Teroare antiunionistă

Imaginile de la marșul Unirii de la București din 22 Octombrie 2016 sunt fără precedent.
Poate există asemănări doar cu acel Decembrie ’89 când forța brută a securității s-a năpustit asupra oamenilor care protestau sau cu primăvara lui 2009 de la Chișinăul în care comunismul anti-românesc a lui Voronin a provocat ridicarea basarbenilor la revoltă deschisă.
Dar acum nu mai este vorba de protest, este vorba de exprimarea unei dorinte naționale, patriotice, a unui crez, crezul românilor în Reîntregirea Patriei.

Și tocmai acest crez a fost considerat de actualul guvern ca o amenințare. O amenințare atât de mare încât au fost trimiși jandarmi ROMÂNI în număr impresionant, instruiți să blocheze cu violență un marș pașnic pentru UNIRE.
Nu s-a întâmplat în primavara lui 2016 când zeci de mii de oameni au manifestat tot pentru Unire prin centrul Chișinăului, s-a întâmplat însă în capitala tuturor românilor, la București unde jandarmii români au ridicat și arestat oameni pentru un crez. În capitala României s-a dat ordinul să fie înăbușite prin violență mișcarea și manifestările unioniste.
Ordinele au venit de la centrele de decizie guvernamentale, deoarece jandarmii nu ar fi intervenit de capul lor.
În mod simbolic a fost arestat, maltratat și amendat chiar liderul „Acțiunii 2012„, George Simion.
Ce n-au îndrăznit forțele anti-românești de la Chișinău, a îndrăznit GUVERNUL ROMÂNIEI, în încercarea de lichidare a a mișcării unioniste și de reducere la tăcere a liderului acesteia. Acțiunea este fără precedent în întreg spațiul românesc de pe amândouă malurile Prutului. Suprimarea libertății de exprimare a unui crez național este un semnal transmis atât Chișinăului, cât și lumii întregi, că autoritățile române nu numai ca se delimitează de dezideratul național al Unirii, dar îl și interzic.
Este un act anti-românesc prin care autoritățile României îi atenționează pe românii basarabeni că aceștia nu sunt bine primiți de un București anti-unionist, creind astfel o stare de neîncredere și o adevărată ”cortină de fier” între români.

Guvernanții României au ordonat, au condus sau au privit impasibili la aceste începuturi de dictatură a violenței puterii împotriva oamenilor și spiritului românesc.
Cu privirea întoarsă spre semnalul pe care-l dau conducătorii de la Bruxelles, de la Berlin sau Moscova, mancurții României decid că cei care cer dreptul natural la reîntregirea neamului românesc trebuie să fie socotiți în afara unei legi impuse din exterior.

Aceasta să fie adevărata față a președintelui român, a guvernului, a parlamentarilor „reprezentanți ai poporului” care ar trebui să-i apere pe cei atacați de forțele represive ale guvernului?
Dacă în plină campanie electorală, în Noiembrie 2014, la întrebarea legată de absența sa dintre românii de la Chișinău și Cernăuți, candidatul Klaus Iohannis declara senin că: ”Acele localități nu se află pe teritoriul României, au fost cândva.”, este ușor de înțeleasă detașarea cu care privește problema basarabeană și cu atât mai mult dezinteresul pentru Reîntregire.
În același timp, guvernul technocrat Cioloș nu mișcă niciun deget fără consimțământul Bruxelles-ului, care, aflat în lesa Berlinului, joacă exact după cum dictează cancelarul german Merkel interesat de protejarea intereselor Rusiei în regiune, respectiv de menținerea Basarabiei în sfera rusă de interese.

Marșul de la București pentru Unire reprezintă dreptul poporului să ceară înfăptuirea unui deziderat național. Iar cererea națiunii obligă autoritățile să asculte și să găsească soluții pentru a îndeplini voința poporului. Sau să se retragă.
Tocmai de aceea, George Simion a subliniat că este timpul ca partidele, guvernul și, de ce nu, reprezentantul președinției să înceapă discuții serioase cu reprezentanții Platformei unioniste ”Acțiunea 2012”. Doar așa se va putea vedea în ce măsură clasa politică și administrația României își asumă concret idealul unionist.
Pe de altă parte, este momentul ca și poporul român să-și asume, prin participare activă și susținută zi de zi, responsabilitatea susținerii reîntregirii României. De aceea, prezența în număr cât mai mare a populației, pentru început a bucureștenilor și a altor organizații, în jurul nucleului unionist de la Universitate este o necesitate și o obligație patriotică.

Piața Universității este locul în care românii și-au câștigat prin jertfă dreptul de a se adresa guvernanților fără ”aprobări”. De aceea, niciun guvern nu are autoritatea de a îngrădi acest drept fără a se deligitima și a cădea pe panta tiraniei.

Mircea Popescu
m.popescu@sbcglobal.net
Tel: 076-054-2833