Să-ţi trăieşti viaţa din plin, e –
într-adevăr, un chin. Deplin. Eu, spre exemplu (negativ), cam 20 de ani am
dormit (la 60 de ani, cu 8 ore de somn din 24 – deci o treime, atâta vine).
Din cei 40 rămaşi, 20 de ani am tot
ţinut (reţinut) regim. Cu sloganul „Să slăbim!” Rămân…ca la 20 de ani. Fără vin
şi fără bani, vorba cântecului. Din ei, 18 au fost de şcoli. Mai joase, mai
înalte, mai elementare, mai grele, mi-am tot ros coatele prin ele. Câţi rămân?
Doi ani de vacanţă, precum cartea lui Jules Verne.
De-aceea, vă aştern acest “memoriu”,
anume că traiu-i tern, nu e etern, iar cu acest guvern e…infern!
De ani şi ani vrei bine să trăieşti
şi-odată te trezeşti…sexagenar. Ca mine. Nu tu sex, nu tu ştrengar, o duduie,
un pahar, doar regim alimentar, tratamente, pansamente, pastile şi, hop, odată
nu mai ai zile!
Sigur, nu numai din cauza Guvernului.
Mai sunt şi altele: Parlamentul, Administraţia prezidenţială (şi pe astea am
boală!), plus j’de mii de instituţii, însemnând…Statul, care la români rimează
cu „luatul”, zeci şi zeci de impozite, pe care le tot dai, până când
dai…colţul. În primire. Şi-atunci, amin, adio, neştearsă amintire şi veşnica
pomenire…
Asta-i a românului menire!
Cine spune că viaţa e frumoasă, o fi,
dar la el acasă…La noi, în eterna şi fascinanta Românie, rimele la modă (şi la
zi) sunt: mânie, mârlănie, hoţie, sărăcie, ici colo câte-o beţie. În
rest…anarhie. Şi mulţi oameni la ananghie.
V-o zice, ca de la obraz…Gagniuc Ananie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu