoare” orice asemănare cu situația acelui candidat român care s-a trezit promovat pe TikTok fără să fi cheltuit vreun leu.

 

Tintirea

Campaniile derulate de Rețeaua IRA în SUA și 15 State din cadrul UE, inclusiv România, sunt o versiune modernizată a campaniilor kaghebiste: ele se deosebesc de cele ale KGB printr-o definire mult mai precisă a țintei. În Germania, pe fondul temerilor de natură socio-economică, s-a urmărit exacerbarea resentimentelor generate de numărul mare de migranți neasimilabili. În Statele Unite, pe fondul crizelor succesive (Subprimes, Covid), s-a urmărit exacerbarea resentimentelor suscitate de discriminarea și marginalizarea populației afro-americane.

În România, în condițiile acelorași crize succesive, se urmărește exacerbarea resentimentelor generate de discriminarea și marginalizarea românilor, în principal prin seria de MCV-uri mincinoase care au ”justificat” refuzurile scandaloase de admitere a României în Schengen. Evident, este o ”pură întâmplare” implicarea Austriei, până de curând avanpost GAZPROM, în blocarea României și propagarea mitologiilor conspiraționiste de tip ”România placă turnantă a migrației ilegale”.

Vreme de aproape 20 de ani, partenerii noștri europeni au considerat că poporul român merită un asemenea tratament umilitor și discriminator. Rezultatele se văd astăzi: INSCOP a publicat un sondaj din care rezultă că două treimi dintre români consideră că „sunt priviți ca fiind cetățeni de mâna a doua în Europa, iar firmele străine vând pe piața românească produse calitativ inferioare față de cele pe care le vând în alte țări". Jumătate dintre români  consideră că UE are față de România o atitudine de tip colonial, că economia României „este controlată de străini în funcție de interesele altor țări”, iar în cadrul UE „există o înțelegere a statelor mai bogate pentru a ține România în sărăcie și subdezvoltare”.

Rezultă că discriminarea și marginalizarea românilor, abil exploatate propagandistic de Rețeaua IRA, au durat suficient de mult pentru a marca formarea conștiinței civice a unei întregi generații. Așa cum este și normal, a apărut o reacție a demnității. Văzând cum partidele politice ”tradiționale” tolerează vreme de decenii menținerea României într-un statut de ”membru supleant” al UE, mai bine de jumătate din electorat apreciază acum că „guvernanții acționează în interesul altor țări”, și își doresc ca interesele românilor să fie cu adevărat reprezentate atât în politica internă, cât și în plan european. Acesta este sensul opțiunii a 69% dintre români pentru ”un candidat naționalist”: un candidat care să-i reprezinte pe ei, pe români, iar nu firmele austriece care ne devastează pădurile.

Partidele ”tradiționale” confundă sentimentul pro-european cu slugărnicia și de aceea par incapabile să ofere electoratului un candidat care să îi reprezinte cu demnitate interesele. Nu-i nimic, IRA lucrează din plin la ”fabricarea” unui candidat care, sub firma ”naționalistă”, să impună românilor alte interese: ieșirea din NATO, Ro-Exit, izgonirea investitorilor străini si promovarea interesele Moscovei. Doar nu degeaba trei sferturi dintre români consideră că opțiunile lor de vot sunt afectate în mare sau foarte mare măsură de dezinformări și știri false, iar 45.3% atribuie Rusiei aceste dezinformări și știri false.

Pandemia al cărei simbol e și Călin Georgescu

 

De Petre M. Iancu

Încă o dată: s-au găsit românii să fie mai fraieri decât alții? Tocmai acest popor plin de resurse, care a supraviețuit vreo două milenii la răscrucea codrilor, vânturilor și imperiilor? Cum s-au procopsit tocmai ei nu doar cu situația aparent fără ieșire de a alege ca vai de ei la prezidențiale, ci și să le eșueze ce-a rămas din democrația românească până de curând doar defectă, într-un stat acum parcă total ”eșuat”, cu un scrutin anulat?

Cum s-a ajuns aici?

Un prieten matematician, Claudiu Ștefan Popa, se arăta alarmat recent de rolul influenței, parțial foarte nefaste, jucate de rețelele de socializare asupra democrației, când ”indivizi înclinați spre extreme se întâlnesc, mai întâi, în bule, capătă încredere în ideile lor văzând că sunt împărtășite de mulți alții și, mai mult, se radicalizează pe această cale. Apoi...capătă conștiința puterii lor și se coagulează în susținerea unor formațiuni politice ”antisistem”...Sunt...perdanți, dar nu toți, la fel cu frustrații, cei lipsiți de educație sau cu o educație precară, cu oamenii răi...În trecut nu se exprimau deplin. Prin urmare, rețelele sunt democratice, scot la iveală adevăratele intenții ale unor oameni care până la ele nu se puteau exprima suficient ca să conteze. Apare astfel votul resentimentar care costă, mai ales dacă numărul celor indeciși sau nepăsători crește. E votul unora care-și dau foc la casă fără ezitare pentru că s-au ”emancipat", vot de răzbunare pentru poziția lor în societate, percepută ca inferioară. Acești oameni sunt foarte siguri pe ei, convinși că gândesc cu mintea lor, când, de fapt, sunt cu ușurință manipulați de lideri obscuri și dăunători ori de interese străine care vor destabilizare, haos, care-i folosesc ca ”idioți utili”. Acești inși s-au antrenat... ”în perioada pandemică. Astfel a apărut ”votul măciucă”, ”votul mineriadă”, expresie democratică a unor tendințe profund antidemocratice, adânc reacționare și iraționale. Asta este valabil oriunde în lume”, inclusiv în Vest, ”unde se manifestă de asemenea, înspăimântător, disprețul pentru intelectualii pe bune și valorile autentice, înclinația idioților utili fiind propensiunea lor spre antisemitism, fascism, obscurantism, falsă mitologie”, nota, pe drept cuvânt, matematicianul român.

Care, din nou pe drept, își face griji firești cu privire la viabilitatea democrației. La urma urmei, nu depinde ea de capacitatea oamenilor de a se informa corect și de a opta just, în funcție de realități? Și nu era normal ca, după 35 de ani de acces la cele mai variate surse de informare, românii să se fi edificat, ca și occidentalii, grație societății informaționale?

Dar cât de sincronizați sunt românii la ce se întâmplă în Occident? Și cât de ”informațională” mai e societatea?

Sincronizarea românească e foarte parțială. Și defectuoasă. Partea realmente sincronizată tot optează, în mod adecvat în raport cu nevoile reale ale unei societăți mințite și jefuite timp de 35 de ani, aflată încă pe cale de modernizare, după mai multe proiecte de modernizare eșuate, din anii 30 încoace, pentru necesara schimbare democratică. În toamna lui 2024 această schimbare democratică a reprezentat-o, exclusiv, Elena Lasconi.

Cealalată parte, aflată în mare măsură în Diaspora, se știe cum a votat. În majoritate pentru extremism, deci în răspăr cu nevoia unei modernizări rezonabile. 40% l-au ales pe Călin Georgescu. Mulți alții, pe Simion. În Diaspora, doar 26 % au ștampilat-o pe Lasconi.

Dacă românii ar fi fost perfect sincronizați, cum sugera recent un ins recent, un putinist mascat cu pretenții academice, încercând în limbajul său de lemn să explice, fără să fie calificat, votul românilor din scrutinul prezidențial exclusiv cu trimitere la derapajele progresiste ale Vestului, n-ar fi existat, timp de 35 de ani, o susținere semnificativă a PSD. acoperind, aproape constant, circa un sfert sau o treime din electoratul activ.

Apoi, putinismul (pe cai mari în parte din fosta Europă comunistă, în RDG, Slovacia, Serbia) n-ar fi avut vreo șansă electorală reală în alegerile prezidențiale ale României postcomuniste. Iar candidatul extremist zis, fals, ”de dreapta”, precum și unele din partidele pentru care au optat mai nou mulți alegători ai extremei rusofile și putiniste, n-ar afișa înclinații fasciste și inconfundabile reminiscențe legionare.

Pentru că, dacă și-ar cunoaște cu adevărat trecutul, românii, în covârșitoarea lor majoritate, s-ar îngrețoșa, ar vărsa, s-ar înfuria și i-ar trimite in corpore pe legionari (ca și pe securiști) la coșul de gunoi al istoriei.

Resursele succesului electoral al lui Călin Georgescu

Am evidențiat în repetate rânduri unele din motivele principale ale succesului său de dincolo voturile tactice, luate în primul tur al alegerilor de Călin Georgescu de la PSD, în vederea aranjării un scrutin de balotaj fără Lasconi, avantajos pentru actualul premier.

Candidatul manciurian a profitat nu numai de ajutorul rețelelor de socializare și de inepția establishmentului. A extras capital în special de pe urma cuplării prostiei și lacunelor de informație cu dorința legitimă a unei schimbări radicale, dorință a cărei modalitate de satisfacere mulți n-au vrut sau n-au putut s-o gândească până la capăt. Pe cale de consecință, această combinație de mare ghinion s-a soldat cu ștampilatul bezmetic al unui candidat catastrofal.

Apoi, Călin Georgescu a beneficiat de frica de implicarea într-un război cu Rusia. Fapt absurd, această frica a generat dorința sinucigașă a supunerii tocmai când Putin, în ciuda micilor lui cuceriri în Ucraina, cumpărate cu prețul cărnii rusești pe care o toacă masiv și fără milă pe fronturi, dă semne să se prăbușească sub greutatea războiului, a înfrângerilor din Kursk și, mai ales, Siria, a unei economii de război din ce în ce mai neperformante, a unei demografii neiertătoare și a unui adversar american pe cale de a se întări rapid.

Concomitent, nu puține femei l-au preferat pe delirantul trimis ”în misiune, în SUA și Anglia” în anii 80 de România securistă și pentru că li s-a părut că insul dezgustător, în ițari roșii, ar arăta bine. Și că ar corespunde fișei de ”salvator”, căutat în disperare de unii români idiotizați, frustrați, izolați, depeizați.

În fine, a jucat un rol important impulsul unor atomizați expați români de a ieși din izolare prin crearea, cu ștampila, a unei fictive comunități românești, a unui soi de Românie ideală, potrivită sincronizării și coordonării prin vot cu America lui Trump. Un președinte care însă, fapt scăpat din vedere de mulți alegători ai lui Georgescu, nu e nici antisemit, nici antidemocrat. Și deci n-are cum să se simtă flatat realmente de juxtapunerea operată de georgiști.

Ca alăturarea să le pară unor plauzibilă, ține de faptul că Trump a fost atât de puternic demonizat, mai ales în final de campanie electorală americană, ca presupus ”Hitler”, ”nazist” și ”fascist”, încât mulți români dezinformați, manipulați și incapabili să distingă adevărul de minciuna cea mai crasă, au fost tentați să crediteze până și niște făcături neo-legionare impostoare, sfertodocte și alienate, ca fiind la fel de fals învinuite de extremism ca Trump.

Căci dacă presa americană minte în privința unuia, de ce să nu mintă și restul ziariștilor români sau străini despre Călin Georgescu? Sau Simion? Sau Șoșoacă?

Prin urmare, de ce le-au scăpat multor alegători diferențele cruciale dintre un lider de dreapta ca Trump și unul înșelător ca Georgescu? Un ins nu întâmplător calificat de Traian Băsescu drept ”șarlatan”?

Fără îndoială, între altele, din cauza rapidei și eficientei campanii pentru Georgescu pe TikTok. Care se vede că a profitat prin ricoșeu și de cea ineptă a PNL pentru Ciucă. Dar și pentru că mare parte din presa occidentală și românească i-a dezinformat și manipulat groaznic pe oameni, ani la rând.

Căderea în cap a presei

Ca să înțelegem ce s-a întâmplat va trebui să examinăm halul în care a ajuns presa apuseană, un stimulator al unor reacții conservatoare firești, dar și al unor deraieri reactive, de felul celor fasciste, putiniste sau islamiste.

Derapajul presei, pornit din relativism postmodern și neomarxist, n-a început grandios. A debutat mai degrabă modest, cu vituperări împotriva lui Ronald Reagan, care, influențat și de mărturiile unor fugitivi de rang înalt din sistemul comunist, precum Iuri Bezmenov și generalul Pacepa, au îndrăznit să califice just imperiul sovietic: ca unul ”al răului”.

”Cum îți permiți?”, l-au apostrofat pe Reagan, atunci, violent, editorialiștii progresiști de la New York Times și alte ziare și televiziuni asemenea. De parcă URSS n-ar fi avut zeci de milioane de oameni pe conștiință în Rusia. De parcă Mao n-ar fi produs alte zeci de milioane de victime în China comunistă, apărută cu ajutor stalinist. De parcă regatul represiunii, morții și foametei nord-coreean n-ar fi urmarea unei revoluții marxiste, asistate de comuniștii ruși și chinezi. De parcă regimul comunist de la Moscova n-ar fi fost de vină pentru Gulag, pentru Holodomor și, parțial, pentru crimele STASI și ale Securității lui Dej și Ceaușescu.

Părea însă, în ochii multor occidentali ai anilor 80, că NYT are ”un pic de dreptate”. Cine eram noi, capitaliștii, democrații liberali, conservatorii, să punem la îndoială ”probitatea”, ”cinstea” și presupusele ”binefaceri” ale unui sistem comunist?

Salt în prezent

Între timp, boala s-a agravat galopant din cauza internetului și a apariției rețelelor de socializare. Și a likeului, comparat de psihologi canadieni cu un parazit încuibat în cerebel, distrugător de minte. Un parazit devorator de creier, care cretinizează în ritm alert și n-avea cum să nu smintească și presa ajunsă dependentă de clicuri.

Rușinea canalelor tv progresiste, ca CNN și ABC continuă și rămâne mare. ABC a trebuit, mai nou, să ceară iertarea președintelui ales al SUA și să-i ofere milioane de dolari daune. Moderatorul și ”influensărul” canalului, George Stephanopoulos, mințise repetat și cu furie, afirmând că obiectul urii sale neostoite, meritând disprețul stângii în calitatea lui de magnat, de capitalist, de anticomunist și alb heterosexual, care nu se rușinează de identitatea lui națională ori sexuală, ar fi fost chipurile ”condamnat” pentru ”viol”. Dat în judecată, postul ABC, care aparține de concernul progresist Disney, a depus armele și s-a predat.

Urmează alte posturi influente. De pildă CBS, care, întru inducerea în eroare a alegătorilor americani, a manipulat un interviu cu fosta candidată la președinție, spre a-i ascunde carențele intelectuale. Darea în judecată pare singura modalitate de a ameliora o presă care nu mai realizează că a devenit, din mediu de informare, un izvor de perpetuu și torturant agitprop. O sursă toxică, dezinformatoare și smintitoare în masă.

Cea comisă de ABC nu e cea mai jenantă nefăcută din contul presei americane a ultimilor ani. Hrănind prejudecățile necesare perpetuării minciunilor rasiste, chipurile ”antirasiste”, woke, precum și dogmele progresismului distrugător de civilizație iudeo-creștină, care cer anihilarea familiilor și demolarea valorilor tradiționale, ziarele au rostogolit persistent, ani de zile, cu urmări îngrozitoare, minciuni sfruntate.

Vitriolicul vârf ideologic al săgeților

Ani la rând, presa a exploatat mitul sexist al masculinității presupus ”toxice”. La fel, pe cel rasist al ”albilor” care, într-o societate chipurile ”inerent rasistă”, sunt majoritatea ce s-ar ”impune”, invariabil, în fața ”minorităților” (dar numai a celor selectate pe sprânceană, prin ucaz, ca veșnice victime, niciodată în fața minorităților, ca evreii, plasate la fel de arbitrar și dogmatic la ”majorități” și ”făptași”) întrucât ar avea puterea de a ”manipula” justiția. Și întregul ”sistem”. Ani la rând s-au ridicat pe scut candidate corupte, ca Hillary Clinton, doar pentru că, femei fiind, erau apte să figureze ca ”antisistem”.

Miturile și narativele impuse de elita americană au jucat un rol cheie în animarea, justificarea și protejarea, de către autorități, a crimelor comise de gloatele neomarxiste ale Antifa și Black Lives Matter în tulburările civice și crimele comise în 2020, în siajul protestelor de amploare declanșate de uciderea lui George Floyd de către un polițist alb.

Pare cert că excesele feminismului radical, occidental, au consolidat prejudecăți misogine. E probabil să-i fi determinat pe unii români să se împotrivească visceral candidaturii prezidențiale a unei femei și să cotizeze la insultarea Elenei Lasconi. Nu e singurul transfer regretabil operat din studiourile televiziunilor americane, în capetele încețoșate ale unora dintre alegătorii români.

Nici CNN n-a ratat multe prilejuri de a se face de ocară. Recent s-a lăudat că l-ar fi eliberat dintr-o închisoare siriană, transformată de statul polițienesc al recent debarcatului Assad, în abator și beci de tortură, pe un ins care, spre rușinea canalului american, s-a dovedit agent secret și torționar notoriu al regimului criminal al satrapului Rusiei lui Putin.

Răsturnarea adevărului, blamarea victimei, spălarea de păcate a făptașilor

Dar cu nimic nu s-au discreditat jurnaliștii de stânga mai rău, mai des și mai constant decât cu informațiile, reportajele, analizele și editorialele anti-israeliene și antisemite, pe care, inspirați de sovietici, le furnizează de o jumătate de veac și ale căror frecvență și virulență au luat o teribilă amploare după masacrul antisemit al Hamas din octombrie 2023.

În context, la inițiativa extremei stângi germane, din anii 60 și 70, presa progresistă, occidentală a efectuat, obsesiv și stăruitor ca picătura chinezească, o inversare morală, o nesfârșit repetată operațiune de răsturnare a adevărului istoric și un transfer, de natură să delesteze nazismul și să-i transforme pe evrei și pe israelieni, din victimele lui Hitler, ale național-socialismului și ale teroriștilor arabi și musulmani, în presupuși ”făptași, colonialiști, imperialiști, naziști” și autori ai unui imaginar ”genocid”.  

N-a păsat multora că adevărul a fost astfel dat peste cap și prefăcut în minciună, iar realitatea istorică a fost expusă, dezarmată și falsificată în slujba negaționismului și revizionismului. Canale ca ABC, CBS, NBC, precum și ziare ca New York Times, Washington Post, Los Angeles Times și The Guardian, s-au dovedit piloni ai unei mișcării woke, care, sub etichetă antisionistă, a răspândit compulsiv mitul evreului ”făptaș” și, prin urmare, antisemitism, potențial genocidar. Nu era de imaginat ca acest anti-iudaism occidental presupus ”luminat”, în fapt de sorginte nazistă, să nu aibă efect asupra iudeofobiei esteuropene și românești.

La pachet cu antisemitismul, efectul distructiv, în Vest, al acestei mișcări a inclus ”demolarea zidurilor de susținere ale modernității, ca rațiunea, știința, individualismul și umanismul”, cum nota recent, pe drept, ziarul elvețian Neue Zürcher Zeitung. Nu întâmplător, presa progresistă occidentală a surpat astfel încrederea oamenilor în massmedia.

Doar o treime din americani afirmă azi că ar mai avea ”oarecare, sau multă încredere” în presă Și nu întâmplător, ”organele”, oficial de ”informare”, în realitate de sistematică îndoctrinare a opiniei publice, au susținut o agendă care a inclus, sugestiv, demonizarea Vestului libertăților individuale, a educației clasice, a loialității față de civilizația iudeo-creștină. În subsidiar s-a vituperat împotriva bazelor economiei de piață, a statului suplu, a autodeterminării persoanei, a religiilor tradiționale, a familiilor clasice și, mai ales, a libertății de gândire, de opinie, de exprimare și de presă, a științei reale, a tot ce nu decurgea din cel mai aberant și dezlănțuit relativism sau absolutism neomarxist.

În fața acestei vomitive debandade și degringolade, însoțind încercarea eșuată a elaborării unor religii seculare, nu puțini occidentali sătui, pentru că le merge multora excelent, dar înfricoșați de perspectivele unui viitor incert, precum și de război, își doresc ”salvarea” într-atât, încât sunt gata să plece după fentele pseudo-mesianice ale unor impostori care-și arogă imaginare calități ”mesianice”.

Georgescu n-a inventat acest rol. În SUA, catastrofalul Barack Obama a câștigat două scrutine prezidențiale pe baza acestor sugestii șmechere. Iată ce explică și dorul multor români din Diaspora (și nu numai) de o conducere românească de mână forte.

Iresponsabila atitudine, efect al unei molime devenite pandemie din pricina destabilizării globale, provocate de războiul axei ruso-sino-iraniene declanșat în Ucraina, de Putin, ar duce aproape cert, dacă i s-ar da curs, dacă ar avea veodată câștig de cauză, la distrugerea țării. Dorința de dictator și neîncrederea în NATO, Vest și SUA ar lua în România proporții fără precedent, pentru cazul unei victorii rusești în războiul din Ucraina. Dar s-ar atenua în schimb perceptibil, dacă Putin va eșua.

Ce va fi cu acum defuncta democrație românească?

Va putea fi resuscitată democrația? Va fi nevoie de o redefinire a dreptului la vot? Câți vor mai scanda vomitiv ”trăiască legiunea și căpitanu' ” mizând idiotic pe ”viitorul e Rusia”, deși țara lui Putin se duce în cap economic, democrafic și, dacă li se vor da ucrainenilor mijloacele necesare, ar putea deveni în fine, după debarcarea actualului regim, un stat cu care să se poată conviețui?

Se va redescoperi drumul spre valori compatibile cu democrația și conviețuirea în Europa, la sanitară distanță de colectivisme, de imperialism genocidar, de național-comunism, filetism, fundamentalism religios?

Multe vor depinde, în 2025, de hotărârile administrației Trump, de alegerile germane, de conștientizrea și adecvarea europenilor la necesitatea câștigării războiului semideclarat lumii libere și purtat, parțial hibrid, de alianța sino-ruso-iraniană.

Alexandr Dughin, ideologul lui Putin, face declarații explozive despre Georgescu. Spune că acest 'candidat patriot' nu va ajuta Moldova să se apropie de UE

Alexandr Dughin, considerat ideologul lui Vladimir Putin, a comentat rezultatul alegerilor din România și câștigarea primului tur al prezidențialelor de candidatul independent Călin Georgescu. Dughin, ideolog ultra-naționalist rus, spune că „este mult mai ușor să ai de-a face cu un astfel de politician decât cu altcineva pentru Rusia.”

„Chiar și în Kremlin se spune că nu se știe exact care este poziția sa. Și, știți, legătura dintre România și Moldova este deosebită. Moldova aspiră spre România pentru integrarea europeană. Dar aici este o legătură cu Rusia, care nu pare să se potrivească.

Călin Georgescu este un politician remarcabil. Nu poate fi numit prorus, dar este asemănător cu Orban. Este împotriva globalismului, împotriva agendei liberale, este un patriot român, ortodox convins, tradiționalist, conservator. Este mult mai ușor să ai de-a face cu un astfel de politician decât cu altcineva pentru Rusia”, spune Dughin.

Ideologul lui Putin spune că „acest candidat patriot” nu va ajuta Moldova să se apropie de Uniunea Europeană.

„Respingerea globalismului”, o temă favorită a Kremlinului

„Și dacă, prin voia lui Dumnezeu, acest candidat patriot, Călin Georgescu, va câștiga, Moldova nu va avea unde merge. Dacă se îndreaptă spre România, vor ajunge mai aproape de un bloc aliat cu noi. Aceste rezultate sunt foarte importante și neașteptate. Toată lumea credea că va câștiga un naționalist român clasic, mai puțin favorabil Rusiei”, spune acesta, potrivit Antena 3 CNN.

Dughin vorbește și despre „respingerea globalismului”, o temă favorită a Kremlinului pentru a scădea încrederea cetățenilor conservatori în Uniunea Europeană.

„Acest popor respinge susținătorii globaliști care transformă România, o țară ortodoxă, într-o copie a Europei globaliste. Rezistența lui Călin Georgescu este vocea poporului, fără partide sau mișcări politice în spate. El spune doar adevărul.

„Răspunsul este simplu”, spune el, „haideți să ieșim din această situație”. Românii spun: „Ajutați-ne să ieșim de aici, altfel ne vom afla din nou într-un impas istoric.” Este un semnal foarte interesant pentru toți. Este un candidat excelent. Este util pentru noi”, mai spune Alexandr Dughin.

Cine este Calin Georgescu

Este din Râmnicu Sărat. 

Mama este din Buzău (nume de fată Popescu, fostă secretară a ministrului agriculturii Angelo Miculescu, socrul lui Adrian Năstase). 

Tata: Mihail Scarlat Georgescu, fiu de preot, fost protopop al protoieriei Râmnicu Sărat, bunicul matern de asemenea preot, tatăl  Scarlat, ofițer de cavalerie și geodez, autorul primului Catalog de cadastru funciar din România. 

Călin, absolvent al Institutului Agronomic N.Bălcescu București, doctorat în problemele solului, apoi, diplomat, expert ONU în dezvoltare durabilă 17 ani, apoi membru al Clubului de la Roma, director în MAE, director în ministerul mediului,  economiei.