Sa nu uitam!

joi, 22 mai 2014

Jocul de-a mobilizarea 6


“DUPA NOI POTOPUL” IN VARIANTA BASESCU
Comentarii pe marginea unui penibil “joc” de-a mobilizarea
(Urmare)
Partea a-VI-a


VIII. INAMICUL COMUNISMULUI–SOCIALISMUL SI NEVOIA IMPERIOASA DE SCHIMBARE

In 1936, asadar, in plina epoca de epurare a marxistilor kominternisti, Stalin a proclamat Victoria Socialismului. Repliati in Occident, in faza de altoire pe traditiile conservatoare americane, vizand organizarea unei ofensive puternice atat impotriva capitalismului (liberalismului) cat si a socialismului, trotskystii au infiintat, in 1938, Internationala a IV-a, replica a celei false de la Moscova. Stalin a raspuns dand un ordin care ne guverneaza mintile si astazi - Istoria cunoaste doar cinci moduri de productie, fiecare corespunzand unei oranduiri sociale: comuna primitiva, sclavagism, feudalism, capitalism si socialism. Comunismul era expediat undeva in viitor, la Sfantu’ asteapta, cea mai democratica oranduire a omenirii fiind socialismul. A fost lovitura de gratie data marxismului (comunismului) si aruncarea la cos a celei mai mari parti, sub aspectul demonstratiei, a lui Karl Marx: “modul de productie asiatic”.
Prin “modul de productie asiatic”, Marx a inteles o societate atemporala, primitiva, prin care oamenii au inlocuit impasul produs de slaba dezvoltare a tehnologiei cu o organizare la nivel inimaginabil a muncii. O societate care exista in China, Corea, Vietnam, de 7000 de ani, care a existat pe toate continentele si la toate popoarele, inclusiv la noi, romanii, pana in veacul XIX (cu reminiscente, pana in sec. XX). Fie ca era vorba despre societati agricole, ca in Egiptul antic, in America precolumbiana sau in Evul Mediu romanesc, fie ca era vorba despre societati pastorale (nomade) ca in Imperiul Mongolo-Tatar, sau dedicate comertului de tranzit, la mare distanta (marile imperii africane Ghana, Mali, Songhai), acestea aveau urmatoarele caracteristici:
  • Proprietate comuna asupra mijloacelor de productie, exemplu pamantul. La noi, ceea ce la incasi se numea “aylu”, s-a numit obste taraneasca, atat in epoca traca, romana cat si Evul Mediu. Intrucat nu am avut nici sclavagism (decat paternal, de import, in orasele romane), nici feudalism (decat de import, de tip occidental, introdus de angevini, in Transilvania, suprapus dreptului romanesc de obste)! Pamantul era stapanit in comun (devalmasie) de catre obstea sateasca. Mai putin nevoia de organizare a muncii la noi, cat mai ales nevoia de organizare a apararii in comun impotriva invadatorilor, a dus la aparitia statului, in frunte cu Domnul, ca reprezentant al tuturor obstilor. In aceasta situatie a aparut dreptul comun de proprietate domn-obste (condominium). Boierii n-au fost niciodata proprietari, ci doar functionari delegati ai Domnului in teritoriu, cu atributii in primul rand militare si judecatoresti. Intrucat nu existau suficienti bani sa primeasca jold (solda, leafa), pentru a  se intretine ei si “curtea” lor (termenul provine de la cohorta romana- cohors), primeau o parte din impozitele in produse, munca, mai rar bani, datorate de obstea, care remanea libera, statului;
  • Statal, societatea se organiza piramidal, in varf, cu puteri depline, ajungand seful care tindea sa se autoconsidere zeu (despotul, faraonul, Inca, Dominus-ul sau….presedintele statului socialist);
  • Acest tip de societate, bazata pe proprietatea colectiva asupra mijloacelor de productie, cunoastea, in viziunea lui Marx, „exploatarea omului de catre om”, exercitata de catre „o aristocratie birocratica, de functii, care tindea sa devina de nume”. Adica functionarii beneficiari tindeau sa devina proprietari si stapani absoluti, transmitandu-si pozitia din tata in fiu. In trecut, boierii, apoi functionarii de partid si de stat pana la Kim Ir Sen cu fiii si nepotii sau Ceausescu, fiul si nevasta, ori, astazi, Basescu, fiica si amanta sau dinastiile de politicieni;
  • Acest tip de societate nu putea fi atacata frontal pentru ca, oamenii fiind liberi, erau obligati (la noi, „de la 12 ani in sus ”) sa puna mana pe arme si sa participe la „oastea cea mare” sau, pe vremea lui Stalin, la „Marele Razboi pentru Apararea Patriei”, caz in care toate localitatile deveneau „cetati de munca, lupta si aparare”. Aceasta a fost esenta doctrinei, numita si de Ceausescu,  a „luptei intregului popor pentru apararea patriei”.
Prin urmare, ceea ce noi am numit stat socialist, oranduire socialista, Marx a analizat ca pe o curiozitate, vorbind despre mod de productie asiatic si despotie orientala, iar analistii occidentali au utilizat, ca nume, etichetele de „societate hidraulica” si „stat hidraulic” (de la modelul societatilor faraonice, unde statul se organiza din nevoia de realizare a marilor sisteme de irigatii).
Pe linia specialistilor din acest domeniu (cubanezul Roger Bartra sau ungurul Francisc Tokei), intr-o epoca in care la noi s-a lansat, cu fereala, termenul de „model de productie tributal”, am inceput sa studiez acest tip de stat din punct de vedere romanesc, rod al cercetarii, in perioada 1978-1988, fiind lucrarea: „Chemarea Soarelui. Sfarsitul Imperiului Inca”. Cu mare bucurie mi-a primit-o Editura Academiei, dar perfectionist fiind, am intarziat predarea si minunata „Revolutie” m-a prins cu manuscrisul in geanta, la propriu. Publicata inainte, ar fi stimulat ridicarea la lupta. Publicata dupa 22 decembrie 1989, devenea un pericol pentru ca explica ce s-a intamplat. Analizand prabusirea Imperiului Inca (si a celui aztec, prin comparatie) ofeream solutia imploziei sistemului socialist. Intrucat vointa sefului statului era lege, dupa ani de studiu, Francisco Pizzaro si Hernando Cortez au gasit solutia lichidarii, cu o  mana de oameni, a Imperiilor Inca si Aztec. Au luat prizonier Varful. Cu cutitul la gat, acesta a dat ordinele care au distrus tara, nici o rezistenta nefiind posibila fara el. Prin similitudine, in sec. XX, Varful a fost cumparat (Vaclav Havel) sau inconjurat de „curticeni” si izolat complet de realitate (Nicolae Ceausescu). Ceausescu, insusi, a facut toate gesturile care au dus la prabusirea lui in 1989, asa cum Basescu procedeaza, de cateva luni, avand initiativa bizare, una mai antibasista decat alta, soarta lui fiind pecetluita prin declaratia de la Bucuresti a stapanului sau direct, Joe Biden, care si-a exprimat regretul ca nu vor mai colabora dupa ce nu va mai fi presedinte (21 mai 2014).
In 1991, cand entuziasmul mondial privind eliberarea romanilor de sub „tirania ceausista” se stinsese la o simpla apasare pe buton, cand evreii romani au pierdut partida in Israel si SUA fiind inlocuiti de evreii rusi, s-a produs contrareactia, vizand pregatirea opiniei publice pentru destructurarea Romaniei. Soros a lansat ordinul - nu tigan ci „rom”, strecurat pe usa din dos, ulterior, de Petre Roman, prin abureala scrierii cu doi de „r” si s-a dezlantuit o mare campanie mediatica impotriva romanilor prezentati drept hoti, puturosi si inadaptabili. Am lovit aceasta campanie provocand un conflict deschis cu delegatii unguri la Congresul International de Istorie Militara de la Zurich, soldat cu destituiri masive in Ungaria. Consecintele pentru mine au fost: am fost scos din Comisia Romana de Istorie Militara si mi s-a interzis participarea la Congresul Mondial de la Torino din 1992, dedicat descoperirii Americii, desi eram singurul istoric militar roman specializat in civilizatiile precolumbiene si formarea marilor imperii coloniale; organizatorul, Statul major al armatei italiene, m-a trecut ca moderator in ziua in care urmau sa prezinte comunicari ungurii, obligand Bucurestiul sa ma includa in delegatie; am fost chemat la Budapesta, avandu-l drept acoperire pe presedintele CRIM- general Ion Safta, pentru discutii cu ministrul apararii din Ungaria, seful Statului major si seful propagandei antiromanesti de atunci, secretarul de stat Raffai Erno, toti nascuti in Romania, cu studii in Romania si trecuti dincolo ca antiromani. Organizatorul era creierul guvernului ungar de atunci pe domeniul militar, marele meu adversar si prieten, Razso Gyula, un istoric de exceptie. Conventia a fost sa-l ajut sa-si repuna in functii pe cel pe care-l considera inlocuitorul sau, Zachar Joseph, dat afara din cauza mea, oferta fiind ca, atata timp cat gruparea lor va fi la putere, nu vom mai fi atacati de istoricii unguri (nici nu aveau nevoie, ca ne atacau englezii si francezii). Spre cinstea lor s-au tinut de cuvant pana in 1996. In acest context, spre stupefactia tuturor, am moderat, plin de curtoazie, Congresul de la Torino, in ziua indicata, iar „dusmanul” meu, Zachar Joseph, a anuntat ca renunta la 25 din cele 30 de minute afectate comunicarii lui pentru ca vrea sa ofere „ilustrului moderator”, prietenul sau Dogaru, posibilitatea de a sustine o comunicare extraordinara. Asa am putut prezenta si publica in brosura, in 32 de pagini, rezumatul cartii mele despre socialism, mergand pe comparatia intre suprimarea lui Atahualpa, ultimul Inca si a lui Ceausescu, sub titlul nevinovat: „Conquista si reconquista peruana. Cauzele infrangerii Inca de la Cajamarca”.
Povestea a avut o urmare distractiva. L-am atacat pe Raffai Erno in 1993, in presa, cu furie, pentru ca venise in Romania si daduse, tuturor papagalilor nostri politici, materiale de propaganda pentru Ungaria Mare, pregatite pentru serbarea, din 1996, a Mileniului unguresc, drept alternativa in situatia in care nu ar fi fost invitati sa intre in NATO.  L-am atacat la Antena TV si in Jurnalul National. Rezultatul a fost ca redactorul care m-a publicat  a fost dat afara iar eu nu am mai fost invitat pe post. In schimb, anul urmator, in 1994, la Congresul de la Varsovia, aflandu-ma in disputa cu liderii istoricilor militari estici in fata palatului vicevoievodului Varsoviei, am auzit un strigat de bucurie si l-am vazut toti, incremeniti, pe liderul istoricilor unguri Zachar Joseph topaind fericit, venind in fuga spre mine si multumindu-mi: „- Mircea, stii ce e prietenul tau Raffai Erno? – Am auzit ca l-ati dat jos si ca e simplu profesor. – Nu mai e nimic, nici macar profesor. L-a angajat, din mila, Biserica. Am folosit toate materialele tale aparute la Bucuresti, ca sa-l dam jos, ca ne strica ploile tocmai acum in zbaterile pentru intrarea in NATO. – Ati innebunit? Pai asta manca romani pe paine! Totul, la el in birou, era Ungaria Mare. Pana si fructierele si scrumierele reproduceau, in relief, Ungaria Mare cu urme de muscaturi, ale cainilor romani si slavi, pe margini. Asta patriot revizionist! – Patriot, pe dracu’ (a urmat o injuratura imposibila si suculenta, in acest domeniu ungurii surclasandu-ne), e un imputit de agent KGB, de care abia am scapat! – Si asta, noul, cum e? – De asta stim, de doi ani, ca e agent CIA.” A urmat o alta injuratura imposibila si continuarea: „- Pastele ma-sii, nu reusim  sa promovam, si noi, un ungur pentru Ungaria (Si, intr-adevar, pana la Viktor Orban, nu au reusit) ! – Te inteleg, frate! Nici noi. – Si atunci, daca tot ati gasit solutia, de ce nu o aplicati? (au intervenit fratii cehi si polonezi) – Adica? Adica tu ii trimiti datele despre tradatorii vostri la Bucuresti, el ti-i loveste de  acolo, tu il citezi la Budapesta si invers! ”
Evident, totul a ramas la stadiul de gluma, dar peste ani, cand am avut initiativa intemeierii SCMD, am facut-o sub lozinca „Militari din toate tarile, uniti-va!” Evident, impotriva dusmanului comun, Comunism/Globalismul, care incearca sa ne distruga tuturor statele. A inceput cu statul canadian, aproape ca a reusit in Rusia pana la revirimentul Putin, a lansat o „Armata de eliberare a Texasului” si conceptul de „Latinidad” in SUA, ideea Scotiei independente, a Cataloniei independente, aproape ca a spart Italia prin experimentele „Padania” si „Venetia” etc., dar a gasit cel mai propice teren in Romania. Aici numarul politicienilor idioti si servili este mai mare ca oriunde. Cand experimentul Boc privind scoaterea militarilor la marginea societatii parea sa fi reusit (decembrie 2010), „Legile Boc-Basescu” s-au mutat in Ungaria unde toti militarii unguri, activi si in rezerva, au iesit in strada, sindicatul lor fiind mixt. Instantaneu, in sprijinul lor, a protestat, in plan intern si international, SCMD.
Nenorocirea cu sistemul socialist era ca, din punct de vedere al dezvoltarii economice, era inert. Lucrurile puteau dura, spunea Marx, propagandistic, o generatie. Impotriva generatiei lui Ceausescu, ramase la minciunile idealurilor de la 1 Mai 1939, s-a ridicat o alta generatie cu propriile ei idealuri. Ca societatea sa nu stagneze, preciza Marx, este periodic nevoie de o „revolutie” pe orizontala, care sa schimbe discul puterii. Sa apara oameni noi, cu alte idealuri si sa mai impinga sistemul o generatie. La rusi situatia era mai grava deoarece razboiul antinazist adusese la idealul socialist si a doua generatie. De asta, si astazi, rusii sarbatoresc, cu fast, 9 Mai – zi simbol a unitatii lor national-statale. In acest context, pentru a se mentine, in fata adversarilor numiti UE si China, puterea bipolara mondiala, americano-rusa, a elaborat si pregatit, in comun, trei decenii, schimbarea la fata a Rusiei. Pentru ca Imperiul Rus sa nu se destrame, era nevoie de „perdeaua de fum”, adica de prabusirea cu zgomot a regimurilor socialiste din satelitii europeni. Din nefericire, daca Gorbaciov era OK., Bush era marioneta Globalismului/Comunismului transnational, in fruntea careia se instalase, deja, seful mafiei energetice mondiale, Joseph Biden. UE a sprijinit proiectul pentru ca urmarea propriile interese – atragerea est-europenilor, cu resursele lor, in Proiectul „Statele Unite ale Europei”. Tot din nefericire, in fruntea UE se afla, atunci, alt globalist, Francois Miterrand. Globalistii au intrat si ei in joc, distrugerea statelor existente fiind principalul obiectiv si acapararea de catre transnationale a resurselor Est-ului. Se explica de ce toti kominternistii, adica brucanii, romanii, patapievicii, tismanenii, fiii si nepotii lor sau discipolii lui Gogu Radulescu, intr-un cuvant „quislingii” au fost in randul intai in toate revolutiile estice, servind caruta de stapani comuni.  Scandalul dintre ei, sfasierea reciproca aveau sa se produca odata cu atingerea obiectivului, cand fiecare implicat, binomul americano-rus, UE si globalistii a incercat sa-si asume, pentru sine, potul. Cu o singura exceptie: gestionarea crizei de dupa deschiderea „Cutiei Pandorei”: adica gestionarea miscarii de ultrastanga sau extrema dreapta de tineret si studentesti, a miscarii sindicale care era previzibila si a miscarii nationale. Aici, se actioneaza, inca in comun, prin intermediul slugilor comuniste, adica al hotilor care striga „Hotii!”, patapievicii, tismanenii, liicenii, blandienii, boii (de la Boia), giurgii etc., atacandu-i, cu spume la gura pe patrioti, sub acuza de ...... „comunism”, indobitocind tineretul prin prestatii media si imprastiindu-si veninul indeosebi impotriva militarilor care, dintotdeanuna si la toate popoarele, constituie garantul existentei statului. Din nefericire pentru ei, de 5 ani de zile, exista SCMD si nu numai ca exista, dar si rezista!
Dar despre toate acestea, in curand.........

(VAURMA)

Col.(r) dr. Mircea Dogaru
Presedintele SCMD



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu