Moise Guran
Acum o lună am fost la Chișinău într-un soi de citybreak, în
care m-am întâlnit cu oameni, cu locuri, cu vinuri. N-am stat numai în
Chișinău, m-am plimbat și prin ținutul Orheiului, descoperind acolo o
Românie profundă, blocată în timp dar nu atât de istoria pe care dăm
prea des vina, uneori pentru a ne justifica nepăsarea, comoditatea,
dezinteresul. Mai țin câteva zile reportajul meu din Moldova, azi am un
pic altceva să vă spun…
Republica Moldova este cumva o
replică a României dintr-o dimensiune paralelă și nefericită, în care
putem arunca din când în când o privire, doar așa de curioși, într-un
joc contrafactual din care-am putea afla ce s-ar fi întâmpat cu țara
noastră dacă… Dacă ne-ar fi făcut țarii gubernie, dacă ne-ar fi
îngenuncheat bolșevismul stalinist nu unul ci vreo cinci decenii, dar
putem afla și ce s-ar fi întâmplat cu țara noastră dacă n-am fi intrat
în UE sau în NATO, sau cum ar arăta satele noastre fără ajutoare
sociale, că ei chiar n-au bani de așa ceva. Tot ce trebuie să faci ca să
afli cum ar fi arătat România trecută prin oricare dintre aceste
dezastre, e să tragi o fugă până la Chișinău.
Acestea-s însă jocuri de intelectuali
burghezi, ceea ce descoperi vizitând Moldova azi este și un spirit
unionist mult mai aprins, mai combativ și mai extins decât e perceput
dincoace de Prut. În același timp, îți recomand să cunoști cât mai mulți
oameni. S-ar putea să descoperi
un bun simț (și o educație primară, din familie) ce în România e tot mai
rar, chiar și la țară, atacat fiind permanent de consumerismul și de
manelismul televizat sau de bătălia pierdută a Educației cu
parvenitismul analfabet. Altfel spus în Molodova vezi în aceeași măsură
partea bună a sărăciei, în care poți vedea în România superficialitatea
indusă uneori de bogăția nemuncită. Sigur că și ei au bogătani
nesimțiți, dar la ei sunt dați mai des de exemplu negativ în viață, nu
de exemplu pozitiv.
Și, cu adevărat fascinant în acest tip de comparație, e faptul că inevitabil îți vei da seama că moldoveni
sunt români get-beget, e fix nicio diferență, nici măcar fetele lor
nu-s mai frumoase ca ale noastre, cum cred unii, dar nici bețivăneala nu
e diferită în Republica Moldova de cea din România. Moldoveanul e la
fel cum te vezi sau cum eviți tu să te vezi, românule, când te uiți în
oglindă, doar mediul istoric este cel care a intervenit altfel asupra
lui decât asupra ta. Tu poate te mândrești că înțelegi firmele americane
fără subtitrare de pe torenți, lui nu-i e rușine că le înțelege și pe
cele americane și pe cele rusești, tinerii lor au aceeași înclinație
spre IT dar n-au aceeași resursă ca ai noștri, că peste ei nu s-au dus
toate companiile occidentale care au venit la noi, talciocurile lor, la
fel de pline de chinezării ca și ale noastre… doar că-s venite de la
Odessa, nu de la Constanța, iar la ei le găsești și pe străzile din
centrul Chișinăului, nu prin periferie, ca la noi.
M-am întors la Chișinău în 2016, la
12 ani de când am fost ca reporter. N-am mai fost atâta timp pentru că
ăsta e prețul când renunți să mai fii reporter și devii realizator, cu
emisiuni în fiecare zi – nu mai ai timp. Și deși au trecut 12 ani, încă
mai aveam în minte tancheta
rusească de pe Nistru și soldatul sovietic știrb, care nu m-a speriat
cât m-a șocat cu atitudinea lui de golan de școală generală, ce m-a
lăsat să trec podul numai după ce
mi-a golit buzunarele de țigări. Am auzit că-i tot acolo și azi, e la
fel de ridicol, dar nu m-am mai dus să-l văd că, știți cum e, nu râzi de
două ori la aceeași glumă.
Și totuși, rușii altă poantă nu știu.
Ei încă mai trec din când în când Nistrul cu tancurile la mișto, pe sub
apă, doar ca să le facă bau! autorităților de la Chișinău care sună
disperate la ambasadă ca să întrebe dacă e cumva invazie. Haideți bă că am glumit, e exercițiu anti-terorist
le răspund rușii, asta dacă cadadicsesc să le răspundă la telefon. La
ultimul exercițiu de felul ăsta atașatul militar le-a zis că el e în
concediu și că nu știe de ce au trecut tancurile Nistrul… o poveste, ce
să mai!
Eșuată ca stat, azi mai mult decât
acum 12 ani, Republica Moldova nu mai are armată, dar nu mai are nici
controlul propriului sistem financiar, nici al infrastructurilor
energetice sau de alt fel. Din
bănci dispar miliarde, leul moldovenesc intră în picaj, autoritățile nu
mai au cum plăti pensiile și salariile, dar și asta e tot un soi de
glumă rusească prin care rușii le spun că toți oligarhii au și cetățenie
românească, nu numai rusească și că, deci, care-i problema dacă cel mai
bine cotat candidat la președinție este finanțat cu bani din Rusia?
Moldovenii joacă ruletă rusească, dar
nu pentru că asta ar vrea, ei sunt prizonieri săracii, nici măcar doar
ai Rusiei, căci nepăsarea României îi umilește la fel de mult.
Dincoace de Prut găsești în trei
minute cel puțin trei deștepți care îți pot explica ce dezastru economic
ar fi pentru noi Unirea Moldovei cu România. Politicienii nici nu au
curaj să vorbească de asta, sunt cel mai des ignoranți și oricum, Unirea
nu e o temă care să-ți aducă voturi la alegeri și deci de ce te-ar
preocupa Moldova?
Aceeași generație speriată, și în
România și în Republica Moldova, generația căreia comunismul i-a spălat
creierul și i-a reprimat gena națională, generația fără soluții și fără
perspectivă, încă domină cele două țări. Dar nu pentru mult timp…
Din urmă vin alții, mai tineri, mai altruiști, altfel educați, fără
cultura fricii și fără spaima de a pronunța cuvântul patriot.
Mâine de la ora 14 merg și eu să mă întâlnesc cu această
generație la Hanul lui Manuc din București, iar apoi vom mărșlui până la
Palatul Victoria. Vrem de la autoritățile române doar un plan mai
coerent de integrare economică, o atitudine ceva mai puțin timidă în
investiții și parteneriate România-Moldova. Cerem mult? Nu le cerem
actualilor politicieni să facă Unirea, ar fi prea mult pentru ei… Le
cerem doar un plan, ca să poată în mod suficient și ipocrit să
aniverseze (peste doi ani) cu harta ciuntită centenarul României Mari.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu