marți, 19 august 2025

Când George Simion este lăsat „să defileze” online prin rețele de website-uri cu narative copy-paste de pe Sputnik și este tratat ca un interlocutor legitim pe la conferințe, atunci România nu doar că nu își protejează vecinul, dar devine involuntar complice la ceea ce Maia Sandu a avertizat că e cea mai mare campanie de destabilizare în care Rusia ia ca țintă directă Republica Moldova

 Maia Sandu spune că R.Moldova e în pericol: cine e noul "curator" al Moscovei și cum e România folosită, nu cu tancul, ci cu tricolorul - Interviu

 

  • Serghei Kirienko vine cu o cu totul altă abordare: una centrată pe manipulare psihologică, destabilizare socială și mobilizare informală a actorilor subversivi.
  • Kirienko nu este diplomat, ci inginerul sistemelor de control social din regiunile ocupate ale Ucrainei. Sub supravegherea lui au fost organizate „referendumurile” ilegale din Donbas și Herson, iar acum, în R. Moldova, el aplică același model adaptat pentru o țară încă democratică, dar vulnerabilă structural.
  • Insul acționează printr-o combinație toxică de tehnici GRU, metode KGB-iste de dezinformare și instrumente moderne de influențare a opiniei publice – în special prin rețele sociale, rețele de influenceri, campanii de glorificare falsă și festivaluri de tip „soft power” cu substrat geopolitic.

 

Când George Simion este lăsat „să defileze” online prin rețele de website-uri cu narative copy-paste de pe Sputnik și este tratat ca un interlocutor legitim pe la conferințe, atunci România nu doar că nu își protejează vecinul, dar devine involuntar complice la ceea ce Maia Sandu a avertizat că e cea mai mare campanie de destabilizare în care Rusia ia ca țintă directă Republica Moldova.

Când un partid ca AUR, cu acces la subvenții publice, organizează în Republica Moldova o conferință cu figuri toxice, eurosceptice, radicale, infiltrate în rețelele pro-Kremlin, atunci nu mai vorbim despre libertate de exprimare, ci despre o formă de export al instabilității.

Nu doar că România nu și-a barat suficient aceste canale de influență, dar le-a permis chiar să se profesionalizeze și să se cosmetizeze, oferindu-le legitimitate prin tăcerea instituțională și prin neintervenția serviciilor sau a clasei politice, explică expertul în combaterea dezinformării Nicolae Țîbrigan, de la Digital Forensic Team.

Rusia nu are nevoie de baze militare pe teritoriul românesc pentru a-și desfășura războiul hibrid. Are nevoie de tăcerea noastră, de neglijența noastră, de acei politicieni care mai cred că pot face jocuri pe axa Chișinău–București fără să înțeleagă miza geopolitică a acestei relații. România este folosită. Nu cu tancuri, ci cu tricolorul.

Sunt tot mai multe avertismente de la Chișinău în ceea ce privește operațiunile maligne ale Rusiei, în preajma alegerilor din toamnă. Care sunt elementele noi, ținând cont că Moscova a țintit mereu în ultimii ani Republica Moldova?

Într-adevăr, avertismentele venite de la Chișinău în ultimele luni arată o intensificare fără precedent a presiunilor dinspre Federația Rusă. Spre deosebire de ciclurile electorale anterioare, în 2025 asistăm la o escaladare atât cantitativă, cât și calitativă a operațiunilor maligne. Mesajul transmis recent de Maia Sandu – că Moscova va încerca să răstoarne ordinea constituțională și să oprească parcursul european al țării – nu este o formulare retorică, ci exprimă o evaluare instituțională precisă, susținută de rapoarte ale serviciilor moldovenești și de cooperarea activă cu parteneri internaționali.

·         Maia Sandu prezintă 10 metode prin care Rusia vrea să influențeze alegerile din septembrie. Ce spun Kremlinul și Nicușor Dan

Elementul cu adevărat nou este convergența dintre tactici tradiționale (precum finanțarea ilegală a partidelor) și tehnici moderne de interferență – cum ar fi utilizarea criptomonedelor pentru a ocoli sistemele de control financiar, intensificarea campaniilor de dezinformare pe Telegram și TikTok, dar și utilizarea unor influenceri locali, din România și R. Moldova, ca vectori ai propagandei ruse. De asemenea, vedem o tentativă sistemică de a penetra instituții-cheie ale statului, de la justiție la sectorul energetic, pentru a crea haos controlat în pragul alegerilor din 28 septembrie.

De altfel, vedem cum este folosit aproape întregul instrumentar al interferențelor maligne, pentru că s-a schimbat și „curatorul” (coordonatorul) operațiunilor maligne ale Kremlinului în zonă, iar această schimbare nu este una de formă, ci una profundă, cu implicații strategice.

Dacă Dmitri Kozak a gestionat relația cu Republica Moldova într-un registru preponderent politic și economic, mizând pe influența oligarhilor locali și pe negocieri dure de culise, Serghei Kirienko vine cu o cu totul altă abordare: una centrată pe manipulare psihologică, destabilizare socială și mobilizare informală a actorilor subversivi.

Kirienko nu este diplomat, ci inginerul sistemelor de control social din regiunile ocupate ale Ucrainei. Sub supravegherea lui au fost organizate „referendumurile” ilegale din Donbas și Herson, iar acum, în R. Moldova, el aplică același model adaptat pentru o țară încă democratică, dar vulnerabilă structural.

Insul acționează printr-o combinație toxică de tehnici GRU, metode KGB-iste de dezinformare și instrumente moderne de influențare a opiniei publice – în special prin rețele sociale, rețele de influenceri, campanii de glorificare falsă și festivaluri de tip „soft power” cu substrat geopolitic.

Cazul tiktokerului moldovean „Caras”, mediatizat de presa afiliată oligarhului Ilan Șor și validat de politiciana pro-rusă Victoria Furtună, ilustrează perfect mecanismul kirienkian: se ia un personaj charismatic, se construiește o legendă falsă despre performanțele sale în Rusia, se creează un conflict mediatic controlat cu autoritățile de la Chișinău, iar apoi se capitalizează totul politic – într-o tentativă de legitimare a unui partid-marionetă, în cazul de față „Moldova Mare”.

Tot sub Kirienko vedem revenirea tacticii „omuleților verzi” camuflați în sportivi, pe modelul Crimeea 2014: tentativă de a aduce în Moldova peste 200 de luptători ruși și belaruși printr-o competiție de kickboxing organizată cu sprijinul Primăriei Chișinău și asociațiilor afiliate unor rețele cu conexiuni în lumea interlopă și serviciile speciale transnistrene. Numai intervenția promptă a organelor de securitate de la Chișinău a prevenit o infiltrare care putea degenera oricând în provocări stradale, acțiuni paramilitare sau „spontane”, și chiar proteste violente.

Acest nou stil de coordonare nu mai lasă loc de dubii: Rusia acționează în Republica Moldova după un plan detaliat, condus de un aparat centralizat de la Kremlin, în care fiecare piesă are un rol – de la influencerul aparent inofensiv, până la sportivul „de forță” sau liderul religios marginal. Kirienko este cel care armonizează aceste componente într-un ecosistem de subversiune politică și propagandă psihologică, menit să creeze haos, dezamăgire și neîncredere în instituțiile democratice ale statului vecin.

Această schimbare de „curator” ar trebui să ne alerteze și mai mult. Nu mai e vorba doar de manipulări primitive cu televiziuni și lozinci vechi, ci de o nouă generație de război hibrid, cu actori tineri, formate moderne și tehnici rafinate, calibrate pe o societate digitalizată, vulnerabilă la influențe rapide și emoționale. Kirienko știe exact ce butoane să apese pentru a paraliza din interior un stat fragil și este hotărât să le apese toate în lunile care urmează.

Care sunt principalele direcții de dezinformări, narativele-cheie și dacă identificați vreo similaritate cu narative alimentate în România, în direcția aceasta a dezinformării și manipulării proceselor democratice?

Sunt din ce în ce mai sigur că acum Republica Moldova nu mai este o simplă victimă colaterală a dezinformării, ci a devenit un epicentru regional al războiului informațional dus de Kremlin în contextul războiului din Ucraina.

Pentru că ceea ce se întâmplă pe plan propagandistic gestionat de Kremlin trebuie decriptat prin prisma agresiunii militare și eforturilor de propagandă aferente duse de serviciile secrete ruse. Ceea ce vedem cu toții în prezent este o campanie de destabilizare sistemică, rafinată, distribuită pe multiple paliere – geopolitic, religios, social, societal (identitar) – și calibrată precis pentru a induce dezorientare și neîncredere.

Nu mai vorbim despre opinii divergente sau despre libertatea de exprimare dusă la extrem, ci despre o strategie deliberată de destructurare a consensului democratic. Scopul final este evident: dizolvarea încrederii în instituții și înlocuirea ei cu suspiciune, cinism și resemnare.

Această campanie are o amprentă rusească foarte clară, dar ceea ce o face eficientă este tocmai localizarea ei atentă.

Mesajele nu vin cu sigla FSB pe ele, ci prin vocile unor „băieți de-ai noștri”, aparent autentici, fie că vorbim despre preoți din sate, influenceri „de bun-simț”, platforme de „presă alternativă” sau foști jurnaliști convertiți peste noapte la suveranism.

·         Noii căluți ai Rusiei la București și complicatele servicii speciale

Ecosistemul e bine pus la punct – Telegram, Facebook, TikTok, YouTube – și fiecare mesaj își are publicul țintă. Pensionarii sunt hrăniți zilnic cu nostalgie și frică de război, părinții cu panică morală, iar tinerii cu glume cinice despre „regimul galben care te minte și te vrea sclav la europeni”.

Narativele nu sunt multe, dar sunt insistent repetate. De exemplu, integrarea europeană e prezentată ca o formă mascată de colonizare – ba de România, ba de NATO, ba de UE, ba de „valorile satanice ale Occidentului”.

Se revine obsesiv la ideea că Moldova e forțată să renunțe la neutralitate, să accepte trupe străine, să-și „sexualizeze copiii” prin educație occidentală sau să își trădeze identitatea moldovenească în favoarea românismului. E o rețea logică în acest discurs, una care nu caută adevărul, ci eficiența emoțională: dacă îți e frică, dacă te simți amenințat, votezi cu „cine trebuie” sau, mai probabil, nu mai votezi deloc.

În mod interesant, aceste mesaje nu rămân în granițele Moldovei.

În România, ele sunt reciclate aproape identic de rețelele extremiștilor de la AUR. Fie că vorbim despre „colonialismul de la Bruxelles”, „familia tradițională în pericol” sau „copiii luați de stat”, regăsim același ADN informațional. Rețeaua de website-uri rusești„Pravda”  sau proxy-uri media în limba română, dar și pagini Facebook aparent independente amplifică aceleași teme pe ambele maluri ale Prutului. E o formă de ecou controlat, o sincronizare perfectă între cei care plantează narațiunea și cei care o multiplică, iar Moldova și România devin simultan laborator și teren de aplicație.

În Moldova, această ofensivă informațională are și un scop electoral imediat. Se încearcă discreditarea guvernării PAS, demonizarea Maiei Sandu și impunerea unor „alternanțe” care, în realitate, sunt doar mascote ale influenței rusești – deghizate în „suveranism” marca MAGA, moldovenism, tradiționalism sau anti-globalism, anti-Soros etc.

E o operațiune complexă, care nu se bazează pe argument, ci pe emoție; nu pe convingere, ci pe blocaj mental. De aceea, nu e de mirare că rețelele care răspândesc aceste mesaje sunt formate dintr-un amestec de influenceri marginali, figuri din fosta rețea Plahotniuc–Șor–Dodon, canale media controlate și așa-ziși experți „de bună-credință”.

Impactul? Profund.

Alegerile parlamentare din 28 septembrie riscă să devină nu doar un test electoral, ci o confruntare geopolitică în plin câmp informațional.

·         Putin a activat „al doilea front” electoral contra Moldovei

Într-o parte se află cetățenii informați, conectați la realitatea europeană. În cealaltă – masele demobilizate, anxioase, manipulate sistematic de o propagandă care nu mai poartă uniformă sovietică, ci gluga influencerului de cartier.

Dacă România nu înțelege că ceea ce se întâmplă în Moldova este și despre ea, va fi mereu cu un pas în urmă. Iar când narativele ajung să circule nestingherit în ambele spații, nu mai putem vorbi despre două fronturi – ci despre unul singur, care traversează Prutul cu aceeași ușurință cu care trece prin rețelele noastre sociale.

În tot acest context, avem două mari evenimente - interdicția pusă lui Ion Ceban și arestarea lui Plahotniuc. Au influențat ele această strategie a Rusiei, a devenit mai violentă, a crescut poate miza la Chișinău?

Aici nu e loc de niciun dubiu. Cele două evenimente menționate au produs unde de șoc nu doar în plan politic intern, ci și la nivelul dinamicii operațiunilor hibride rusești în Republica Moldova.

Ambele decizii, aparent distincte și motivate juridic sau administrativ, au o încărcătură simbolică și strategică majoră: semnalează faptul că spațiul de manevră pentru rețelele de influență ale Kremlinului în Moldova începe să se închidă.

Începând cu interdicția impusă lui Ion Ceban, este important să subliniem că decizia a venit pe fondul unor evaluări de securitate realizate de serviciile secrete române (în ciuda faptului că pentru unii de pe la MAE și SIE vestea a venit ca un trăsnet), în absența unei consultări formale a CSAT, dar în consonanță cu alinierea tot mai clară a Bucureștiului la efortul colectiv european de apărare a spațiului democratic din R. Moldova.

·         Pionii ruși la București: Care este miza interdicției puse lui Ceban și altor pro-ruși de a intra în România - Interviu

Ceban, deși s-a prezentat constant ca un actor „echilibrat” și „european” în relația cu România, a cultivat în paralel relații ambigue cu cercuri pro-ruse și a facilitat, prin Primăria Chișinău, o serie de evenimente sponsorizate sau cooptate de actori care promovează o agendă clar anti-UE – cum a fost cazul competiției internaționale de kickboxing din iunie 2025, infiltrată cu luptători din Rusia și Belarus, unii suspectați de legături cu grupuri paramilitare, interlope sau structuri de forță din Transnistria.

Această dublă mască geopolitică a lui Ceban – europenist la București, dar pro-rus și complice la Chișinău – a fost, în cele din urmă, sancționată nu printr-o decizie politică, ci printr-un mecanism administrativ bazat pe evaluări de risc.

Impactul asupra strategiei rusești a fost imediat: pierderea unui punct nodal de penetrare politică și de soft power în capitala republicii. Ceban era, simbolic, puntea de legitimare a unei viziuni hibride – nici pro-ruse, nici pro-europene, dar perfect utilizabilă pentru erodarea proiectului integrării europene. Blocarea accesului său în România a reprezentat un act de delimitare fermă, care a forțat Moscova să caute alternative mai radicale și mai vizibile.

În ceea ce privește arestarea lui Vladimir Plahotniuc în Grecia, aceasta are un potențial disruptiv și mai mare asupra ecosistemului de influență informală a Kremlinului.

Plahotniuc nu a fost doar un oligarh: a fost o piesă centrală în construcția regimului cleptocratic moldovenesc, un „combinator” al echilibrului geopolitic de forță între Est și Vest, între Moscova și Bruxelles.

Deși aparent căzut în dizgrație și autoexilat, el a rămas un actor-cheie în rețelele transnaționale ilegale sau semilegale de lobby, media, finanțare și infiltrare. Reținerea sa în Grecia și perspectiva extrădării către autoritățile moldovene vine exact în momentul în care Chișinăul depune eforturi să recupereze controlul asupra instituțiilor și să limpezească relația dintre puterea economică și puterea politică.

Pentru Moscova, dispariția lui Plahotniuc de pe tabla de joc și restricționarea mișcărilor lui Ceban echivalează cu pierderea a doi vectori principali de influență „hibridă” – nici deschis pro-Kremlin, dar nici loiali proiectului european.

Reacția nu s-a lăsat așteptată. Tocmai de aceea cred că asistăm, cam din iunie, la o escaladare a campaniilor de dezinformare, la creșterea numărului de provocări în spațiul public și la o intensificare a tentativelor de infiltrare a unor elemente potențial destabilizatoare în societate, cu rolul de a crea haos controlat înainte de alegeri. Pentru că Moscovei îi place mult să pescuiască în ape tulburi.

Care sunt pionii politici ai Rusiei la Chișinău și cât de clară este agenda pro-rusă a acestora?

Foarte bună întrebare. Personal consider că pionii Kremlinului de la Chișinău nu sunt doar cei care afișează deschis simpatia față de Moscova, ci și cei care, prin poziționări ambigue sau mesaje dublu codificate, sabotează agenda europeană a Republicii Moldova fără a-și asuma frontal apartenența la un bloc geopolitic ostil. Poate e un pic forțată această atitudine, dar e pe deplin justificată în raport cu ce se întâmplă peste Prut și poate explica multe.

Să le luăm pe rând. Avem, în prim-plan, nucleul dur al filierei prorus asumate – un pol de forță coagulat în jurul unor foști președinți, premieri și oficiali de prim rang ai statului moldovean care și-au definit carierele printr-o fidelitate ideologică față de modelul rusesc de guvernare.

Igor Dodon, Vladimir Voronin, Irina Vlah și Vasile Tarlev reprezintă această generație de lideri care nu mai ascund aspirația de a readuce Republica Moldova sub tutela Moscovei.

·         Rusia folosește România contra Republicii Moldova

Deplasările lor recente în Federația Rusă și Belarus, chiar în toiul campaniei preelectorale, nu sunt vizite de curtoazie, ci semnale de afiliere, dacă nu chiar de supunere politică. De altfel, întreaga comunicare a acestor formațiuni este orientată spre resuscitarea mitului stabilității sovietice, reintrarea Moldovei într-o relație „frățească” cu Rusia și blocarea definitivă a oricărui avans către Bruxelles.

Dar pe lângă acest front clasic, ușor recognoscibil, Rusia a învățat din eșecuri și își rafinează mecanismele de influență prin ceea ce putem numi „hibridizarea loialității”.

Blocul Alternativa, promovat de primarul Chișinăului, Ion Ceban, este un exemplu perfect al acestei strategii. Oficial, el declară susținere pentru integrarea europeană, vorbește în limba română și condamnă invazia Rusiei în Ucraina.

Neoficial, însă, în spatele cortinei se desfășoară o altă piesă: organizarea și finanțarea de evenimente în care sunt infiltrate elemente asociate rețelelor de influență rusă, menținerea unor relații ambigue cu cercuri oligarhice fugare, și utilizarea infrastructurii municipale pentru diseminarea unor teme de campanie perfect compatibile cu narativele Moscovei.

Alături de Ceban, în această construcție se regăsesc și figuri cunoscute pentru afilierile lor prorus – Ion Chicu, Mark Tkaciuk sau Alexandr Stoianoglo – toți reciclați în roluri de moderați pentru a oferi o alternativă „mai digerabilă” decât Dodon, dar cu aceeași finalitate geopolitică.

Pe un palier mai radical, dar nu mai puțin eficient propagandistic, se află figuri ca Victoria Furtună, o fostă procuroare care a reușit într-un timp foarte scurt să devină o portavoce a suveranismului moldovenist revanșard.

Cu un discurs bazat pe resemantizarea identității naționale („Moldova Mare”), apeluri religioase și aluzii revizioniste, Furtună preia direct temele propagandei ruse într-o estetică care combină sobrietatea ortodoxistă cu populismul naționalist.

·         Moldova Mare - o diversiune rusească

Nu întâmplător, este promovată intens de media apropiate oligarhului Ilan Șor și susținută logistic de aceleași structuri care au contribuit la fraudarea alegerilor prezidențiale din 2024. Ea nu este o outsideră, ci o piesă inserată într-un plan mai larg de spargere a electoratului proeuropean prin mesaje emoționale și simbolice, menite să atragă segmente frustrate, dezamăgite sau vulnerabile ideologic.

Un alt instrument al strategiei rusești îl reprezintă partidele care, fără să fie explicit pro-ruse, reușesc să slăbească coeziunea electorală a curentului pro-european prin atacuri constante la adresa PAS și a președintei Maia Sandu.

Clubul pentru Unitate și Bunăstare (CUB) și Democrația Acasă (PDA) se încadrează în această logică a „partide-spoiler” – partide care flirtează cu agenda democratică, dar care în momente-cheie adoptă poziții utile Moscovei.

Critica la adresa României în cazul interdicției impuse lui Ion Ceban sau colaborarea cu AUR în cazul lui Vasile Costiuc sunt doar două exemple ale modului în care aceste formațiuni devin, voluntar sau nu, parte a unei strategii de pulverizare a sprijinului pentru guvernarea proeuropeană.

În fine, dar nu în ultimul rând, trebuie menționați candidații independenți – o formulă electorală care, deși istoric ineficientă în Moldova, este reactivată astăzi cu scopul de a scoate din joc voturi esențiale. Fie că sunt promovați de rețele obscure, fie că își construiesc imaginea pe discursuri antisistem, acești candidați joacă în aceeași piesă: fragilizarea PAS și imposibilitatea formării unei majorități stabile pro-europene.

Prin urmare, Rusia nu are un singur pion la Chișinău – are un întreg ansamblu de vectori politici, fiecare cu un rol distinct: unii trebuie să capteze electoratul nostalgic, alții să seducă alegătorii sceptici față de PAS, iar unii să compromită discursul proeuropean din interior.

Este o rețea de influență modulară, în care nu mai contează apartenența formală, ci funcția electorală: captarea electoratului centrist. Pentru că pentru a câștiga alegerile din Moldova, trebuie să reușești să strângi câți mai mulți alegători din acest segment.

Și aici aș mai vrea să subliniez că toți acești actori – fie că își spun socialiști, independenți, conservatori, suveraniști sau „alternativi” – servesc aceluiași scop: blocarea integrării europene a Republicii Moldova și restabilirea controlului Moscovei asupra unui stat aflat, pentru prima dată în istoria sa post-sovietică, la un pas de a evada definitiv din zona gri și a intra în clubul select al statelor europene.

Ani la rând, au existat politicieni la București, chiar de la putere, care au cultivat relații cu pro-ruși de la Chișinău, iată cazul lui Ion Ceban. Cum arată acum această colaborare sau validare a pro-rușilor prin București, se mai pune astfel problema?

Relația dintre București și o parte a politicienilor pro-ruși sau „centriști sub acoperire” de la Chișinău – așa cum este cazul lui Ion Ceban – a fost multă vreme una ambiguă, chiar rușinos de tolerantă, iar această ambiguitate a fost întreținută nu doar de calcule politice de moment, ci și de o viziune greșită asupra „controlului” scenei moldovenești.

Foto: Facebook/ Ion Ceban



Timp de cel puțin un deceniu, în interiorul establishment-ului de la București a existat tentația de a înlocui o geopolitică a valorilor cu o geopolitică a influenței. În loc să susțină consecvent reformismul proeuropean și proiectele instituționale de consolidare democratică, unii actori – în special din zona PSD și a rețelelor informale MAE-SIE – au preferat să joace la două capete: sprijinind deschis PAS-ul în relațiile lor oficiale, dar păstrând legături strânse cu oameni ca Ion Ceban, văzuți drept o „alternativă realistă” pentru zona de centru-stânga de la Chișinău.

Această dublă măsură a avut, desigur, justificările ei în logica vechii paradigme geopolitice românești: aceea că „noi știm mai bine ce le trebuie moldovenilor” și că trebuie să avem o variantă de rezervă în cazul în care partenerii pro-europeni pierd teren. Dar această abordare a fost profund viciată. Ea a contribuit, voit sau nu, la creșterea legitimității unor actori politici cu trecut pro-rus, care și-au cosmetizat mesajul pentru a părea compatibili cu România și UE, fără a-și modifica în mod real agenda sau sursele de sprijin.

Ion Ceban este un exemplu perfect în acest sens. A fost primit cu brațele deschise la Buzău, lăudat de primari PSD, susținut în proiecte cu finanțare românească, iar prezența sa la București era frecvent însoțită de o retorică „modernizatoare” care ignora complet trecutul său în Partidul Comuniștilor și în PSRM sau conexiunile evidente cu serviciile și aparatul propagandistic rusesc. Din păcate, timp de ani întregi, acest tip de relație a fost permis, tolerat și uneori chiar cultivat în numele unei stabilități regionale care, în realitate, se baza pe autoamăgire.

Dar în 2025 această ecuație pare, în sfârșit, să se fi schimbat radical. Interdicția aplicată lui Ceban de a intra în România și spațiul Schengen a marcat nu doar o delimitare formală, ci și un posibil punct de cotitură în politica românească față de Republica Moldova.

Sigur, ar fi naiv să credem că toate rețelele s-au rupt dintr-o dată, că nu mai există diplomați, consilieri sau factori de decizie care mai cochetează cu ideea unei „Moldove echilibrate” sau cu interese în zona tocării comisioanelor din proiecte urbanistice. Dar semnalul dat este unul clar: România nu mai poate valida public figuri care joacă dublu, care se ascund sub umbrela pro-europenismului mimetic doar pentru a eroda, în realitate, procesul de integrare europeană.

Astăzi, această colaborare cu pro-rușii de la Chișinău, fie ei camuflați în „moderați” sau „alternativi”, este din ce în ce mai greu de susținut politic. Și asta s-a văzut în urma anunțurilor de anulare a unei serii de evenimente și „înfrățiri” ale localităților din România cu Chișinăul.

Evident că de suferit vor suferi, într-un final, tot chișinăuienii, dar validarea în continuare a unor figuri ca Ion Ceban devenea nu doar contraproductivă, ci și periculoasă pentru securitatea națională a României. A continua colaborarea cu astfel de actori înseamnă a mina credibilitatea Bucureștiului în ochii partenerilor occidentali și a încuraja exact acel tip de „moldovenism suveranist” anti-european pe care Kremlinul îl promovează pentru a împiedica integrarea Republicii Moldova în UE.

Desigur, riscul victimizării lui Ceban și al transformării sale într-un simbol al „ostracizării” din partea Bruxelles-ului există. La Chișinău, jocul simbolic are în continuare un mare impact, mai ales în mediile rețelei PSRM-Șor și dezamăgite.

Dar aici a fost vorba și de responsabilitatea strategică a României: trebuia să-și asume cu claritate un singur vector – susținerea necondiționată a celor care cred în proiectul european nu doar ca slogan electoral, ci ca viziune de guvernare. Restul e pericol latent. Iar timpul ambiguităților s-a încheiat.

Este folosită și România în această operațiune a Rusiei împotriva Republicii Moldova? Cum?

Da, România este folosită – conștient sau nu, parțial sau total – în această operațiune de influență pe care Rusia o desfășoară în Republica Moldova, iar mecanismele sunt mai subtile și mai perverse decât am fi tentați să credem.

Nu vorbim aici despre un scenariu clasic de trădare națională sau despre vreun complot scris de mâna Moscovei în birourile din București. Vorbim, mai degrabă, despre complicități pasive, despre slăbiciuni instituționale, despre rețele vechi de influență care nu au fost niciodată cu adevărat destructurate.

Și mai ales, despre o stare de orbire strategică – voită sau convenabilă – care permite propagandei Kremlinului să opereze nestingherită prin ceea ce ar trebui să fie un partener strategic pentru Chișinău, nu un canal paralel de manipulare.

România este folosită ca paravan, ca sursă de validare pentru actori dubioși, ca teren fertil pentru replicarea unor narative anti-europene pe care Rusia nu le poate rosti direct fără să-și trădeze agenda.

Când un partid ca AUR, cu acces la subvenții publice, organizează în Republica Moldova o conferință cu figuri toxice, eurosceptice, radicale, infiltrate în rețelele pro-Kremlin, atunci nu mai vorbim despre libertate de exprimare, ci despre o formă de export al instabilității. Nu doar că România nu și-a barat suficient aceste canale de influență, dar le-a permis chiar să se profesionalizeze și să se cosmetizeze, oferindu-le legitimitate prin tăcerea instituțională și prin neintervenția serviciilor sau a clasei politice.

Când George Simion este lăsat „să defileze” online prin rețele de website-uri cu narative copy-paste de pe Sputnik și este tratat ca un interlocutor legitim pe la conferințe, atunci România nu doar că nu își protejează vecinul, dar devine involuntar complice.

Să nu ne facem iluzii: Rusia nu are nevoie de baze militare pe teritoriul românesc pentru a-și desfășura războiul hibrid. Are nevoie de tăcerea noastră, de neglijența noastră, de acei politicieni care mai cred că pot face jocuri pe axa Chișinău–București fără să înțeleagă miza geopolitică a acestei relații.

Are nevoie de influenceri de carton, de pseudo-experți care emit opinii „patriotarde” în talk-show-uri plătite, de „cluburi de reflecție” care reîncălzesc discursul moldovenist pro-rus și-l servesc sub formă de „suveranism”.  

Or, această folosire a României este și mai periculoasă tocmai pentru că are loc în văzul tuturor, fără opoziție fermă, fără o reacție pe măsura riscului. Când exportăm în Republica Moldova un mesaj contaminat ideologic, când alimentăm narațiuni despre „trădătorii de la Bruxelles” sau despre „distrugerea familiei tradiționale” de către Occident, noi nu mai suntem protectorii spațiului democratic de peste Prut, ci niște vectori de ambiguitate care sabotează exact ce declarăm că apărăm.

Așadar, răspunsul meu categoric este „Da”. România este folosită. Nu cu tancuri, ci cu tricolorul. Nu cu soldați, ci cu discursuri confuze. Nu cu ordine, ci cu complicități.

Și până când nu vom numi acest lucru cu toată onestitatea și nu vom interveni ferm asupra acestor zone gri ale spațiului public, vom continua să fim o verigă slabă în lanțul de apărare al democrației din estul Europei. Iar această slăbiciune, exploatată de Rusia cu o minuțiozitate clinică, se va întoarce împotriva noastră mai devreme decât credem. Și ceea ce s-a întâmplat pe vremea pandemiei ni se va părea floare la ureche.


marți, 5 august 2025

Conflictul Guvernului cu magistratii

 


Guvernul condus de Ilie Bolojan are de gestionat criză după criză. De la 1 august, românii plătesc mai mult pentru produse și servicii, unele scutiri fiscale au fost eliminate, iar acum judecătorii au ieșit la atac pentru a-și apăra drepturile amenințate. 

O reformă care urmărește să reducă pensiile magistraților la 70 % din ultimul salariu net și să crească vârsta de pensionare până la 65 de ani, a stârnit reacții negative din partea organizațiilor care reprezintă judecătorii și procurorii.

Șefa CSM, Elena Costache, spune că o pensie medie de 11.000 de lei, cât ar rezulta în urma noii legi, ar fi prea mică și acuză Guvernul de „încălcarea principiilor Constituției”. Asta în condițiile în care premierul Ilie Bolojan consideră că pensiile care depășesc 3.000 de lei sunt suficient de mari pentru a-i obliga pe beneficiari să plătească și o contribuție la sănătate.

Dincolo de percepții, judecăți grăbite și polemici televizate, sistemul judiciar trăiește într-o realitate mai puțin spectaculoasă: aceea a lipsurilor, a presiunii zilnice și a unui echilibru precar între vocație și epuizare”, se arată într-o reacție a procurorilor, postată pe Facebook de procuroarea DNA Alexandra Lăncrănjan, pe care vă invit s-o citiți, pentru a afla și o altă perspectivă asupra subiectului. 

Un judecător de la Tribunalul București propune o altă soluție pentru restabilirea echilibrului în veniturile / pensiile cetățenilor și anume impozitarea progresivă. 

Pe lângă opinii, cu care putem fi sau nu de acord, există și realitatea că magistrații din România au totuși cele mai mari pensii din Uniunea Europeană, raportate la pensia medie. De exemplu, în timp ce la noi pensia media a unui judecător este de 9 ori mai mare decât pensia medie bazată pe contributivitate, în Polonia raportul este de doar 3:1. 

Și mai există și aceste știri care numai încredere în justiție nu-ți inspiră: „Dosarul lui Florin Secureanu, cel care fura zilnic bani din casieria spitalului Malaxa, va fi reluat de la zero după 8 ani de judecată, a decis Curtea de Apel București. Prima instanță îl condamnase la 11 ani de închisoare”.

Magistrații au 8 metode de șantaj la adresa Guvernului, scrie Sabina Fati într-un articol pentru DW. De aceea, războiul se anunță unul complicat în care părțile nu au de ales decât să negocieze. 

Conflictul dintre cele două puteri ale statului, executivă și judecătorească, are loc în fața unei populații îngrijorate de perspectiva scumpirilor și care se întreabă de ce este pusă, din nou, să plătească pentru proasta guvernare și amânarea reformelor. 

Criza de imagine a Guvernului este amplificată și de dezvăluirile despre miniștrii care, în trecut, au mituit angajați ai statului pentru a-și proteja afacerile. Este vorba de fostul vicepremier pentru reformă, Dragoș Anastasiu, demisionat între timp, și de ministrul Transporturilor, Ciprian Șerban, care în 2012 ar fi dat șpagă de cel puțin 6 ori unui ocol silvic din Iași până să denunțe fapta.

luni, 28 iulie 2025

Vrem referendum pentru pensiile speciale!

Către:

Nicușor Dan, președintele României

Petiție

Noi, cetățenii care semnăm această petiție, vă cerem să vă asumați responsabilitatea instituțională și să inițiați un referendum național privind introducerea principiului contributivității în calculul tuturor pensiilor, inclusiv al celor speciale.

Astăzi, în România, există categorii de privilegiați care încasează pensii disproporționat de mari, fără a fi contribuit la sistemul public. Este inacceptabil ca într-un stat care se pretinde echitabil, legea să fie aplicată diferențiat.

O pensie trebuie să reflecte contribuția, nu privilegiul. 
Fiecare om are dreptul la o bătrânețe demnă, dar niciunul nu ar trebui să primească mai mult chiar decât salariul din perioada în care lucra.

În absența unei reforme autentice din partea clasei politice, ați rămas, domnule președinte, singurul care mai poate pune în mișcare o consultare populară reală, democratică și profund necesară. Un referendum pe tema echității pensiilor nu este doar legitim, ci și urgent.

De ce este important?

Un referendum național pentru aplicarea principiului contributivității tuturor pensiilor, fără excepții, este soluția firească atunci când clasa politică doar promite că va rezolva inechitățile.  

Pentru ca acest subiect să nu mai fie folosit doar pentru a câștiga voturi, pentru ca reforma să nu mai fie amânată zeci de ani, avem nevoie de un referendum. Cetățenii pot decide. Nu va fi ușor, dar este calea cea mai dreaptă într-un stat democratic.

Rezultatul unui referendum național trebuie pus în aplicare, chiar dacă, formal, Constituția nu îl consideră obligatoriu. El exprimă voința directă a poporului și transmite un mesaj clar către cei aflați la putere. Referendumul are o forță politică majoră: este un mandat imperativ din partea cetățenilor către Parlament și Guvern. Dacă oamenii votează DA, atunci autoritățile au datoria să reformeze cu adevărat pensiile speciale. 

Semnează și tu petiția! 

Sistemul actual creează inechități flagrante între pensionarii care au contribuit zeci de ani și cei care beneficiază de privilegii necontributive și se pensionează la 45-50 de ani.

De aceea, doar cetățenii mai pot tranșa acest subiect atât de controversat și problematic. Oamenii pot decide, prin referendum, dacă vor introducerea principiului contributivității în modul de calcul al pensiilor speciale.

Dacă cetățenii îi cer președintelui organizarea unui referendum pe tema pensiilor speciale, acesta îl poate declanșa pentru a transforma echitabil sistemul de pensii, indiferent de profesie.

Peste 300.000 de pensionari primesc pensii speciale, în cuantum de 3,5 miliarde de euro anual. Pensiile speciale însumează 1% din PIB-ul României. Pensia medie a unui magistrat e 25.000 de lei, în timp ce pensia medie publică, pe principiul contributivității, e de 10 ori mai mică, și anume 2.811 lei.

În multe cazuri, pensiile speciale sunt mai mari decât salariile încasate în perioada în care pensionarii de lux lucrau. De aceea, magistrații sau cei din serviciile speciale se pensionează de tineri, la 45-50 de ani. Cea mai mare pensie specială era, în martie 2025, 43.072 de lei brut.

România are nevoie de un sistem transparent în care fiecare pensie să reflecte contribuțiile reale ale beneficiarului, indiferent de profesie sau funcția ocupată. De data aceasta, președintele poate să îndrepte lucrurile prin consultarea directă a poporului.

Semnează și tu petiția pentru referendum!

Alătură-te acum celor 70.000 de oameni care au semnat petiția Vrem referendum pentru pensiile speciale. Avem nevoie de cel puțin 100.000 de semnături, ca să continuăm campania cu o tactică prin care să îl anunțăm pe președinte de demersul nostru. Semnează și tudacă vrei să scăpăm de aceste privilegii inechitabile pentru restul societății.

marți, 29 aprilie 2025

Propagandă scârboasă făcută Chinei și Rusiei de un profesor universitar doctor din Sibiu. Minciuni grosolane, antisemitism, dezinformare, intoxicare. Antioccidentalism violent, în termenii propagandei bolșevice a anilor ’50

 

Pentru a se edifica asupra „luminii de la Răsărit” și a „întunericului occidental”, Corvin Lupu s-a deplasat la Beijing, ca invitat al statului chinez, la recomandarea expresă a Partidului Comunist Român – Secolul XXI, pe banii regimului comunist chinez. Mai grav e că, asumându-și rolul de propagandist feroce al unei dictaturi inumane, el face de râs titulatura de „profesor universitar doctor”, dar și universitatea sibiană la care predă de câteva decenii.

Niciun oficial român nu a fost prezent la Summit-ul „Belt and Road” („Centura și Drumul”), zis și „Summit-ul dictatorilor” – o uriașă operațiune de propagandă organizată de statul comunit chinez în perioada 16-22 octombrie 2023, la Beijing.

Singurul demnitar din Uniunea Europeană care a acceptat invitația Chinei a fost premierul maghiar Viktor Orban – „oaia neagră” a Lumii Libere. De altfel, Orban s-a mândrit să dea mâna, la Beijing, cu dictatorul Chinei, Xi Jinping, și cu cel al Rusiei, Vladimir Putin.

Și totuși, a existat și un cetățean român care a participat la „Summit-ul dictatorilor”, în calitate de invitat: istoricul Corvin Alexandru Lupu (70 de ani), „profesor universitar de istorie contemporană și recentă”, având – evident – și titlul de doctor. Este încadrat la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, instituție educațională de stat, finanțată de Ministerul Educației.

Revenit în țară, Corvin Lupu a publicat două articole – găzduite de revista Art-Emis – cu care s-ar rușina și o râmă dotată cu minimă decență. O propagandă atât de scârboasă, în favoarea celei mai mari dictaturi din lume (China comunistă) și a celui mai mare agresor de pe planetă (Rusia putinistă), este cu adevărat șocantă într-o țară democratică!

Cele două articole de propagandă ale lui Corvin Lupu:

Ghidul preventiv al ocupației chineze: 16 idei „colosale” ale unei minți mancurtizate

Afirmațiile lui Corvin Lupu sunt mai mult decât ticăloase și iresponsabile: ele frizează demența. Vă prezentăm o selecție a principalelor idei pe care le transmite autorul – adevărată portavoce a Partidului Comunist Chinez în limba română!

1. „China președintelui Xi Jinping” are un mare proiect prin care vrea să dezvolte omenirea, „un proiect colosal, cel mai mare din întreaga istorie”. Un proiect care „va depăși mult ca dimensiune financiară Planul Marshall”. Și oricum Planul Marshall „a condus la supunerea totală a statelor finanțate de americani”, în timp ce proiectul chinezesc, „net superior modelului globalist piramidal oligarhic iudeo-american”, „e bazat pe egalitatea partenerilor, punând relația între oameni pe primul plan”. „Noul Drum al Mătăsii” este „un nou stadiu al cooperării de înaltă calitate între țări și popoare”, el „reprezintă aspirațiile popoarelor”, pentru că „vine în întâmpinarea nevoilor umane”.

2. „China dorește să dezvolte toate statele” care aderă la proiectul lui Xi Jinping, pentru că „a conceput acest proiect în interesul oamenilor, al popoarelor”. De aceea, „oferta Chinei devine cea mai atrăgătoare din întreaga istorie universală”, ducând la „abandonarea de către majoritatea popoarelor Lumii a proiectului globalist oligarhic american, bazat pe jefuirea statelor și a popoarelor în beneficiul unui foarte mic număr de familii de multimiliardari khazaro-evrei de pe Wall Street”.

3. Al doilea motor al dezvoltării omenirii este „Rusia președintelui Vladimir Putin”, care, pe lângă faptul că ne va scăpa de „regimul khazaro-evreiesc de la Kiev”, va salva și creștinismul ortodox. „Rusia s-a schimbat radical, doar că în România nu se prea știe”: Marele Președinte Vladimir Putin „merge duminica la Biserica Ortodoxă Patriarhală din Moscova și sărută mâna Patriarhului Chiril, apoi se reculege în rugăciune”.

4. Un model de urmat este și Venezuela lui Chavez și Maduro, unde „la mari adunări populare se scandează «Moarte SUA!», se dă foc drapelului american”.

5. Dar ni se recomandă un model aflat chiar aici, lângă noi: Ungaria lui Viktor Orban, care „a cerut ajutor politic, economic și financiar Federației Ruse, a rupt acordul cu bancherimea jefuitoare de la FMI” și „a arătat că și o țară mică, dar demnă, poate să învingă în lupta cu sistemul ticăloșit iudeo-occidental”.

6. Pregătiți-vă să emigrați în China! Acolo e raiul democrației: „Drepturile și libertățile individuale ale cetățenilor din China nu au fost încălcate niciodată. Niciodată cetățenii din China nu au avut drepturi colective și individuale mai mari decât au astăzi. Niciodată nu au avut vreun drept care astăzi să le fi fost luat”. În China nu se întâmplă ca „în lumea decăzută din Occident”, unde „s-a instalat trândăvia – o racilă a societății în lumea occidentală euro-atlantică”.

7. „Globalizarea chineză respectă toate culturile tradiționale”, nu ca „regimurile progresist-globaliste din sfera americană de influență”, care „a promovat eliminarea specificului național al popoarelor și al indivizilor, lupta împotriva familiei tradiționale, LGBT-ul, lupta împotriva creștinismului..”

8. Sancțiunile și embargourile internaționale n-au avut ca scop temperarea unor dictatori și descurajarea unor războaie, ci „au fost impuse de Occidentul colectiv împotriva statelor care au vrut să fie libere și nu s-au supus tartorilor”. Exemple: „Irakul lui Saddam Hussein, Libia colonelului Muammar Gaddafi, Iugoslavia președintelui Miloșevici sau România lui Ceaușescu”. Ploua cu libertate în toate aceste state!

9. „Statele din Asia, Africa și America Latină s-au deșteptat, au realizat de unde le vine răul”: din Occidentul americanizat și, deci, satanizat!

10. În 2013, prim-ministrul Victor Ponta deschisese ușa „ofertelor generoase” ale Chinei comuniste, dar apoi, „la ordinul stăpânilor noștri de la Bruxelles, am fost obligați să le refuzăm”, rămânând astfel „o colonie a Occidentului decadent”. Și ce construcții mărețe voiau să ne facă tovarășii chinezi: o linie ferată de mare viteză Curtici – București – Giurgiu – Constanța; modernizarea și extinderea portului Constanța; repornirea Combinatului Oltchim Râmnicu Vâlcea; o mulțime de crescătorii de porci, cât să hrănească toată România și o parte din China. (Tovarășul Corvin Lupu omite să ne spună că, în contul acestor investiții, România ar fi devenit colonie chineză pentru 100 de ani și ar fi plătit de 4-5 ori costul real, așa cum li s-a întâmplat multor state din lume, inclusiv foarte-aproapelui Muntenegru și cum i se întâmplă acum și-mai-apropiatei Serbii.)

11. La Summit-ul de la Beijing, „figura centrală dintre invitați a fost președintele Vladimir Putin”, care „a intrat în sală foarte volubil, dar sobru, ca de obicei, chiar dacă a aruncat în stânga și în dreapta unele zâmbete amicale numeroșilor șefi de state și guverne prezenți”. Pe scurt: „a stârnit admirație”.

12. Îl lume are loc o „deglobalizare masivă de modelul american de globalism și o realiniere a foarte multor state la globalizarea promovată de China cu sprijinul Rusiei”, ceea ce înseamnă „o etapă superioară a globalizării”, în care „peste 150 de țări vor avea doar de câștigat, nimic de pierdut”.

13. „Fosta Lume a III-a, aflată sute de ani sub jaful colosal al colonialismului occidental, a fost ținută în subdezvoltare pentru a putea fi subjugată și jefuită mai ușor”, dar acum „se dezvoltă debordant sub impulsul Chinei”.

14. „Colonialiștii globaliști occidentali ar vrea să impună cu forța mentalitățile europene tuturor, să răspândească libertinismul distrugător”. Și mai grav: „ar dori să dezbrace femeile musulmane, să le ia voalurile, să le urce pe scenă goale”.

15. Viitorul regim politic de la noi, obligatoriu pro-chinez și pro-rus, „va trebui să reconstruiască România”. Dar acest lucru „nu poate fi făcut decât alături de China, nimeni altcineva nu-și propune și nu poate sau nu vrea să finanțeze în folosul popoarelor”. În schimb, Occidentul „practică jaful în România”, nu-l interesează altceva.

16. Populația țărilor occidentale – inclusiv cea din România – are o imagine falsă despre China și Rusia, pentru că este „mințită de mass-media euro-atlantică ticăloșită”. Și nu doar atât: „Media occidentală, aservită, vorbește urât despre China fără temei”. Marile adevăruri sunt spuse de ziarele Partidului Comunist Chinez – adevărata „presă liberă”! –, nu de „New York Times”, „The Guardian” sau „Bild”!

Binefacerile investițiilor chineze sunt o mare minciună, pe care Corvin Lupu o ventilează ca un propagandist de doi yuani. Analize serioase au arătat că modelul chinezesc este unul de împingere a țărilor astfel „ajutate” într-un sclavagism crâncen, de-a dreptul inuman. China, „cel mai neiertător creditor din lume“, distruge țările pe care le împrumută. Acestea ajung să plătească anual chiar și peste 30% din PIB către Beijing, rămânând fără bani pentru funcționarea statului.

Corvin Lupu, Dan Tomozei, Robert Turcescu…

Corvin Lupu recunoaște că are „doi prieteni români în China”, dintre care „unul este fost student al meu, director al Radio China în limba română, pe nume Dan Tomozei”. Interesant, legăturile suspecte cu China par mai vechi și mai profunde! Dan Tomozei este cel care în urmă cu aproape un an făcea o propagandă la fel de grețoasă regimului comunist chinez într-o emisiune a lui Robert Turcescu, pe Evz.ro. Dar măcar Tomozei e pe față – angajat al statului chinez! În schimb, Turcescu și Corvin Lupu sunt „independenți”, ei apreciază dictatura de la Beijing „din convingere”…

Antisemitism agresiv

În cele două texte din revista Art-Emis, ca și în alte apariții publice, Corvin Lupu se manifestă și ca un antisemit agresiv. Doar în aceste ultime două texte folosește de 12 ori termenii „evrei”, „iudei” sau „khazaro-evrei”, de fiecare dată cu conotații negative și cu învinuiri îngrozitoare – evident închipuite și conspiraționiste. Concret: istoricul anti-occidental otrăvește opinia publică îi înfierează pe „khazaro-evreii” de pe Wall Street, evident „miliardari” sau chiar „oligarhi” (de 6 ori), pe „evrei” în general (de două ori), „modelul iudeo-american” (de două ori) sau „iudeo-occidental” (o dată) ori „oligarhia iudeo-americană” (o dată).

Corvin Lupu

În privința antisemitismului primitiv, Corvin Lupu este ultra-recidivist. În diverse emisiuni din ultimii ani, el a făcut afirmații de-a dreptul iresponsabile, de genul:

  • „Conflictul din Ucraina este o confruntare între naționaliștii ruși și puterea evreiască de la nivel mondial, cu sediul la Washington. După 24 februarie 2022, Federația Rusă s-a eliberat în mare parte de sub controlul oligarhic evreiesc-globalist”;
  • „În contul datoriei foarte mari acumulată de statul ucrainean, președinții evrei-khazari Poroșenko și Zelenski au predat familiei Rothschild toate activele statului ucrainean”;
  • „Evreii khazari dețin în mod real și efectiv puterea în sfera euro-atlantistă de influență. Evreii controlează Statele Unite de foarte multă vreme. Doar doi președinți nu s-au supus, Lincoln și Kennedy – și parțial Trump. Și am văzut ce au pățit… Evreii khazari sunt, așadar, elementul trans-național care controlează scena mondială”;
  • „Cel puțin 80% dintre cei care își asumă astăzi etnia evreiască nu sunt evrei, ci khazari”.

Extrase din primul articol de propagandă semnat de prof. univ. dr. Corvin Lupu (5 noiembrie 2023)

„Proiectul Noului Drum al Mătăsii schimbă radical Lumea a Treia”

* „În săptămâna 16-22 octombrie 2023 am participat la Forumul Aniversar al Noului Drum al Mătăsii și rugat să susțin două cuvântări diferite, în cadrul a două secțiuni ale congresului.”

* „China nu ignoră ideile specialiștilor. În afara noastră, a celor de profesie, au fost invitați un mare număr de politicieni de vârf, cu deosebire președinți și prim-miniștri ai unor state, atât aflați în funcție, cât și foști.”

* „Actualmente în China se desfășoară numeroase manifestări științifice sub genericul Noului Drum al Mătăsii, inițiat de China, prin președintele Xi Jinping, cu zece ani în urmă.”

* „Noul Drum al Mătăsii nu reprezintă doar infrastructura care leagă China de centrul Asiei, de Orientul Mijlociu, de Africa și de Europa. Semnificația sa este una în primul rând politică. Este vorba de faptul că Republica Populară Chineză se conectează foarte puternic cu majoritatea Omenirii într-un nou sistem de relații internaționale, bazat pe egalitatea partenerilor, pe dezvoltarea în comun, în condițiile suveranității statelor și avantajului reciproc egal, punând relația între oameni pe primul plan. Pentru aceasta, China va investi multe mii de miliarde de yuani. Ea va finanța întregul proiect. Este cel mai mare proiect de acest fel din istorie, pentru că el va depăși mult ca dimensiune financiară Planul Marshall.

* Dar Planul Marshall a condus la supunerea totală a statelor finanțate de americani să se dezvolte economic după al doilea război mondial, în timp ce proiectul chinezesc al Noului Drum al Mătăsii propune alte modele de cooperare internațională, economică și politică.”

* „Noul Drum al Mătăsii propune modelul de relații internaționale în rețea, pe orizontală, între parteneri egali. A fost propus de China și susținut de Rusia și este net superior modelului globalist piramidal oligarhic iudeo-american.”

* „În cadrul Forumului Noului Drum al Mătăsii, unii specialiști vorbitori, inclusiv reprezentantul Ungariei (Viktor Orban – n. red.), au subliniat că globalizarea în jurul Statelor Unite a eșuat. Astăzi cele mai mari trei continente, Asia, Africa și America Latină, se deglobalizează de forma americană a globalizării și se regrupează în jurul Chinei, sprijinită de Rusia.”

* „Modelul occidental de globalizare, inițiat de SUA în dorința ei de a fi singura supraputere și a domina întreaga lume, exercitând o jandarmerie universală, a promovat eliminarea specificului național al popoarelor și al indivizilor, a promovat un model global unic, a promovat lupta împotriva familiei tradiționale, LGBT-ul, lupta împotriva creștinismului, a încurajat minoritățile de toate felurile împotriva majorităților etc. Modelul iudeo-american a dorit un «hommo globalus», iar mișcarea europenistă creată de americani, supusă SUA, a promovat un «hommo Europaeus», deznaționalizat, fără patrie, un fel de frunză pe apă. (…)”

* „Globalizarea chineză respectă toate culturile tradiționale. Modelul chinezesc nu propune crearea de «oameni noi», cum am fost noi obișnuiți în perioada sovietică a internaționalismului proletar, care a reprezentat globalizarea în jurul fostei URSS, și actualmente în regimurile progresist-globaliste din sfera americană de influență.”

* „Se preconizează un model de globalizare în diversitate, în respect față de valorile și culturile naționale, în cadrul căruia valorile umaniste afectate de globalizarea de model iudeo-american și euro-atlantic trebuie restaurate. Globalizarea de model chinezesc este gândită a fi promovată prin educație, iar dezvoltarea societăților se va face în diversitate.”

* „Președintele Chinei a accentuat faptul că proiectul chinez urmărește eliminarea războaielor, a sancțiunilor, a embargourilor, care, știm prea bine, au fost impuse de Occidentul colectiv împotriva statelor care au vrut să fie libere și nu s-au supus tartorilor. Este suficient să menționăm Irakul lui Saddam Hussein, Libia colonelului Muammar Gaddafi, Iugoslavia președintelui Miloșevici, sau România lui Ceaușescu.”

* „Modelul chinezesc a fost deja experimentat de China în raporturile cu o serie întreagă de state asiatice, africane și din America Latină, care sunt foarte mulțumite de cooperarea cu China și cu Rusia, doresc să o continue și să o dezvolte și în număr foarte mare, statele din Asia, Africa și America Latină întorc spatele Statelor Unite și se adună la poarta de intrare în BRICS, alianța economică adversară a dolarului. Aceste state cer ajutorul Chinei și Rusiei.”

* „Îngrijorarea Occidentului, mai ales a SUA, este mare, pentru că statele din BRICS mai folosesc dolarul doar în raporturile directe cu SUA și cu aliați ai acestora, care nu acceptă deconturi decât în dolari. În rest, toate deconturile se fac în alte monede. Puterea SUA este dependentă de forța dolarului. Slăbirea dolarului reprezintă slăbirea Americii.”

* „Dolarul este o monedă supra-tipărită. Bancherii acționari ai Federal Reserve, unicul emitent de dolari, absolut toți fiind evrei, tipăresc sume uriașe de dolari fără acoperire în aur, bunuri și servicii, generând conștient inflație peste tot în lume unde se folosesc dolari. În acest fel, o mare parte din munca popoarelor a fost cumpărată cu hârtii fără acoperire în muncă. Este un furt al muncii popoarelor care primesc dolari în schimbul mărfurilor pe care le-au produs prin muncă. Statele din Asia, Africa și America Latină s-au deșteptat, au realizat de unde le vine răul și se reorganizează.”

* „La anul urmează o nouă reuniune a BRICS, în Federația Rusă, probabil la Rostov. Este posibil ca să adere cu acest prilej, printre altele, Turcia și Mexic, ceea ce îngrijorează și mai tare Occidentul colectiv. De altfel și până acum au aderat la BRICS state care au fost în trecut în sfera de influență a SUA, sau care au fost chiar aliați apropiați ai SUA. Mă refer la Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Brazilia, sau Argentina. Americanii văd cum le fug popoarele fostelor state aliate de sub picioare!”

* „Forumul (de la Beijing – n. red.) a fost o manifestare de foarte înalt nivel, la care au participat nu numai istorici, politologi și specialiști în Studii internaționale, ci, așa cum am spus, și personalități politice de primă mărime în lume. Eu am fost singurul participant din România. Chiar dacă am fost invitat de chinezi ca specialist și nu am reprezentat statul român și linia sa politică, drapelul României a fost înălțat.”

* „În noiembrie 2013, prim-ministrul Chinei a venit la București și ne-a făcut o serie întreagă de oferte generoase, pe care apoi, la ordinul stăpânilor noștri de la Bruxelles, am fost obligați să le refuzăm. România putea fi prima beneficiară a proiectului Noului Drum al Mătăsii.”

* „La congres au fost foarte mulți politicieni cunoscuți, de nivel înalt, actuali și foști șefi de state, foști prim-miniștri, dar desigur că figura centrală dintre invitați a fost președintele Vladimir Putin. Președintele Putin a intrat în sală foarte volubil, dar sobru, ca de obicei, chiar dacă a aruncat în stânga și în dreapta unele zâmbete amicale numeroșilor șefi de state și guverne prezenți. Televiziunile din China au transmis reportaje largi. El a avut un discurs scurt. Nu a vrut să capteze atenția, lăsându-l pe președintele Chinei să fie vioara întâi, în calitate de gazdă și de părinte al proiectului Noului Drum al Mătăsii. Cu toate acestea, urmărind eu limbajul chipurilor personalităților din sală, s-a văzut că Vladimir Putin «a luat aerul sălii» și a stârnit admirație. Îi asigur pe cititorii noștri că Putin nu are nici Parkinson, nici cancer în fază terminală, nici atac de cord, n-a trimis sosia și nu stă ascuns în buncăr, așa cum suntem noi mințiți de partea ticăloșită a mass-media euro-atlantică.”

* „Președintele Putin a declarat că recunoaște că la Kremlin s-au făcut analize greșite, că, la început, rușii s-au îndoit de reușita proiectului chinez și că au concluzionat greșit că el va eșua. Astăzi, rușii sunt convinși că proiectul este unul câștigător, va avea un mare succes, iar Federația Rusă îl susține necondiționat. În același timp, Vladimir Putin a spus că în Occident se afirmă că prin acest proiect, China dorește «să pună degetul deasupra unor popoare», dar viitorul va dovedi că China nu va pune «degetul deasupra popoarelor», ci China va promova un alt mod de cooperare internațională. El a spus că proiectul chinezesc este «top-level design» (conceput la cel mai înalt nivel).”

* „Globalizarea nu va fi întreruptă. Asistăm la o deglobalizare masivă de modelul american de globalism și o realiniere a foarte multor state la globalizarea promovată de China cu sprijinul Rusiei. Cu alte cuvinte, globalizarea intră într-o etapă superioară, astfel că beneficiile fenomenului globalizării nu se pierd, dar se va elimina dintr-o mare parte a Lumii modelul oligarhic, piramidal, colonialist de promovare a relațiilor internaționale, politice și economice. Actualmente, peste 150 de țări achiesează la proiectul chinezesc. Ele vor avea doar de câștigat, nimic de pierdut.”

* „Din păcate, România, supusă total, îngenunchiată și deposedată de orice drept conform cu interesele profunde ale țării, a fost dată spre conducere unor politicieni care acceptă antiromânismul care vine din Occident. Ei se distanțează de proiectul Chinei și Rusiei. De altfel, după revenirea mea în țară, am găsit în presă poziții critice față de proiectul Noului Drum al Mătăsii, care a fost catalogat ca fiind «faraonic».”

* „Viktor Orban a ajuns la Beijing înainte de începerea forumului și a avut întrevederi cu prim-ministrul chinez Li Qiang, cu care a semnat o mulțime de proiecte de contracte cu finanțare chineză. Cooperarea chinezo-ungară va continua larg. Ungaria se va dezvolta foarte mult și va lăsa România euro-atlantică în urmă.”

* „Recunoașterea pe scară largă a eșecului regimului euro-atlantic în România este doar o chestiune de timp. România nu mai are nimic. I s-a luat totul.”

* „Viitorul regim politic care-l va înlocui pe cel de astăzi va trebui să reconstruiască România. Acest lucru nu poate fi făcut decât alături de China, pe Noul Drum al Mătăsii. Nimeni altcineva nu-și propune și nu poate sau nu vrea să finanțeze în folosul popoarelor. Toate investițiile importante care s-au făcut și se fac în România de către companiile occidentale se fac în folosul acestora, statul român oferind doar facilități, iar marile companii și bănci occidentale practică jaful în România.”

* „La Forumul Aniversar al Noului Drum al Mătăsii, cel mai important discurs a fost cel al președintelui Xi Jinping. Discursul a fost unul foarte tehnic. A politizat puțin. El a exprimat ideea că proiectul Noului Drum al Mătăsii trebuie să fie un nou stadiu al cooperării de înaltă calitate între țări și popoare, care să reprezinte aspirațiile popoarelor în spiritul noilor noastre timpuri. (…) Proiectul Chinei nu vizează doar construirea a mii de autostrăzi, parcuri industriale, aeroporturi etc., ci vine în întâmpinarea nevoilor umane. China dorește să dezvolte toate statele care aderă la Noul Drum al Mătăsii. (…) China va finanța nevoile de la baza societăților, nevoile oamenilor și a conceput acest proiect ca un proiect în interesul oamenilor, al popoarelor. Prin aceasta, oferta Chinei devine cea mai atrăgătoare din întreaga istorie universală. Eu cred că acest obiectiv este unul extraordinar și va duce la abandonarea de către majoritatea popoarelor Lumii a proiectului globalist oligarhic american, bazat pe controlul companiilor multinaționale asupra statelor și popoarelor și jefuirii acestora în beneficiul unui foarte mic număr de familii de multimiliardari khazaro-evrei de pe Wall Street.”

* „Proiectul este demarat deja. S-au investit deja sume uriașe și se investesc continuu. Cât despre promovarea noului model de relații între oameni și state, în domeniul relațiilor politice internaționale, experiența Chinei este neîntrecută.”

* „China organizează congrese și dezbateri și invită specialiști din toată lumea să le afle părerile. Eu am fost invitat să particip la această serie de congrese înlănțuite, pentru că vor mai urma și altele. M-am bucurat, pentru că am vrut să aflu de acolo, de la kilometrul zero al proiectului, sensurile reale ale sale, pentru că mass-media din România este în foarte mare parte mincinoasă și manipulantă.”

* „Privitor la libertățile individuale din China, despre care se face mare caz în lumea euro-atlantică, în sensul că ele ar fi încălcate, trebuie să fac câteva mențiuni. Nu trebuie să facem greșeala de a-i judeca pe chinezi prin prisma mentalităților noastre europene. Nu trebuie nici să considerăm mentalitățile noastre ca fiind superioare. Nu, nu sunt superioare! Mentalitățile sunt mentalități diferite de la un continent la altul, de la o rasă la alta, de la un popor la altul. Suntem diferiți. Colonialiștii globaliști occidentali ar vrea să impună cu forța mentalitățile europene tuturor. Ar vrea să răspândească libertinismul distrugător, să promoveze lumea prostituției și a drogurilor, după modelele din sfera de influență a SUA, ar dori să dezbrace femeile musulmane, să le ia voalurile, să le urce pe scenă goale etc.”

* „Lumea occidentală, la care am fost și noi arondați, afișează un aer de superioritate față de culturile din Asia care nu are acoperire. Occidentul nu are o cultură superioară din nici un punct de vedere și este mult mai decăzut din punct de vedere moral! Este o realitate pe care doar proștii și rău-voitorii o contestă.”

* „Drepturile și libertățile individuale ale cetățenilor din China nu au fost încălcate niciodată. Niciodată cetățenii din China nu au avut drepturi colective și individuale mai mari decât au astăzi. Niciodată nu au avut vreun drept care astăzi să le fi fost luat. Pentru a face progresele uriașe pe care China le-a făcut și le face în continuare, conducerea Chinei trebuie să mențină ordinea publică, disciplina socială, disciplina în muncă. Pentru asta trebuie și severitate. Nu se poate doar cu duhul blândeții și cu lăsatul țării de izbeliște, sub impulsul imperativului de a da cetățenilor libertăți individuale nelimitate, după dorință, ca în lumea decăzută din Occident. Dacă ar fi procedat așa, cum a și fost «sfătuită» de Occident, s-ar fi prăbușit de mult. Ar fi eșuat și ar fi devenit o colonie a Occidentului, ceea ce China a mai fost în istorie și i-a fost tare rău.”

* „Nivelul de exigență pe care societatea îl impune poporului chinez este unul atent calculat. El are și menirea de a evita instalarea trândăviei, care este o racilă a societății în lumea occidentală euro-atlantică.”

* „Statul chinez are grijă să acorde toate libertățile de care are nevoie poporul până la nivelul de a nu pierde controlul asupra societății. Să știți, domnule director general (nu e clar cui i se adresează – n. red.), că există libertăți individuale în China! Situația acestor libertăți nu este cea pe care ne-o prezintă presa euro-atlantică. Imaginea majorității românilor despre China nu este cea corectă.”

* „Pe lângă aceste libertăți la care se raportează mult propaganda occidentală, China are alte avantaje în plus față de noi. Statul chinez asigură o serie de drepturi colective la cel mai înalt nivel. Țara este plină de medici, educatori, învățători și profesori. Fiindcă femeile nasc doar câte doi copii, doar de curând, din august 2021, au dreptul la trei copii, îngrijirea sănătății femeilor este una făcută cu maximă grijă. Este plin de maternități și de ginecologi. Copiilor li se asigură o educație foarte sănătoasă, plină de conținut educativ și cultural. Toți tinerii Chinei au posibilități de valorificare a personalității, a calităților și abilităților pe care le au.”

* „Am doi prieteni români în China. Unul este fost student al meu, director al Radio China în limba română, pe nume Dan Tomozei, celălalt este un istoric valoros al României, director al Institutului Cultural Român, dr. Liviu Țăranu. Amândoi au câte două fete. Tuturor celor patru fete le place grozav la școala chineză, cu toate că este mai pretențioasă decât școala din România. Atmosfera din școli este una foarte bună. Fetele nu vor să se întoarcă în România. Părinții nu vor nici ei să-și aducă fetele în societatea imorală din România, pervertită de droguri, prostituție și libertăți de model occidental care au distrus o mare parte a tineretului.”

* „Media occidentală, aservită, vorbește urât despre China fără temei. Este o încercare de validare a sistemului ticăloșit de la noi prin critica adusă Chinei și Rusiei și, desigur, obligatoriu, nu se poate fără, fostului regim ceaușist de la noi.”

* „Numeroase state ale Lumii, la care în trecut românii se uitau de sus, se dezvoltă cu ajutorul Chinei și Rusiei și se ridică tot mai mult, în timp ce noi mergem înainte coborând…”


Extrase din al doilea articol de propagandă semnat de prof. univ. dr. Corvin Lupu (13 noiembrie 2023)

„China globalizează Lumea finanțându-i dezvoltarea”