joi, 12 iulie 2018


Se intampla in anul Centenarului,
An al definitivarii distrugerii structurilor militare
prin legile „LOV” (VIII)

FELICITARI  ISTORICULUI  dr. VASILE  LECHINTAN

Iata ca, pe fondul ofensivei iredentiste impotriva statului roman si al bataii de joc orchestrata de oficiali la adresa aniversarii Centenarului Marii Uniri, se mai intampla si minuni! Publicam fara comentarii memoriul trimis de istoricul dr. Vasile Lechintan factorilor politici si juridici de decizie, referitor la noua ofensiva horthysta si complicitatea, chiar tradarea celor alesi de noi sa ne apere existenta national statala.
(Departamentul Relatii al S.C.M.D.)

Memoriu adresat Preşedinţiei României, Guvernului Român,  Parlamentului României şi  Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a României

         Subsemnatul, dr. Vasile Lechinţan, istoric, vă  adresează  acest memoriu pentru soluţionarea grabnică a unor grave nedreptăţi care s-au făcut naţiunii române, în special românilor transilvăneni, cu prilejul aşa-ziselor “retrocedări”, efectuate de către instituţii administrative şi juridice ale statului român, din 1990 până astăzi. Nu ar fi bine sa intampinam marele eveniment din acest an, Centenarul României Mari, cu aceste nedreptăţi insuportabile care trenează de atâta timp din cauza unor oficiali români din administraţie şi justiţie, unii incompetenţi şi alţii, probabil, corupţi, dar sigur manipulaţi în mod direct de beneficiarii ilegali actuali, de după 1990, ai unor bunuri comune ale naţiunii noastre.

         Mă refer aici la averile uriaşe ale fundaţiilor făcute pentru Transilvania şi, în oglindă (de acelaşi tip), şi pentru Ungaria, de către împărăteasa Maria Tereza în anii 1773-1780, pentru românii greco-catolici, pentru maghiarii şi germanii/saşii romano-catolici şi pentru armenii de religie armeano-catolică, averi constituite şi din contribuţia românilor transilvăneni, prin robote iobăgeşti, dijme şi impozite, prin taxe şcolare la gimnaziile susţinute de aceste fonduri etc. Fundaţiile sau fondurile sunt următoarele:

         - Fundus Studiorum (Fondul/Fundaţia de Studii/Învăţământ, în maghiară: Tanulmányi alap);

         - Fundus Religionum (Fondul/Fundaţia de Religie, în maghiară: Vallás alap);

         - Fundus Stipendiorum (Fondul/Fundaţia de Burse/ de Stipendii, în maghiară: Ösztöndíj Alap), acestea fiind cele mai importante, precum şi altele mai mici:

         - Fundus Scholarum Elementarium (Fondul/Fundaţia pentru şcolile elementare);

         - Fundus Regii Catholici Orphanotrophii (Fondul/Fundaţia Orfelinatului Regesc Catolic [de la Sibiu]) etc.

         Pentru o corectă raportare între fondurile/fundaţiile “ungare” (create inclusiv pentru zonele Banat, Bihor, Maramureş) şi cele “transilvane” (create pentru interiorul arcului carpatic), este de remarcat de la bun început faptul că fondurile/fundaţiile create de numita împărăteasă pentru Ungaria, în oglindă (de acelaşi tip) cu cele pentru Transilvania, au fost administrate exclusiv de către statul ungar, de la 1780 până astăzi. De cele “ungare” au beneficiat astfel, până la 1918, şi 72 de biserici româneşti din zona Arad, Bihor, Maramureş, precum şi studenţi români - care au primit burse – la gimnazii catolice de pe actualul teritoriu al României, din Arad, Oradea, Carei, Timişoara, Satu Mare etc.

         Fundaţiile/fondurile create pentru Transilvania (interiorul arcului carpatic) au suferit - în contrast cu cele din Ungaria – un traseu istoric total diferit, beneficiile lor fiind deturnate până la urmă în scopuri pur romano-catolice şi maghiare. Astfel, aceste fundaţii au fost administrate de statul transilvan din 1780 până la 1866, când au fost date în administrarenicidecum în proprietate – Statusului Romano-Catolic ardelean, care i-a înlăturat apoi treptat şi complet pe români de la beneficiile lor, producându-se una dintre cele mai mari deturnări de fonduri din istoria Transilvaniei. Din aceste fonduri/ fundaţii s-au ridicat în Transilvania palate şi internate ale unor gimnazii şi şcoli, ale căror proprietari sunt aceste fundaţii/fonduri şi tot din aceste bunuri s-au construit şi biserici şi case parohiale romano-catolice, clădiri şi chiar palate pentru închirieri în scopul obţinerii de beneficii exclusiv pentru romano-catolicii maghiari. Astfel nicio biserică românească greco-catolică din Transilvania nu a avut patron (susţinător cu fonduri financiare) Fondul de Religie Transilvan, pe când – repet - 72 de biserici greco-catolice româneşti din afara Transilvaniei propriu-zise, respectiv zona Bihor, Arad, Maramureş etc au avut patron Fondul de Religie Ungar, care era administrat de statul ungar.
După 1989, reprezentanţi ai Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Alba Iulia au cerut să li se restituie “în proprietate”, în mod fraudulos, ilegal, numeroase clădiri dintre cele sus-amintite, fapt pentru care trebuie să răspundă penal în faţa justiţiei pentru uzurpare de drept de proprietate. Aceşti reprezentanţi, abuzând de interpretări inexacte şi cu rea credinta, au reuşit să obţină multe astfel de clădiri, care deja  au fost “retrocedate” numitei Arhiepiscopii. De fapt această instituţie a fost împroprietărită ilegal de către oficiali ai statului român incompetenţi şi/sau probabil corupţi, care trebuie să răspundă, şi ei, pentru aceste fapte penale. În această situaţie se află palatele unor licee din Târgu Mureş, Miercurea Ciuc, Odorheiu Secuiesc, deja “retrocedate”,  şi numeroase alte clădiri. Paradoxal şi trist este faptul că statul român plăteşte chirie pentru ele, adica pentru propriile sale proprietati ilegal instrainate, iar din aceste clădiri au fost practic alungaţi elevii români.
Deşi clădirea cunoscutului liceu, fost “piarist”, din Cluj-Napoca, unde au profesat şi au studiat mari personalităţi ale culturii şi istoriei româneşti transilvane, construita din fondurile mentionate, în 1821, liceu situat în fața  clădirii Universității “Babeş-Bolyai”, nu a fost încă “retrocedata”, fiind solicitata de numita Arhiepiscopie, încă din 1990 au fost alungaţi elevii români, spre stupoarea marelui istoric al Transilvaniei David Prodan şi a românilor clujeni. Tot din 1990 au fost alungaţi elevii români de la liceele, proprietate romaneasca din Miercurea Ciuc şi Odorheiu Secuiesc. La Liceul Unirea din Târgu Mureş, viata elevilor romani a devenit imposibila, iredentistii urmarind furtul cladirilor, desi acestea au fost, în mod clar, conform cărţii funciare, proprietatea Fondului de Studii şi a Fondului de Stipendii/de Burse sus-amintite, până la “retrocedarea”acestor clădiri Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Alba Iulia. In fapt, aceasta a fost in mod ilegal împroprietărită cu ele de către Comisia guvernamentală care s-a ocupat de retrocedări şi de către o hotărâre a Curţii de Apel Târgu Mureş, creandu-se astfel o situaţie juridică cu totul nouă, in conditiile in care, nici pe vremea Austro-Ungariei nu a fost în proprietatea acestei Episcopii sau a Statusului Romano-Catolic Ardelean.
          Aceste clădiri/palate trebuie să fie și să rămână pentru eternitate un simbol al punţii comune de convieţuire pentru toate etniile din România. Ele nu au fost niciodată în proprietatea - sau înscrise pe cartea funciară a - Arhiepiscopiei romano-catolice sus-amintite sau a Statusului Romano-Catolic Ardelean, ci pe numele fundaţiilor sus-amintite, pe cartea funciară a acestora. Este o mare enigmă cum de oficialii Comisiei de retrocedări şi instituţiile judecătoreşti care au “retrocedat” astfel de clădiri nu au văzut aceste extrase de cărţi funciare şi cum de au interpretat abuziv şi ilegal textul acestora.  Aceste fonduri trebuie să fie administrate de statul român, în folosul tuturor etniilor din Transilvania, aşa cum le-a administrat statul ungar pe cele din Ungaria până la 1918. Ne mirăm cum de Arhiepiscopia Romano-Catolică de Alba Iulia a acceptat să se implice în asemenea fapte profund ilegale, prin uzurpare de drept de proprietate şi considerăm că, totuşi, această instituţie va colabora cu Justiţia statului român pentru a se înlătura actele ilegale şi penale. De asemenea, că nu se va mai implica în „segregarea” elevilor români sau de alte etnii în aceste clădiri/palate care sunt o avere comună a românilor, maghiarilor, saşilor/germanilor, armenilor şi a altor etnii din România.
         Cu respect deosebit, vă propun, aşadar,  ca,  în regim de urgenţă, să fie abolite toate aceste “retrocedări”/împroprietăriri cu valoroasele clădiri care – şi pentru românii transilvăneni şi pentru toate etniile – au, nu numai o valoare  materială, ci şi o imensă valoare morală şi spirituală, încorporată în identitatea lor istorică şi culturală.

Dr. Vasile Lechintan, istoric


 




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu