Sa nu uitam!

marți, 10 iunie 2014

Jocul de-a mobilizarea 12



“DUPA NOI POTOPUL” IN VARIANTA BASESCU
- Comentarii pe marginea unui penibil “joc” de-a mobilizarea -
(Urmare)
Partea a XII-a

XIV. COMUNISMUL/GLOBALISMUL IN OFENSIVA. OBIECTIV ROMANIA (1989 – 2014).

La 22 decembrie 1989, Socialismul a fost invins si in Romania. In locul Capitalismului (neoliberalism), preconizat si pentru noi de alianta statala amaericano-rusa, ne-am trezit sub asaltul comunismului/globalismului, orchestrat de neoconservatorismul american si european. Romania a ajuns o prada si a platit cu sange indrazneala de se impotrivi politicii de credite inrobitoare, patrunderii transnationalelor prin bunurile de consum contrafacute, de a visa o banca a Lumii a treia etc. Ca suprema umilinta, poporul roman a fost transformat in asasin in ziua de Craciun.

Obiectivele comunismului autentic, adica ale globalismului neoconservator, au fost si au ramas:
  1. Impiedicarea, pe orice cale, a trecerii la liberalism (capitalism);
  2. Distrugerea capacitatilor de productie concurentiale si eliminarea Romaniei din tranzitul mondial de valori;
  3. Adjudecarea tuturor bogatiilor solului si subsolului prin jefuirea ca-n codru;
  4. Impiedicarea unirii cu „Basarabia”;
  5. Distrugerea capacitatii de aparare;
  6. Sfartecarea teritoriala prin, deloc necesara, „regionalizare”.
Impiedicarea trecerii la liberalism s-a putut face cu ajutorul unor experti globalisti, gen Mugur Isarescu, Petre Roman, Theodor Stolojan si a fost sesizabila din prima secunda a postrevolutiei, prin anularea pasilor facuti de Ceausescu in aceasta directie: „partile sociale”, in fapt actiuni, detinute de cetateni in intreprinderile productive au fost imediat inapoiate detinatorilor, ca „restituiri”, facandu-se si o abila propaganda impotriva „comunismului” care i-a jefuit pe cetateni. Naivii le-au luat bucurosi ca-si pot cumpara trei surcele, fara a sesiza ca li se rupe legatura cu fabrica si ca se poate dispune de soarta acesteia prin anihilarea vointei „colectivelor de oameni ai muncii”, in fapt a actionariatului. Intreprinderile au fost capusate de firme fantoma, falimentate prin intreruperea circuitului aprovizionare cu materii prime – productie-vanzare, apoi vandute pe nimic unor intermediari ai transnationalelor, sub sloganul „privatizarii”. Tarziu si-a dat seama romanul ca „privatizarea” inseamna in fapt desfiintare, pierderea locurilor de munca si transformarea lui in paria.

Pentru agricultura s-a folosit conceptul  magnatilor unguri de la sfarsitul secolului XVIII – „Restitutio in integrum”, vizand intoarcerea romanilor la starea de robie de dinainte 1785, cand, in urma revolutiei lui Horea, imparatul Iosif al II-lea ii eliberase din iobagie.

CAP-urile erau asocieri in baza proprietatii colective si puteau fi transformate in 24 de ore, ca in RDG, in societati pe actiuni. Apelandu-se la gargara anticomunista, s-a trecut insa la restituirea aleatorie, nu a loturilor avute la intrarea in asociatie, ci doar partial a unor terenuri echivalente necomasate si fara a scoate o vorba despre inventarul de masini, utilaje si animale avut initial. Propagandistic, legea prevedea restituirea proprietatilor mobile si imobile luate dupa 6 martie 1945. In realitate s-a mers pe „restituiri” pana la „comunista” Maria Tereza sau comunistii Iosif al II-lea si Ferdinand Intregitorul. Ungurii, indeosebi, au solicitat, prin „eroul” Laszlo Tokes, proprietati pierdute de grofi la carti, confiscate cu despagubire prin reforma agrara a lui Ferdinand I ( a se vedea procesele „optantilor”), confiscate pentru colaborationism cu nazismul si crime de razboi, dupa 1944, sau inexistente. Cu mult tupeu, au transformat, in drept de proprietate, un drept de folosinta in contul obligatiilor militare feudale („composesoratele”), desfiintat de imparatul Franz Joseph in 1849, au inventat inexistenti subiecti de drept juridic (ex. „Status-ul Romano-Catolic”) sau au reclamat direct proprietatea statului roman, ca mostenitor al statului Habsburgic dupa 1918, profitand de faptul ca, la trecerea in proprietatea de stat, nu s-a facut intabularea fostelor proprietati habsburgice. S-au adaugat falsuri si uzul de fals, peste 60 % din cei improprietariti neavand un drept real. GAS-urile au fost distruse, sistemul de irigatii la fel, fermele model jefuite si desfiintate, apoi pamanturile au fost cumparate pe nimic, prin intermediari, de state straine (ex. Italia, Ungaria, Cipru) sau transnationale. Iar naivii au fost indemnati sa consume, adica sa-si arunce banii pe nimicuri. Cand se va face o investigatie la Sibiu, de exemplu, asupra modului in care primarul Johannis i-a scos pe romani din centrul orasului, inventand proprietari germani dupa repararea cladirilor pe banii cetatenilor, falsificand testamente (ex. pretinsa mostenire a catolicului Bruckenthal, de catre....  „Biserica Evanghelica”) sau daca vor fi facute publice metodele de „restituire” in „Dosarul Nana”, vom intelege cum am fost spoliati si distrusi ca natiune si ca stat. Ca toate acestea sa se poata intampla, s-a inventat un slogan, pe care Ion Iliescu, permanent atacat si timorat de amitirea trecutului sau tovarasesc, l-a inghitit si reprodus pe nerumegate, „Avem nevoie de o clasa bogata!”  Prin aceste cuvinte s-a dat frau liber la furtul generalizat. In secunda urmatoare, globalistul, din tata in fiu, Petre Roman, proclamand industria romaneasca, concurentiala in multe domenii (echipament si utilaje de forare, masini agricole, produse chimice,etc.), „un morman de fiare vechi”, a produs NATIONALIZAREA. Juridic, proprietar asupra subsolului, solului, intreprinderilor, cladirilor etc. era poporul roman, statul fiind angajat de el ca administrator. Petre Roman a transformat statul in proprietar, cu concurs extern, declansand distrugerea si vinderea la bucata. Au fost multi complici, adica multi profitori, veniti din afara sau din interiori, cu pantofii scalciati si nadragii rupti in fund, sa care cafele si Cola politicienilor inventati peste noapte si azi sunt mari miliardari. Estimarea este ca, la peste 200 de miliarde Euro, jefuite, sub diverse forme, de transnationale, se adauga peste 100 de miliarde furate in profit propriu de „baietii destepti” prin inginerii financiare, dupa inlocuirea initiala a statului in contractele aflate in derulare. Asta este marea suparare a lui Joe Biden si explicatia actualei activitati furibunde a DNA-ului. Cum sa-si permita slugile romane sa fure ditamai halca din vaca muribunda numita Romania, cand totul trebuia sa revina promotorilor globalismului mondial!?

Primul guvern de „tehnocrati”, manipulat din umbra de Silviu Brucan, a fost ajutat, ca si cele urmatoare, de eternul Mugur Isarescu, neprofesionist, dar membru al Clubului de la Roma (avansat, intre timp, la Bilderberg), mai important pentru globalisti decat toti politicienii nostri la un loc. El a produs concentrarea banului prin banci, care apoi au fost desfiintate sau vandute, nejustificat, pe nimic (ex. BCR a fost vanduta pe minus 1,5 miliarde euro), pauperizarea romanilor prin controlul valutei (interdictie de a avea mai mult de 500 USD, la inceput, jonglarea cu raportul leu – dolar, apoi cu raportul leu – euro etc.), contribuind decisiv la impiedicarea aparitiei unei necesare clase de mijloc. A fost asistat in momentele cheie de Theodor Stolojan, cel care a inventat confiscarea valutei. Dupa ce au scos banii cetatenilor si i-au imbogatit pe cei aflati pe lista (inclusiv pe George Bush), banci ca Bancorex si Columna au fost desfiintate. Prostiti initial cu politica de dobanzi de 120%, care a distrus orice idee de viata economica normala, oamenilor li s-au scos apoi banii prin jocuri piramidale, la care au fost atrasi prin propaganda oficioasa de catre reprezentanti ai puterii. Se adauga politica de dobanzi, politica guvernamentala de taxe si impozite, de intrerupere a circuitului firesc de aprovizionare-productie-vanzare si, astfel, producatorii care se visau independenti au ramas cu marfa (inclusiv fermierii cu varza, rosiile si laptele), au falimentat, ingrosand randul pauperilor. Au fost ajutati de deschiderea pietei pentru marile transnationale vanzatoare de produse contrafacute sau de proasta calitate, care au distrus complet comertul intern, instalandu-se, CAZ UNIC IN LUME, NU LA PERIFERIE, CI IN CENTRU ORASELOR ROMANESTI. Prin filme proaste americane, emisiuni infantile de televiziune si „jocuri” pentru retardati, ne-a fost implementat, dupa moartea sa in tara de bastina, visul american. Adica, stimulandu-se setea de inavutire peste noapte, in baza filozofiei maneliste „Eu am bani si am valoare”, s-a stimulat consumerismul. Dupa distrugerea intregii industrii, transnationalele au pus mana pe domeniile strategice, industria energetica, telefonie, sistemele de telecomunicatii in general, I.T. mai nou, controlandu-ne total. Transporturile au fost distruse, un mare rol avandu-l globalistul Basescu in disparitia flotei, punerea pe butuci a TAROM–ului, faramitarea si anihilarea CFR-ului (cu ajutorul rubedeniei Necolaiciuc), ultimele capusate de firme private, low-cost si de companii de transport auto, care concureaza neloial transportatorii nationali. Ilustrativa este modificarea basista a contractului cu transnationala Bechtel, sursa de bani a familiei Bush. Contra a doua miliarde euro, Adrian Nastase incredintase lui Bechtel cea mai importanta autostrada a tarii, care trebuia finalizata in 2008. CDR-ul a largit contractul la 8 miliarde, schimband si termenul de predare pentru ........ 2020. Si, mortal de ilustrativa este incredintarea gestionarii tuturor bunurilor statului, adica a Fondului Proprietatea, transnationalei Franklin Templeton!

Minele au fost inchise, inca din anii ’90, spre a fi distrus mineritul (cu ajutorul presei, care i-a anatemizat pe mineri) si a fi date pe nimic transnationalelor. Numai cand nu s-a putut, prin metodele clasice, Isarescu a iesit in fata, ca premier, si i-a dat celebrului „Gabriel” dreptul de exploatare a aurului, inexistent la Rosia Montana (se preconizeaza un mare tun de bursa, adica un crah al pietei aurului, pe mistificarea Rosia Montana), apoi, dupa ce acesta si-a vandut partile si a inventat Royal Oil, la Londra, dreptul de forare pentru 100 de planuri, in Estul tarii, pe linia faliei provocatoare de cutremure, pentru gazele de sist. Drepturi, deja vandute firmei Chevron, pe care, personal, Basescu a adus-o la noi, dupa ce a fost alungata din Bulgaria.

O abila politica de creditare propagandistica, urmata de legile „salvatoare” de o asazisa criza ale guvernelor Boc-Basescu, in perioada 2008-2012, au aruncat 80% dintre romani pe pragul disperarii, transformandu-i, practic, in dependenti de mila guvernelor, de „pomana” acestora, (care inlocuieste dreptul constitutional avut) depinzand supravietuirea lor. Intre diversiunile care au permis ca toate cele de mai sus sa se intample, un loc central l-a avut si diversiunea unirii cu „Basarabia”.

Deschizand „Cutia Pandorei”, in procesul de prefacere a Rusiei, rusii au gestionat profesionist crizele anticipate nedand drumul la „frau” decat atunci cand masurile de contracarare erau luate. De exemplu: limba romana a fost impusa, ca limba oficiala, in RSSM, la 3 august 1989.  S-au adoptat, intr-un entuziasm delirant, grafia latina, steagul tricolor, imnul national „Desteapta-te romane!”, iar in perioada 1990-1992, parlamentul de la Chsisinau a fost dominat de romani patrioti, dar....... Cu mult inainte, la 10 noiembrie 1988, Sovietul Suprem al URSS, prin Lukianov, daduse ordinul de creare a bandelor inarmate (structuri teroriste) pentru preconizatul viitor razboi nistrean. Bande conduse de urmasi demni ai lui Grigore Kotovski sau ai celebrului Terente, criminalul Iurie Kostenko si adjunctul sau Valeri Solicinoi, zis „Potosa”, a caror principala distractie era „Scutul de fier” (imbracarea victimei in echipament special de protectie, dupa care se tragea in ea, pana inebunea, facea infarct sau apoplexie). La 30 decembrie 1988, s-au infiintat in Transnistria, ca miscare internationala pentru unitate, organizatiile „Interdvijenie” si „Edinstvo”. Acestea au creat, in august 1989, detasamentele muncitoresti inarmate si de sprijin ale militiei (ROSM) in Transnistria, unitati paramilitare inarmate de Armata a 14-a. La 15 iulie 1990, Lukianov a transmis ordinul lui Gorbaciov de creare a republicilor Nistreana (RSSMN, adica Republica Sovietica Socialista Moldoveneasca Nistreana) si Gagauza (Gagauz Yeri) din 29 de sate in jurul Comrat-ului. Gorbaciov i-a transmis lui Snegur ca daca „moldovenii” vor opta pentru unirea cu Romania, RSSM se va sparge in 6 republici, una romaneasca doar in jurul Chisinaului, alta gagauza, altele bulgara, ucraineana, rusa si nistreana, concluzionand, la 4 noiembrie 1990, „Renuntati voi la separatism fata de Uniune si nu veti avea mai multe republici!

Cand Chisinaul a inceput sa viseze Unirea, Romania l-a sprijinit cu „Podul de flori” si alte manifestari patriotarde, orchestrate de vechi comunisti si kominternisti, in timp ce media romaneasca pastra o tacere totala asupra evenimentelor de peste Prut. Iar daca RSSM nu avea armata, ci doar politie, prima unitate militara, Detasamentul Tyras – Tighina, insemnand 400 de voluntari, dotati cu camioane si cozi de lopeti pe post de arme, Tiraspolul avea, deja, la dispozitie, 5.500 de mercenari (fosti detinuti, criminali, eliberati din toate inchisorile Rusiei pentru aceasta misiune), 8.000 de luptatori in garzile separatiste, 5.000 in detasamentele de sprijin ale militiei, 4.000 in garzile muncitoresti, iar in spate, detasamentele SPETZNATZ – „Alfa”, „Delfin” si „Dnestr”, Armata a 14-a , comandata de generalii Netkaciov, apoi Lebed, cu 3000 cadre, 12.000 trupa, uriasul depozit de armament si munitie de la Colbasna (132 ha) si fortele Districtului militar Odessa. „Personal, am mobilizat” recunostea Lebed „circa 12.000 de soldati si ofiteri din rezerva; i-am inarmat cu toate cele necesare pentru razboi, iar armamentul si munitia am trecut-o la pierderi de lupta.”

La 2 martie 1992, noul razboi ruso-roman s-a declansat prin torturarea si uciderea a 32 de politisti romani, la Dubasari. Dupa care a urmat oferta, pe postul de radio „Ostankino”:”Refuzati limba romana si unirea cu Romania, recunoasteti independenta RSSMN si noi va vom lasa in pace!”  De partea cealalta, romanii dintre Prut si Nistru au avut politistii (fosti luptatori in Afganistan, demisionati, la chemare, din armata URSS), voluntari, „burunduci” (elevi de 12-18 ani care s-au specializat in actiuni de comando), multi tradatori la nivel de conducere (Maracuta, Chitac, col. Creanga, gen. Dabija-Kazarov) si o tacere totala din partea Romaniei, preocupata de spectacole politice, asezonate cu cocteiluri Molotov si mineriade.

Ati auzit vreodata despre fronturile de la Cocieri – Dubasari, Cosnita-Dorotkaia sau Causeni –Tighina si despre faptele eroice de acolo?  Ati auzit despre eroul Anton Gamurar, care a eliberat de trei ori Transnistria si a primit ordinul sa se retraga cu Batalionul sau de politie cu destinatie speciala (BPDS), care i-a arestat pe „eroii” secesiunii (Smirnov, Rileacov, Cindinghelean, Magov, Topal, Tausenji, Burundji), la Kiev, impiedicand producerea acesteia, si-a batut joc de toate fortele OMON si SPETZNATZ si i-a dus direct la Chisinau , in inchisoare? Personal, l-a sunat Gorbaciov, pe Snegur, noaptea si l-a amenintat sa le dea drumul, ca sa inceapa spectacolul. „Toti cei 10 participanti la aceasta actiune au fost vanati si ucisi”, am spus eu in mai multe emisiuni la OTV si TVRM, pana cand am fost contrazis, odata, in direct:”Nu, nu, nu toti. Eu traiesc! Puteti verifica, sunt in Germania, intr-o masina in mers. Confirm, asa s-au petrecut lucrurile, eu am scapat.”
Ati auzit de Filea, eroul de balada, trimis la moarte sigura, ciuruit in lupta de incercuire pentru a-si salva detasamentul si asupra cadavrului caruia s-a gasit, sub camasa, o carpa rosie de sange, pe post de maieu si care, la spalare, s-a dovedit a fi tricolorul?

Ati auzit de locotenent colonelul rus, Leonid Carasiov, care a aparat, ca patriot roman, podul de la Tighina, fiind in incrucisare de focuri, pentru ca se tragea in el, atat din cetate, cat si din fata, de catre grupurile de sustinere ale tancurilor lui Lebed. A incetat rezistenta, abia cand a fost ranit a patra oara. Astazi este membru SCMD.

 A difuzat vreo televiziune filmul lui Ioan Bujor „Masacrul de la Tighina”? Acolo ati fi putut vedea grupurile de luptatori ale lui Ion Sprancean, care se aruncau intre senile pentru a lovi tancurile T72, cu grenade, din spate. Dupa care se ridicau dintre ruine si atacau infanteria, insotiti de caini maidanezi. Din ce in ce mai putini oameni si din ce in ce mai multi caini. La ultimul contraatac, toti romanii fiind morti, doar cainii se duc la lupta. Documentarul se incheie cu imaginea cainilor scancind si lingand fetele mortilor. Ce se intampla atunci, la noi?.... „Jos Iliescu! ..... Traiasca Ratiu! ......Jos minerii, traiasca Alianta Civica!” etc.

La 27 august 1991, RSSM a fost obligata sa-si proclame independenta. De ce? Pentru ca delagatia Unirii , cu generalul Vitalie Usturoi, trimisa de parlamentul Unirii de la Chisinau, cu textul Declaratiei de unire cu Romania, a fost tinuta trei zile la Manastirea Pasarea, decidentii romani nefiind de gasit: Ion Iliescu – presedinte, Petre Roman – premier, Adrian Nastase – ministru de externe. Rastimp in care, delegati ai guvernului Romaniei s-au dus la Chisinau cu textul Declaratiei de independenta, convingandu-i pe naivii patrioti de acolo sa renunte la Unire.

Defavorabila noua, pacea s-a incheiat, la 21 iulie 1992, nu intre secesionisti si Chisinau, ci intre doua state: Moldova si Federatia Rusa, semnata fiind de Mircea Snegur si Boris Eltin.

Puteam face altceva? Greu de spus, deoarece aveam peste 100.000 de militari profesionisti straini pe teritoriu, iar distrugerea capacitatii noastre de aparare a inceput imediat, prin disponibilizarea specialistilor din informatii pe Rusia, Ungaria, Israel, lansarea conceptului „o armata mica dar vioare”, „de profesionisti”, prin incriminarea si vanarea mediatica a ofiterilor de informatii si contrainformatii ca securisti si „tortionari”, iar a militarilor ca „teroristi” pentru ca aveau arme si in decembrie s-a tras. S-a exclus, cu desavarsire, participarea strainilor, si Iliescu si Roman lansand conceptul de „revolutie spontana”. Toti cei cu carte trebuiau sa dispara, in politie si in armata, urmand a fi adusi copii „spalati” pe la cursuri in strainatate si convinsi ca ei sunt viitorii profesionisti. „O sa va luam capetele la toti!, tipase Zoe Petre la mine, in aula Academiei, in martie ’90. Pe langa imberbi, pusi comandanti peste noapte, au fost promovati servili si incapabili, iar patriotii tarati in procese. Sistemul centralizat de logistica a fost desfiintat, comandantii devenind, peste noapte, negustori, in timp ce absolventii de scoli militare primeau diplome de „manager de pluton”. DLEN-ul, care putea constitui coloana vertebrala a economiei nationale, a fost desfiintat si a inceput macelul unitatilor, agravat pe masura ce pofta de preluare, insusire si vindere a terenurilor lor crestea. La desfiintarea a tot ceea ce functiona, in locul comisarilor sovietici de odinioara, au venit, „kubicii”, comisarii globalisti americani si germani. „Care vor fi efectivele armatei Romaniei in final? l-am intrebat, conducandu-l la aeroport, pe adjunctul lui Manfred Voerner, in 1991? Raspuns:”- 52.500. – Cu totul? Cu tot cu civili, foarte multi civili si femei.- De ce, cand raportul este de 1/10? La 9 milioane populatie, Grecia are o armata de 180.000.”  Raspunsul m-a lasat praf: „Cate femei aveti in Congresul american, amante sau neveste? Ungurii asigura 80%. De aici atacurile impotriva voastra ale unor congresmani ca D’Amato.”
A fost desfiintat tot ce functiona si, prin reforma, tot sistemul de invatamant si de cercetare in domeniul militar, adica tot ceea ce producea creiere sau „leadership”, incepand cu Academia Militara. Dupa sloganul initial al promovarii tineretului „necompromis”, reforma, adica distrugerea, a continuat in paralel cu distrugerea industriei de aparare, prin operatiunile „Tigareta”, sub lozinca integrarii in NATO si UE.
Cum va arata armata Romaniei, in 2005?”, aveam sa-i raspund in 1994, secretarului de stat si viitor ministru al Apararii, I.M. Pascu, rezultat al „civilizarii” armatei prin aberantul „control al societatii civile asupra armatei”: „Simplu domnule ministru. Daca vom continua tot asa, fara bani si desfiintand tot ce se poate, peste zece ani vom avea, ca efective, un pluton de prastiasi, un pluton de sagetasi, un pluton de maciucasi si un batalion de fete topless, cu o sticla de votca in mana, in linia intai. Cum era mucalit, omul a intrebat: „-Topless-ul il inteleg. Dar, ce-i cu sticla de votca?- Pai, este elementar! Vine rusul, se uita la votca, se uita la sani, se uita la votca, se uita la sani, ameteste si cade.Si atunci, il incercuim noi, cu maciucile.” Din 27 decembrie 2008, dupa „integrarile” in NATO si UE, s-a trecut, prin legile Basescu-Boc, la distrugerea „rezervei”, care trebuia ....„sa paraseasca, pe cale naturala, sistemul”

Mai bine instruiti, mai bine ancorati in realitate si dirijati de emigratia lor americana, cu pozitii cheie intre neoconservatori, ungurii au actionat, profesionist si organizat in Romania, ca falanga de soc a destructurarii statale. Pregatita de Declaratia de la Budapesta, dezmembrarea Romaniei a esuat in decembrie ’89, datorita patriotismului si pregatirii de lupta a generatiei de atunci, revolutionarii clamand si inscriptionand pe ziduri „Transilvania, pamant romanesc” si „Basarabia, pamant romanesc”. Cu complicitatea externa, s-a incercat, in 1990, sub lozinca lui 15 Martie (Ziua inventatilor maghiari de pretutindeni), dar s-a esuat, tot datorita interventiei militarilor. Atunci s-a trecut la politica pasilor marunti: reinventarea „secuilor”, disparuti in istorie si organizarea lor, treptat, pana la aparitia Consiilor secuiesti, in 2003, paralel cu o propaganda lipsita de orice urma de bun simt in forumurile si media internationala, prin declaratii de genul: „Ieri, la Bucuresti, in autobuzul 368, doi maghiari au fost batuti si aruncati afara, pentru ca vorbeau maghiara!”. S-a folosit sloganul UE al drepturilor minoritatilor de prezervare a culturii si limbii, pana la dementa, pervertit in formula „drepturi colective”. S-au facut provocari: nu numai manifestatii religioase, cu zeci de mii de oameni, aducerea in tara, sub nume romanesti, a vechilor teroristi, la 13-15 iunie 1990, dar si prin solicitarea de acordare a numelor unor criminali de razboi, unor strazi si scoli (celebrul caz Albert Voss), de ridicare a unor monumente iredentiste (gen Monumentul Ungariei Mari , de la Arad), s-a impus bilingvismul in localitatile cu peste 20% minoritari, ceea ce a dus la alungarea romanilor din Harghita, Covasna si, partial, Mures. S-a jonglat, in permanenta, cu termenii „maghiar, secui, ceangau” si „catolic”, toate sinonime, in mintea lor, pentru „ungur”. S-a mistificat si se mistifica istoria cu ajutorul unor tradatori romanni, care merg pe linia tradatorului Maniu, organizatorul unei miscari de secesiune in 1938 si, ca globalist, adeptul unei Transilvanii independente intre Romania si Ungaria. S-au emis „legitimatii de maghiar” si s-au cumparat, cu bani, constiinte, nu numai ale intelectualilor lacomi si gata sa se vanda , din marile orase, dar si ale copiilor de tarani romani, atrasi spre scoli si gradinite unguresti. Cu bani avansati de doua banci vieneze si una de la Budapesta, s-au cuparat pamant, cladiri, intreprinderi, adica tot ceea ce nu s-a putut fura, oficial, prin Parlament, potrivit ordinului ministrului ungur al Apararii Lajos Furr:”Cine detine pamantul, are Ardealul!”. S-au infiintat fundatii, asociatii sportive (paramilitare) dotate inclusiv cu aerodromuri, s-a introdus armament in tara, dar .... stipendiati si de statul ungar si de statul roman, la vedere, de neoconservatorii unguri americani, in substart, UDMR-istii au devenit lacomi, adica au devenit ei insisi neoconservatori. Declaratiile oficiale pe care le-au facut Hunor, Marko Bela, Eckstein, Frunda etc. antiromanesti si belicoase, dupa 2005, nu au avut in vedere decat interesul de a-i mentine la ciolanul puterii, intrand, prin santaj, la guvernare.

Cum de am ajuns in aceasta situatie, ca popor si ca tara? De ce, comunistii globalisti au avut si par a avea, in continuare, succes? Vom vedea, in cele ce urmeaza.........

(VA URMA)

Col. (r) dr. Mircea Dogaru,

Presedintele SCMD

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu