SECUII, poporul furat

  

       Istoricul MIRCEA  DOGARU scrie așa cum îl știm: cu nerv, cu mult curaj, având de partea domniei sale adevărul, cu aplomb, atacând subiecte fierbinți, controversate, cu drag de neam și țară, pe înțelesul tuturor și mai ales cu ,,documentele pe masă”, pentru a nu putea fi contrazis. Așa a scris și cea mai recentă carte a domniei sale ,,Secuii, poporul furat”, o carete așteptată pentru a face lumină într-o problemă istorică încâlcită tocmai de istoricii maghiari, pentru a corespunde planurilor acestora, o problemă voit încâlcită la fel ca și intreaga lor istorie, hilară uneori, dar pe care o difuzează cu zel oriunde ea le  poate aduce ceva beneficii, de orice fel.

       Apoi, cartea, cum însăși autorul declară, vrea să reamintească ,,maghiarimii atât de manipulate” prin toate mijoacele posibile, mai ales a aceleia din județele Mureș, Harghita și Covasna  ,,din ce apă au izvorât și cură” ea, vorba cronicarului, maghiarimea, tocmai pentru ca, atunci când va afla adevărul  aceasta să poată avea suficiente ,,motive de cugetare” despre mult trâmbițatele teme ca: ,,Ardealul pământ unguresc”; ,,Diktatul de la Trianon”; ,,misiunea lor civilizatoare” aici, ori atunci când aceștia cer, cu obstenație, dar fără temei, autonomie, separatism, autoguvernare și alte asemenea drăcovenii de-a lor.

     Iar când e vorba de secui, ar fi bine ca ungurii  să nu uite cine au fost aceștia, de unde se trag, cum i-au considerat ei până nu de mult, adică ,,paria”, adică ,,țiganii lor”, adică  ,,unguri cei de mâna a doua” etc, pentru ca astăzi să îi ridice în slăvi și-n rang tot pentru a-și satisface, prin ei, anumite interese. E drept că atunci când îi ponegreau  se bazau pe faptul că, ei, secuii, mai pronunțau încă până mai ieri, multe cuvinte din limba lor veche, toate derivate din turca veche. Apoi, tot până mai ieri, mulți dintre bunicii, moșii și strămoși lor, le reaminteau nepoților de atunci, că ei au fost de ,,religie românească” și aduceau ca dovadă existența în zonă a unor străvechi biserici ortodoxe românești rămase fără enoriași, că numeroasele cruci din  ,,cimitirele secuiești” mai aveau încă pe ele nume românești, ca și faptul că și acum, unii dintre secui mai poartă încă nume pur românești (Columban, Pușkaș, Koszak, Raduly, Patrubany, Ionasy, Caprany,Ghyorghy, Kadar ( Dogaru), etc,etc. S-au ,,încâlcit” atât de mult ei între ei, încât nici ei nu mai știu ce sunt, unguri, maghiari, români, ceangăi, secui, s-au toți la un loc, iar în ceea ce privește originea lor, lucru extrem de important, autorul prin cartea de față face ,,acum și-aici,” precizări  mai mult decât lămuritoare.

    Apoi, revenind mai aproape de noi, cum se face că la 1910 ei, secuii, erau declarați oficial  a fi 441.636,  la 1952 erau 5.ooo,  în 1992  erau 1.2oo, iar în 2002 doar 492 de suflete? Aberant este că un număr de unguri-secui, sau ce o mai fi ei, s-au constituit acum în așa- zisul ,,Consiliul Național  Secuiesc” și vor autonomie, autoguvernare, independență și alte drăcovenii în ,,ținutul lor”, în ,,patria lor milenară”.

     Cum s-a ajuns aici? prin intoxicare, prin manipularea făcută de istoricii lor, prin susținerea acestor teorii, teze, idei, împotriva unor evidențe, în forumurile științifice sau în cele ale istoricilor, prin nepăsarea și lipsa noastră de reacție, când trebuia, creindu-se  astfel o dezorientare totală aici, chiar în rândul lor, a maghiarilor, a românilor și cu atât mai mult a secuilor, care astfel îndoctrinați s-au trezit că luptă acum, cu multă înverșunare, pentru măreața cauză  a ,,maghiarimii”. Cine să-i mai înțeleagă în hățișul, în ghemul acestea  atât de încâlcit, anume făcut, pentru a servii unor interese, unor politici de stat, unor momente din istorie, etc, ce să le aducă mereu beneficii.

     Revin și accentuez, autorul, istoricul Mircea Dogaru, prin această carte limpezește și separă lucrurile așa cum am mai spus pe bază de argumente, documente, logică istorică, tocmai ca să putem și noi și ei pricepe cine sunt, de unde vin, de unde și din cine se trag ei, maghiarii ca și secuii și multe altele. Și ca să fie pe deplin lămuritor, autorul și-a împărțit cartea în mai multe capitole importante, urmărind o cronologie a evenimentelor care au avut loc în legătură cu ajungerea în acest spațiu a unor populații ce au constituit mai apoi maghiarimea și secuimea de mai apoi, ca:

-Invazia Maghiarilor – ,,Copiii pământului”; ,,Secuii și etnogeneza maghiară” cu alte copitole suplimentare, lămuritoare, dintre care amintim: ,,Controverse pe marginea originii secuilor”- urmași ai avarilor, înlocuitorii pecenegilor, aliații ungurilor; Din istoria românească a ,,Ținutului secuiesc”etc.

-Urmează apoi un foarte interesant capitolul, ,,Coabitarea româno-secuiască sub ofensiva ungro – catolică”, apoi capitolul ,,Mihai Viteazul moment de răscruce în relațiile româno-secuiești”, capitol bine dezvoltat și argumentat. Se trece apoi la acea mare acțiune de deznaționalizare a secuilor și a românilor, concomitent cu inventarea termenului de  ,,Maghiarime” și de folosirea lui fregventă pentru a ascunde aici  tot ceea ce nu a fost convenabil, ca moment istoric, pentru statul maghiar de azi. Așa se face că și numai înșiruirea acestor capitole este suficientă pentru a face înțeleasă istoria cea adevărată a maghiarilor și a secuilor.

      În economia cărții autorul vine însă cu mai multe alte capitole adăugate, de mai mare sau de mai mică intindere, care vin a fi ca dovezi în cele afiemate până acum, anume: ,,Anul 1848”, ,,Pierderile românilor ardeleni în timpul mișcărilor revoluționare din anii 1848-1849”; ,,Composesoratele din secuime” un capitol foarte extins cu multe exemple, urmând apoi alte câteva capitole de sfârșit, prin care autorul ne atrage atenția în ce situație ne află acum și ne vom afla dacă nu acționăm așa cum se cuvine, pentru a preîntâmpina acțiunile revanșarde maghiare din anul care urmează, 2020, când se comemorează de ei, cei 100 de ani de la ,,marea nedreptate a Diktatului de laTrianonului.”

         Distinse autor, ne-ați dăruit o nouă carte care trebuie citită și recitită de fiecare român, ungur, ori secui pentru a ne lămurii odată pentru totdeauna cine au fost ei, ungurii și secuii, din ce neam se trag aceștia, cum sunt și de ce și de cine sunt ei, ca și atâțea alții, manipulați. Știind toate astea avem argumente de a-i judeca așa cum se cuvine, avem dreptul și putința de-a ne apăra în fața cererilor și pretențiilor lor tot mai aberante, mai jignitoare, mai obraznice, în multe privințe. Pînă atunci ,dați-ne voie o urare:

       ,,Să ne trăiți că trebuiți să mai scrieți încă mult, bine și cu folos pentru noi  toți, dar mai ales neamul acesta românesc prea spășit, prea iertător și prea jertfelnic în fața lumii și a istoriei” 

                                                        Prof.  Mircea Dorin Istrate

    

           P.S. Cartea va fi lansată miercuri, 20.11.2019. 0ra 17.00 la Casa Memorială ,, Avram Iancu” din Tg.Mureș, în prezenta autorului.

                                         Vă așteptăm cu drag!