Sa nu uitam!

miercuri, 16 iulie 2014

Jocul de-a mobilizarea 16




“DUPA NOI POTOPUL” IN VARIANTA BASESCU
- Comentarii pe marginea unui penibil “joc” de-a mobilizarea -
(Urmare)
Partea a XVI-a


XVIII. PRIMELE ESECURI PORTOCALII

Prima fisura in planul globalist de remodelare a lumii ca natiune planetara de consumatori, strict controlata de guvernul mondial al transnationalelor, s-a produs in chiar momentele de maxima afirmare, in 2005, in Lituania. A doua zi dupa ce portocaliul presedinte Valdas Adamkus a fost felicitat de G. W. Bush (9 mai) pentru refuzul de a da curs invitatiei la Moscova, “Confederatia oamenilor de afaceri lituanieni” a trecut la ofensiva, atacandu-l dur pentru pierderile economice cauzate de respingerea relatiilor cu Rusia. Popularitatea lui, ca si a lui Bush, s-a prabusit, astazi tarile baltice in frunte cu Lituania, fiind orientate economic spre Rusia.

In 2006, premierul Robert Fico l-a inlocuit in Slovacia pe portocaliul Ivan Dzurinda. Sprijinit de nationalistii lui Jan Slota si de popularii lui Meciar, el a intors spatele lui Bush retragand din Irak 99 din cei 110 militari slovaci. In 2007 i-a retras si pe ultimii 11 apoi a respins Scutul antiracheta si a refuzat sa recunoasca independenta Kosovo. Reorientarea economica spre Rusia a facut ca exporturile acestei tari mici in spatiul rus sa fie de 2,5 ori mai mari decat ale Romaniei. Dupa un sondaj Gallup din 2013, doar 27% dintre slovaci mai cred astazi in politica americana.

In Ungaria, procentul de proamericani ar fi de 38%. Este insa doar declarativ deoarece neoconservatorii n-au gasit slugi ca in Romania, ungurii retragandu-si militarii din Irak inca din 22 decembrie 2004, refuzand Scutul antiracheta si opunandu-se cu vehementa instalarii unui radar american in Ungaria (2008).

Cel mai mare esec l-a constituit insa infrangerea republicanului John McCain, de catre Barak Obama in alegerile din 2008. Pentru republicani a inceput degringolada astfel incat neoconservatorii si-au mutat centrul de greutate in Partidul Democrat, activandu-l ca lider pe Joe Biden. Republicanul McCain a fost cooptat in „Banda celor 4” care inca incearca sa conduca SUA si Lumea, sub pretextul ca este omul care asigura „armonizarea” la nivel de conducere statala. Biden a reusit in primul mandat al lui Obama sa acrediteze ideea a doi presedinti in SUA, „albul Joe”, care ia marile decizii, hotarand politica globala si „negrul Jim” care matura prin curte. Extrem de agresiv, Biden si-a trimis slugile, oameni de afaceri ratati din curtea transnationalelor, pe post de strangatori de bir, mascati in ambasadori, in tot Estul european, incercand relansarea revolutiilor portocalii.

In 2009, in Bulgaria a fost impus premier Boiko Borisov „omul poporului” (2009-2013), un fel de Dan Diaconescu al lor. Individul insa nu era „potocaliu” ci doar antirus. El a torpilat strategia bulgaro-rusa in domeniul energiei, a blocat proiectele energetice cu Rusia (centrala nucleara de la Belene, conducta de gaz Burgaz-Alexandropoulos si conducta South Stream) subscriind alaturi de Traian Basescu pentru himericul „Nabucco”. Spre deosebire de Romania, bulgarii au iesit in strada si, ca si grecii care au refuzat sa-si faca tara bucati in mana transnationalilor, n-au mai plecat. La 15 noiembrie 2012, Borisov avea sa fie obligat sa semneze Acordul „South Stream” iar la 20 februarie 2013 sa demisioneze.

Tot in 2009, Iulia Timosenko a fost lansata drept candidata portocalie in Ucraina la alegerile prezidentiale, pierdute insa cu succes in 2010 in fata lui Ianukovici. Mai mult la 05 august 2011 avea sa fie arestata si condamnata, culmea, pentru contractele pe gaz incheiate cu Federatia Rusa, in ianuarie 2009. Avea sa fie scoasa din puscarie la 22 februarie 2014 de „maidanezi” dar huiduita de multimea in fata careia a incercat s-o faca pe Maica Tereza, a fost exfiltrata la Londra pentru un nou instructaj pe imagine. Rezultatul a fost acelasi – disparitia din viata politica si publica. Din nefericire, Romania basista a fost si este pentru neoconservatori tara tuturor posibilitatilor si a tuturor experimentelor. Ca presedinte, Basescu a incalcat Constitutia inca de la inceput, refuzand sa acorde guvernul castigatorilor in alegeri, adica majoritatii parlamentare coordonate de PSD. L-a acordat minoritatii fortand Constitutia si, prin amenintari, promisiuni si santaj, a inventat o majoritate care n-a existat. A incercat sa schimbe, in 2005, neconstitutional presedintii Camerelor, a transformat Romania in stat politienesc cu ajutorul Monicai Macovei aducandu-si la ordin Curtea Constitutionala si institutiile paralele create in embrion de Adrian Nastase (DNA, ANI, DIICOT). Alianta lui s-a destramat pentru ca si-a retras fidelii (PD) din guvern, fostul aliat, Calin Popescu Tariceanu, ajungand sa fie sustinut, in 2007-2008, de PSD.

La 19 aprilie 2007, Parlamentul a votat suspendarea din functia prezidentiala a lui Traian Basescu.  Din pacate, liderii partidelor implicate au actionat politicianist, au refuzat sa mearga pe motivatia furnizata de senatorul Mihai Ungheanu (incalcarea, de catre Traian Basescu, a 22 de articole din Constitutie si implicarea activa in politica, in calitate de lider PD si nu de lider national), rezultatul fiind ca, in ochii electoratului, liderii partidelor semnatare, in frunte cu Mircea Geoana, au aparut ca niste candidati autopropusi la presedintie. Rezultatul a fost ca la Referendumul din 19 mai 2007 pentru demitere, liderii opozitiei, acceptand un text absurd si o procedura la fel de absurda cu mai multe puncte, inclusiv diminuarea Parlamentului si transformarea lui in unicameral ( pe motiv ca sunt multi parlamentari si ne costa), au pierdut partida exclusiv din vina lor. Dupa victorie, Basescu si-a dat arama pe fata, nemaitinand cont de nimic si de nimeni, mai ales ca „bunul prieten”, Geroge W. Bush, a venit calare pe „curcubeu”, la 1 aprilie 2008, sa-i consolideze pozitia. Neoconservatorii au organizat, la Bucuresti, in zilele de 2-4 aprilie 2008, Summit-ul NATO. Eroul acestuia a fost, asa cum s-a amintit, Vladimir Putin care si-a batut joc si de pretentiile UE de extindere in Est si de NATO „rapindu-l” pe W. Bush, putintel pana in Crimeea unde, la Soci, a reiterat avertismentul privind soarta constructiei artificiale statale numita Ucraina, daca transnationalele mai insista sa-si adjudece resursele acesteia.

Baza electorala a lui Traian Basescu a fost asigurata de neokominternisti, multi promovati pe post de consilieri la Cotroceni, de o apriga gargara anticomunista soldata cu un raport de incriminare a inexistentului comunism romanesc elaborat sub tutela neoconservatorului Volodea Tisminiski (Vladimir Tismaneanu), de smecherii aciuiti in PD, de fugarii de la PNL sau PSD, de unguri, carora le-a permis toate porcariile, inclusiv rascumpararea, de la tarani, a pamanturilor pe o latime de 15 km, pentru a se crea un culoar unguresc de la Odorhei pana la Seghedin (pe care urmeaza sa fie ridicate autostrazi) si pe populatia sinthi. Adica pe cei numiti, in mod eronat, cu un cuvant grecesc (desemnand o secta crestina), tigani, romi insemnad romani (pentru ca au patruns in Europa in urma armatelor otomane, dupa 1354, prin fosta Romanie Bizantina, actualmente Rumelia turceasca), bohemieni (adica cehi, pentru ca au ajuns in Franta venind din Bohemia), gipsi sau egiptiani (la noi, faraoani), pentru ca unii au crezut ca vin din Egipt etc.

Sluga perfecta a comunism-globalismului, el a actionat pentru destructurarea tarii, pe fata, de la finele anului 2008 cand, pe 27 decembrie, a impus o prima OUG impotriva militarilor, cu propaganda de vigoare, in povestea restituirii salariilor compensatorii. Pe 5 ianuarie 2009, povestea a cazut, deoarece in Parlament erau 56 de rezervisti, senatori si deputati din toate partidele si sute de rezervisti consilieri care au actionat unitar.

Se stie ca Armata este coloana vertebrala a existentei unui stat. State fara armate nu exista. Pana si Vaticanul are o Garda Elvetiana. Armate fara stat pot, insa, exista si, mai devreme sau mai tarziu, constituie, in jurul lor, state. Este cazul Israelului si Palestinei constituite in jurul unor armate. In ceea ce-i priveste pe romani, istoric vorbind, statele romanesti s-au constituit pe structuri militare, din ratiuni de aparare. Ca Romania sa poata fi regionalizata, desfiintata, trebuiau distruse structurile militare. Pachetul de legi vizand de la distrugerea rezervistilor, la inciminarea tuturor activilor, prin legile lustratiei, a venit din afara.  In interior   s-a orchestrat o ampla campanie de desfiintare a 2000 de ani de istorie romaneasca, de stergere a respectului ancestral al romanului fata de militari, prin actiuni de manipulare imagologica si psihologica fara precedent. Uitandu-se ca structurile militare au fost principalul contributor la economia nationala, prin industria de aparare si industriile speciale, prin marile constructii care aveau sa devina prada globalistilor, dar si prin dezvoltarea mineritului si implicarea in agircultura, in sanatate, transporturi, s-a creat, cu ajutorul a circa 40.000 politruci pregatiti in strainatate, imaginea militarului betiv, puturos, agramat, violent, care a primit si primeste bani degeaba. Adica tot ceea ce s-a incercat si in alte tari, din SUA si Canada, pana in Lituania, dar fara succes. In Romania parea sa prinda pentru ca „prostul, pana nu-i fudul, parca nu e prost destul” iar lacomul si hotul sunt primii gata sa strige „hotii!”. „Nesimtitii cu pensii nesimtite de 20 milioane” a fost sloganul lansat de trio-ul Basescu-Boc-Seitan, inca din decembrie 2008. Dar prima lege antimilitara implementata, in vigoare si astazi, a fost Legea 329/2009, legea interzicerii cumului pensiilor cu salariile. Ea a pregatit terenul transformarii rezervistilor in asistati social, primul obiectiv vizat fiind eliminarea militarilor ca obstacol in spolierea tarii. Cladirile, unitatile cu terenurile aferente ale MAI si MapN au fost furate ca-n codru, unitatile desfiintate cu si fara rost, milioane de hectare au fost trecute prin primarii in posesia unor cercuri de interese straine. Militarii protestau. Nu activii, ci rezervistii! Mai mult, avand drept de munca, rezervistii au fost preferati pentru disciplina, rigoare si cunostiinte, fiind angajati ca specialisti experti, consilieri, functionari publici, coordonatori de structuri in toate domeniile, inclusiv la Guvern, Parlament sau Presedintie. Asigurand infrastructura, educati in spirit national, au blocat numeroase initiative si afaceri necurate ale politicienilor. Dam exemplu, doar  la nivel Senat, in perioada 2005-2008, anularea Legii reparatorii fata de asazisul rege Mihai, un tun de minim 14 mld. Euro (calculat la 20 Euro/m2 teren in intravilan, intr-o perioada in care pretul era de 2.500 euro/m2); cazul padurii de la Reghin de 50.000 de ha, pe care o firma ungaro-ungara a luat-o in exploatare, apoi a incercat sa si-o treaca in proprietate cu ajutorul unui poriect de lege manarit de Zoltan Puskas, Marko Bella, Frunda Gyorgy si Eckstein Peter Kovacs, depistata in momentul trecerii tacite de la Senat la Camera, proiect in final torpilat cu ajutorul printului Paul de Romania care avea documente atestand o proprietate de 4ha in mijlocul padurii a lui Carol al II-lea, care isi construise acolo si o cabana de vanatoare, clona a Pelisorului; povestea celor 430 de trasportoare blindate comandate in Elvetia, tara fara traditii in domeniu, concomitent cu punerea pe butuci a industriei noastre care avea si prototipuri si productii de serie performante, o gaura adusa statului de cca. 15 miliarde de euro et. Periculosi, militarii in rezerva trebuiau sa dispara de peste tot, aruncati haitei, adica oprobiului public, amenintati inclusiv cu statutul de „terorist” sau „tortionar”, pentru a nu mai exista obstacole in fata desfiintarii Romaniei. Legea 329/2009 a intrat in vigoare la 10 decembrie, nebagata in seama pe fondul isteriei antimilitare pe tema „pensiilor nesimtite”. Proiectul legii staliniste unice a pensiilor, care avea sa treaca prin frauda parlamentara (Legea 263/2010) fiind amenintat in primavara lui 2010 sa nu treaca in Parlament, s-a dat la repezeala un „pui” al ei, Legea 119/2010, care a desfiintat asazisele pensii speciale. In fapt, in mod absolut comunist, Basescu si ai lui s-au straduti sa explice trogloditilor ca poti sa aduni merele cu  perele si cu prunele ca sa-ti dea capsuni. Cu alte cuvinte, ca nu este nevoie de legi speciale pentru domenii speciale, activitatea minerilor, sportivilor, artistilor, aviatorilor, diplomatilor, grefierilor, militarilor, politistilor etc. putand fi cuantificata in mod egal ca si a celor cu program de lucru fix de 8 ore si fara riscuri. Acesta a fost primul pas in proicetata reducere a tuturor pensiilor cu 15% si a salariilor cu 25%, in mod ilegal si retroactiv, anticonstitutional si antieuropean. Salariile au fost reduse, real, cu cca.49%, pe o durata anuntata de 6 luni, dar nu s-a revenit nici astazi la cuantumul din 2010. Si pensiile civile au fost micsorate sub diferite pretexte (CASS, recalculari etc.), dar marea lovitura pe care trebuiau sa o primeasca, prin cele 10 recursuri in interesul legii, depuse de Laura Codruta Kovesi avea sa esueze la ICCJ, la 17 octombrie 2011.

In aceste imprejurari, cand militarii si tara nu mai aveau nici o sansa, i s-a transmis lui Basescu, in direct, pe 3 octombrie 2009, la un post de televiziune, urmatorul mesaj: „S-a terminat, domnule presedinte. Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate exista si, din acest moment, nu veti mai pute face nimic de noi, fara de noi si in absenta noastra! Daca nu stiti cine a rostit aceste cuvinte, intrebati-l pe Marko Bella, ca el sigur stie.” Referirea era la Ioan Inochentie Micu Klein, parintele Societatii civile romanesti, cel care a luptat cu armele modernitatii pentru drepturile natiunii romane, intre anii 1729-1744. Trei zile mai tarziu, un sindicat de 21 de persoane, SCMD, era chemat de Mihai Seitan, ministrul muncii de atunci, la discutiile cu Federatiile si Confederatiile sindicale. In fata intregii prese, SCMD a cerut celor din sindicate sa accepte ca a intrat in actiune un factor profesionist in ceea ce priveste lupta pentru drepturile tuturor, care nu poate fi manipulat de veleitarii guvernului si, daca vor drepturi, sa se incoloneze in spatele acestui spargator de gheata. S-a cerut guvernului sa inceteze cu minciuna si cu aritmetica pentru retardati, ca 4,5 milioane de activi duc in spate in spate 5,6 milioane de intretinuti, ca pensionarii in Romania, real sunt 2,6 milioane, restul fiind beneficiari, ori de indemnizatii de merit, ori de ajutoare sociale, ceea ce juridic inseamna altceva si ca pensionarii, dupa o viata de munca muncesc in continuare, suplinind forta activa a statului care culege capsuni prin Spania, portocale prin Italia si masline in Grecia.

Meritul SCMD este ca a adunat, la un loc, militari proveniti din aramata, interne, SRI, STS, SPP, SIE etc., lichidand, pentru totdeauna, orice posibilitate de continuare a aplicarii principiului „Divide et impera” in interiorul sistemului. Mai mult, reactionand profesionist la atacurile psihlogice si de imagine, s-a prezentat natiunii drept aparator al democratiei constitutionale in baza Art.118, Al.1 din Constitutie si, tot in spirit constitutional si Euroatlantic, drept coloana vertebrala a Societatii civile. Ocolind principiul masonic al revolutiilor (Ai Capitala, ai tara) si optand pentru experienta Henric al IV-lea (Ai tara, asediezi Capitala si dai o Liturghie), SCMD a intemeiat, rapid, filiale in tara, dinspre granita spre interior, primele fiind Calarasi, Botosani si Oradea. In paralel, a luat legatura cu federatiile si confederatiile nationale, oferindu-si sustinerea in actiuni si cu principalele categorii socio-profesionale, destinate sa fie adversarii rezervistilor (pensionari civili, profesori, CFR-isti, mineri). In iunie 2010, cu un efectiv de 5000 de oameni, SCMD era o prezenta importanta in marsul confederatiilor sindicale pe Calea Victoriei. La 25 octombrie 2010, SCMD organiza, singur, prima mare manifestare antibasista la Cotroceni si-n toata tara. La 27 octombrie participa, ca egal, la ultima manifestaie organizata de conefederatii in Piata Constitutiei. Intelegand modul in care a fost distrusa miscarea sindicala  de catre Traian Basescu, inclusiv prin inlocuirea Legii sindicatelor cu Legea dialogului social, SCMD a transmis mesajul, atunci, „Cine este hotarat sa lupte pana la capat pentru drepturi si pentru tara, sa vina alaturi de noi! Cu voi sau fara voi, noi ne batem.”. Din acel moment si pana in 4 martie 2013, SCMD a fost initiatorul  marilor actiuni stradale pentru drepturi sociale, in Capitala si in tara, la care s-au raliat resturile sindicatelor civile si ONG-urile, in frunte cu organizatiile revolutionarilor si toate fortele prezente in Piata Universitatii, inclusiv galeriile de fotbal. S-a manifestat in Parlament prin actiuni de protest dar si prin initiative legislative sustinute de membrii SCMD suspendati ca parlamentari, prin discutii la toate nivelurile exceptand presedintia, prin peste 40.000 de actiuni in Justitie, prin mii de declaratii de presa in tara si in afara, prin aparitii la TV, zilnice in perioada fierbinte, in special la Antena 3, care astazi ocoleste cu grija, profesionist si din ordin, SCMD-ul, contribuind prin omisiune, la scoaterea sa din Istorie.

In plan extern, ajungand la cca. 30.000 de membri, in ianuarie 2011, majoritatea fiind cooptati ca militari sau politisti, dupa 1997, in actiuni NATO de diferite tipuri, SCMD s-a adresat Parlamentului Europei, NATO, guvernelor statelor membre ale UE si NATO, marilor centrale sindicale internationale si europene, sindicatelor si organizatiilor rezervistilor si veteranilor din toate tarile, denuntand faptul ca Romania este punctul slab exploatat de ofensiva globalist-comunista si, daca omologii din statele democatice nu vor sprijini miscarea rezervistilor romani, dupa infrangerea acestora, matematic le va veni randul. Argumentele au fost aduse din campaniile mediatice din tarile respective impotriva militarilor proprii, din tentativele de aplicare a unor legi similare legilor Basescu-Boc in alte state, incepand cu iarna 1997-1998, in Canada si terminad cu ianuarie 2011 in Ungaria, mesajul lansat fiind „Militari din toate tarile uniti-va!” Evident, pentru salvarea fiecarui stat in parte, inclusiv a SUA si a Rusiei in fata ofensivei transnationalelor. Si aceasta in plina epoca de desfasurare intensa, grabita si inexplicabila pentru toata lumea a „primaverii arabe”.

Dar despre „primavara araba” si despre cele petrecute in Romania si in lume, de la initierea acesteia si pana in „iarna Ucrainei”, vom vorbi cu alta ocazie.

(VA URMA)



Col. (r) dr. Mircea DOGARU,

Presedintele SCMD



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu