Se
închide românismul anywhere
Pe la noi p`aci dacă zici că ești român și dai înainte cu ăia
care au apărat românismul ți-o iei în bot că ești „naționalist”. Și dacă sunt
ce? Nu vreau să fac rău nimănui. Nu mă manifest decât cultural. Citesc
românește, iubesc românește. Îmi plac nemții, englezii, americanii, rușii,
citesc literatura lor, învăț din istoria lor, îmi plac sud-americanii pentru
bogăția lor spirituală, îmi plac egiptenii, chinezii, mai ales japonezii, ce să
mai, îmi plac toți oamenii. Africanii cu Ubuntu au urcat în topul aprecierilor
mele interioare.
Toți își afirmă identitatea. Chiar și ungurii și-o afirmă, chiar
dacă nu la ei acasă. Tre` să le-o spun că nu au dreptate cu Transilvania, chiar
dacă au fost jupâni o perioadă pe zonă, niciun istoric nu le dă dreptate. Nu
eu, eu sunt subiectiv, alții, de la case mai mari nu le dau dreptate. Dar ei
luptă, trag cu dinții, afirmă, constată, încearcă, fac tot ce pot să fure o
mică autonomie Har-Cov. Nu, fraților maghiari, nu aveți legătură cu secuii. Nu,
creștinilor maghiari, nu ați fost voi primii. Mai citiți.
Oricum nu ăsta este subiectul. România este ceea ce ne
interesează.
Am aflat că se închide un centru cultural românesc în Spania.
Centro Cultural Romanati – Terra Tracia. De fapt, nici nu mă interesează cum îi
zice. Mă aplec asupra faptului că se închide.
Maghiarii au nenumărate drepturi la noi. Minoritățile
beneficiază de un statut aparte, ne e frică să mai zicem fanariot, țigan,
bozgor că ne ia poliția corectitudinii din pat. Dar ce facem cu românii din
străinătate? Când francezul ăla s-a milogit la o televiziune publică a
libertății de exprimare și a întins mâna ca un cerșetor și a zis că e român,
noi ne-am simțit ca un rahat pe marginea drumului, dar nimeni nu l-a luat de
guler că a încălcat niște drepturi. Când am fost căpșunari în Spani, slugi pe
la conți în Italia, sclavi în Anglia, nimeni, dar nimeni, nu ne-a compătimit.
Ce să mai zic de sparangheliști în Germania…
Ne lingem rănile singuri. Statul român stă la șuete și vinde pe
doi biștari orice român care nu mai are aer aici. Mulți pleacă, mulți urlă,
foarte mulți renunță. România pierde populație cu o viteză uimitoare, ca la un
concurs de dezrădăcinare.
Se închide un centru cultural românesc. Spania nu are bani
pentru minorități, așa cum are statul român. România nu are bani pentru un
centru românesc din Spania, așa cum are Ungaria pentru ungurii d`aci. Românii
nu au bani pentru cultură și păstrarea identității naționale (ce-o fi aia?).
Diaspora românească se transformă într-o masă de emigranți – individualiști
care își urmăresc propriul interes. Se închide un centru românesc, se închide românismul.
Să căutăm vinovați? Nu. E prea ușor.
Să recurgem la introspecție și să aflăm cine suntem. Asta
trebuie să facem. Dar nu știu dacă statul român, reprezentat de români, poate
să facă acest exercițiu și poate să își dea seama că România înseamnă fiecare
român, fiecare strigăt în limba română, fiecare copil care se naște și plânge
românește, fiecare suflare de dor către țară.
România este suma iubirii fiecărui român.
Cei care au condus, conduc și vor conduce România trebuie să
citească mai mult despre trădare. Nu e greu. Oglinda e aproape.
Se închide un centru cultural românesc din Spania.
România mai moare puțin. A murit câte puțin în fiecare an. Ce
mai contează?
Românismul se închide și în țară și în străinătate. Anywhere.
Numai în mine nu se închide.
Câți mai suntem?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu