Sponsorizările primite ilegal de PDL, de la
fundațiile germane „Hanns Seidel” și „Konrad Adenauer” • Aceleași fundații au
pompat fonduri substanțiale și în ministerele vitale pentru funcţionarea
statului român, în mod special în timpul guvernării PDL. Acestea au fost
restructurate, transformate și îndoctrinate prin banii dați direct de
cancelarul Angela Merkel • Banii au fost însoţiţi de o acţiune de spionaj
instituţional, mai exact, odată cu fondurile, instituţiile din România şi
mecanismele după care acestea funcţionează au fost investigate atent de agenţi
politici, care s-au folosit de orice breşă pentru a şi le subordona • Traian Băsescu
a transformat și, mai apoi, a controlat instituțiile statului de drept și viața
politică a României în exterior • „Hanns Seidel” și „Konrad Adenauer” sunt cele
două fundații prin care activitățile politice ale PDL au fost plătite • Ambele
fundații sunt susținute de Guvernul Angelei Merkel • 51 de lideri ai PDL au
primit bani, sub diferite forme, de la neoprotestanți • Președintele PDL,
Vasile Blaga, a fost în pelerinaj la Biserica Penticostală Philadelphia
Romanian Church din SUA, pe banii lor • Ministerele Justiției, Internelor,
Sănătății și Muncii au fost restructurate, transformate și îndoctrinate prin
banii dați direct de Angela Merkel • Întregul sistem creat din banii nemților
și ai pocăiților vizează distrugerea instituțiilor românești și accesul în
Parlament al susținătorilor neoprotestanților
Nicio instituţie importantă din România nu
funcţionează, în prezent, fără ingerinţa agenţilor politici străini, deghizați
în funcţionari ai instituţiilor europene. Întreaga activitate a acestora este
caracterizată printr-o atitudine de opacitate şi lipsă totală de transparenţă,
propagată de la cele mai înalte niveluri ale Comisiei Europene, până la
filialele din România ale celor două fundaţii.
Reprezentanţii „Hanns Seidel” în România
refuză să dea detalii cu privire la proiectele recente pe care le au în
desfăşurare cu anumite ministere. Reacția reprezentanților fundației germane nu
a făcut decât să ne consolideze convingerea că în spatele colaborărilor din
ultimii ani se ascund interese politice.
Cea mai importantă finanţare, dar şi cel mai
aprig control, au fost lansate de fundaţia „Konrad Adenauer” asupra
Ministerului Justiţiei. Numai în 2011, în timpul ministeriatului lui Cătălin
Predoiu, Ministerul Justiţiei a primit de la Comisia Europeană 65 de milioane
de lei, pentru şapte proiecte derulate atât pe pregătirea profesională a
magistraţilor, cât şi pe pregătirea celor din sistemul de probaţiune. Din cele
65 de milioane de lei, Fundaţia „Konrad Adenauer” a dat MJ-ului bani pentru
două proiecte. Sumele primite din afară nu au venit fără o îndatorare a
Ministerului Justiţiei, transpusă în celebrul Mecanism de Cooperare şi
Verificare pe Justiţie. Ani de zile, experţi ale căror nume sunt cu obstinaţie
ascunse, întocmesc rapoarte cu privire la sistemul judiciar din România, menite
să dea direcţiile de funcţionare ale sistemului. Judecătorii de la Înalta Curte
de Casaţie şi Justiţie au fost criticaţi în bloc, pentru că nu i-au judecat
suficient de repede şi de aspru pe politicienii din Opoziţie, pentru faptele de
corupţie de care aceştia erau acuzaţi. Deşi, potrivit legii, în România,
judecătorii sunt independenţi şi nicio autoritate din această ţară nu le poate
spune cum şi cât de repede să judece un dosar, atunci când directivele au venit
de la Comisia Europeană, niciun magistrat şi nicio asociaţie a magistraţilor nu
s-au revoltat. Nici măcar Consiliul Superior al Magistraturii, al cărui unic
rol este de a garanta independenţa magistraţilor, nu a făcut altceva decât să
urmeze cu religiozitate indicaţiile cuprinse în rapoartele de ţară. Concluziile
rapoartelor MCV cu privire la judecătorii ÎCCJ au făcut subiectul unor ample
dezbateri televizate, iar celor chemaţi să înfăptuiască Justiţia la cel mai
înalt nivel, li s-a transmis că nu au altă cale decât să se conformeze
cerinţelor europene. Una dintre cele mai vocale personalităţi în a critica
judecătorii de la Înalta Curte a fost chiar Monica Macovei, europarlamentar PDL
şi fost ministru al Justiţiei. Aceasta s-a bucurat din plin de susţinerea
aşa-zisei societăţi civile, în fapt, o mână de asociaţii şi fundaţii create
special pentru a se implica în promovarea politicii PDL-ului.
Aşa au apărut condamnările pe bandă rulantă
date politicienilor, punerea celerităţii mai presus de dreptul la un proces
echitabil, precum şi nerespectarea dreptului la apărare. Numele experţilor care
au întocmit rapoarte de multe ori conţinând date false, precum şi pregătirea
lor într-ale Dreptului, dar şi capacitatea lor de a vorbi şi de a înţelege
limba română, nu au fost, niciodată, lămurite de mai-marii Comisiei Europene.
În contradictoriu cu criticile aduse
judecătorilor, procurorii şi, în special, cei din DNA, care instrumentau
dosarele oamenilor din Opoziţie, au fost lăudaţi constant, atât în rapoartele
de ţară întocmite de aşa-zişii experţi ai Comisiei Europene, cât şi de
preşedintele în funcţie, Traian Băsescu. DNA nu a fost criticată nici măcar
atunci când presa a fost intoxicată de procurori, cu privire la vinovăţia şi la
probele irefutabile pe care anchetatorii le-ar fi deţinut despre anumite
personalităţi politice.
Una dintre cele mai evidente implicări ale
Fundaţiei „Konrad Adenauer” în direcţiile de urmat pentru sistemul judiciar a
fost organizarea dezbaterii privind noua strategie anticorupţie a României.
Evenimentul a avut loc în anul 2011, iar membri ai Fundaţiei şi-au dat părerea
despre ce anume ar trebui să conţină o strategie împotriva corupţiei, aplicată
la nivel de ţară. Documentul a trecut prin Parlament, iar deputaţii şi
senatorii şi-au însuşit principiile şi obiectivele acestuia.
„Konrad Adenauer” s-a implicat nu numai la
nivel decizional şi de strategie în problemele sistemului judiciar, ci şi în
crearea de lideri pentru acesta. Seria de seminarii „Leaders for Justice” este
sponsorizată de „Konrad Adenauer” an de an, absolvenţii de drept fiind
îndoctrinaţi cu principiile şi viziunile finanţatorilor. Participanţii la
aceste seminarii s-au constituit în Alianţa „LiderJust”, care îşi propune să
devină unul dintre principalii catalizatori de iniţiativă în domeniul Justiţiei.
Chiar fostul ministru al Justiţiei, Cătălin
Predoiu, a fost cel care a căutat în timpul mandatului său o colaborare intensă
cu Fundaţia „Konrad Adenauer”, drept urmare, au fost susţinute de aceasta mai
multe cursuri de pregătire a magistraţilor şi seminarii interdisciplinare în
domeniul drepturilor omului, respectiv în cel al justiţiei pentru minori.
Modul în care instituţiile europene şi, mai
ales, oamenii politici din Europa au reacţionat în momentul suspendării
preşedintelui Traian Băsescu a demonstrat nu că aceştia au fost dezinformaţi,
ci că sistemul creat pe banii nemţilor a făurit un stat care nu există. Astfel,
absolut toţi politicienii europeni s-au revoltat împotriva „influenţării şi
încălcării independenţei Justiţiei”, referindu-se la presiunile pe care le-au
reclamat anumiţi judecători ai Curţii Constituţionale. Conform Constituţiei
României, Curtea Constituţională nu face parte din sistemul judecătoresc.
Aşa-numiţii judecători ai acestei instituţii sunt oameni numiţi politic, şi
care, neoficial, au obligaţia de a-i asculta pe cei graţie cărora au ajuns să
ocupe funcţia de judecător al CCR. Comisia Europeană, dar şi lideri europeni
importanţi, au pus în aceeaşi oală sistemul judiciar din România şi Curtea
Constituţională, pentru a se folosi, în mod injust, de principiul european,
consacrat şi în legislaţia românească, potrivit căruia judecătorii sunt
independenţi şi imparţiali şi nu se supun niciunei alte autorităţi ori puteri
în stat. Reacţia europenilor nu a fost altceva decât punerea piciorului pe
grumazul a opt milioane de români, care au votat demiterea lui Traian Băsescu.
Presiunea politico-economică exercitată de politicienii europeni asupra
Guvernului de la Bucureşti, în timpul suspendării lui Băsescu, precum şi
confuzia voită între Justiţie şi Curtea Constituţională, au fost mijloacele
prin care europenii s-au asigurat că tot sprijinul lor pentru preşedintele
Băsescu şi oamenii lui nu a fost în zadar. Chiar dacă, în acest fel,
suveranitatea României a fost făcută ţăndări.
Fundaţiile şi-au împărţit teritoriul
Dacă Fundaţia „Konrad Adenauer” a fost
principalul sponsor al Ministerului Justiţiei, la celelalte ministere vitale
pentru funcţionarea statului de drept şi pentru dezvoltarea sănătoasă a unei
societăţi, adică Ministerul de Interne, al Muncii, al Educaţiei, al Sănătăţii,
vistieria s-a numit „Hanns Seidel”. Principalii promotori ai acţiunilor acestei
fundaţii au fost chiar miniştrii sponsorizaţi. De exemplu, fostul ministru de
Interne Traian Igaș a participat, în noiembrie 2010, la o conferinţă organizată
de Fundaţia „Hanns Seidel”. Tema conferinţei organizate la Bruxelles a fost
reprezentată de „Progresele României pentru aderarea la Spaţiul Schengen”. Pe
lângă expunerea mediatică şi propaganda politică de la conferinţele organizate
de „Hanns Seidel”, fundaţia s-a ocupat şi de şcolirea poliţiştilor români.
Aceştia au fost instruiţi cu privire la „tehnici și metode de combatere a
criminalității intelectuale și industriale, combaterea infracțiunilor privind
achizițiile și licitațiile publice”. MAI este, conform Cecilei Ciobanu,
reprezentantă a Fundaţiei „Hanns Seidel”, principalul colaborator al
think-thank-ului german. Însă, proiectele comune ale acestora sunt ţinute la
sertar.
Ministerul Muncii, în parteneriat cu fundația
bavareză „Hanns Seidel”, a organizat, în 2006, un seminar în care au fost
dezbătute „evoluția instrumentelor juridice din domeniul asigurărilor sociale,
tipurile de pensii și relațiile bilaterale româno-germane din domeniul
asigurărilor sociale și pensiei”. Evenimentul nu numai că a fost finanțat de
„Hanns Seidel”, partea germană a avut un cuvânt greu de spus în adoptarea
strategiilor Ministerului Muncii. Mult mai târziu, în 2011, fostul ministru al
Muncii, Sulfina Barbu, a participat la conferința „Viitorul Politicii sociale:
îmbătrânirea activă și mobilitatea socială în Europa”, acțiune organizată cu
sprijinul Fundației „Hanns Seidel”.
Boagiu, premiată de „Hanns Seidel”
Fundația afiliată la Uniunea Creștin Socială
din Germania a pompat bani și în fostul minister al Integrării Europene, condus
de Anca Boagiu. În 2007, în cadrul unei conferințe finanțate de „Hanns Seidel”,
reprezentanții acesteia i-au acordat lui Boagiu distincția „Ehrennadel In
Gold”. Tot în 2007, un reprezentant al Ministerului Finanțelor a prezidat o
conferință organizată pe tema parteneriatului public privat în sistemul de
sănătate din România. Fundația germană a finanțat și seminarii la care au
participat reprezentanți ai Ministerului Sănătății, pe teme precum „Combaterea
traficului de carne vie și a prostituției”. Sprijinul masiv al fundației a
venit și pentru fostul ministru al Educației, Daniel Funeriu, care a
participat, în 2010, la conferința națională a Asociației Profesorilor de Limba
Germană din România, desfășurată la Sinaia.
Fundaţia lui
Baconschi, campioana sponsorizărilor de la „Konrad Adenauer” şi „Hanns Seidel”
Unul dintre foştii miniştri ai PDL, abonat la
sponsorizări din partea celor două fundaţii, este Teodor Baconschi, fostul şef
al Diplomaţiei româneşti. Acesta a fost beneficiarul a nu mai puţin de 44 de
proiecte, contracte, sponsorizări, de la cele două fundaţii, pentru diverse
activităţi politice. Banii daţi de „Hanns Seidel” şi „Konrad Adenauer” au
intrat în contul Fundaţiei Creştin Democrate, înfiinţate şi patronate de
Baconschi.
Cel mai important contact al lui Baconschi cu
reprezentanţii Fundaţiei „Hanns Seidel” a avut loc chiar în timpul
ministeriatului de la Externe al politicianului român. Acesta s-a întâlnit cu
preşedintele de atunci al fundaţiei, Hans Zehetmair, în 2010, la München, în
cadrul unei conferinţe în care Baconschi a ţinut un discurs. Întâlnirea dintre
cei doi a avut ca rezultat semnarea unui acord între Fundaţia Creştin Democrată
a lui Baconschi şi „Hanns Seidel”, condusă de Zehetmair. Scopul semnării
acestui document a fost acela „de a ancora mai puternic gândirea
creştin-democrată în societatea şi politica românească”. În iunie 2011, la
Bucureşti, s-a desfăşurat conferinţa „Piaţa muncii în România: Competiţie,
eficienţă, legalitate”, organizată de FCD, în parteneriat cu Fundaţia „Hanns
Seidel”. Printre invitaţii acestui eveniment s-au aflat Sebastian Lăzăroiu,
Sorina Plăcintă şi George Butunoiu.
Fundaţia Creştin Democrată a primit sprijin de
la Fundaţia „Hanns Seidel”, de la semnarea acordului de colaborare dintre cele
două structuri şi până în prezent, pentru organizarea a aproximativ 30 de
evenimente, precum şcoli de vară, conferinţe, lansări de cărţi, deschiderea
unor noi filiale, susţinerea de cursuri sau oferirea de diplome pentru tinerii
angajaţi politic.
În cadrul colaborării cu Fundaţia „Hanns
Seidel”, fostul ministru de Externe a organizat video-conferinţe prin care
reprezentanţii administraţiilor publice din România şi din Germania au purtat
diverse dialoguri, a lansat suplimente de reviste, în colaborare cu Adrian
Papahagi, Mihail Neamţu şi Vladimir Tismăneanu, sau mese rotunde, pentru
pregătirea noilor generaţii de politicieni.
Ca dovadă a bunelor relaţii dintre Fundaţia
Creştin Democrată şi Fundaţia „Hanns Seidel”, la aniversarea a 20 de ani de
activitate în România a acesteia din urmă, fundaţia lui Baconschi a fost
prezentată ca partener.
Fundaţia „Konrad Adenauer” a sprijinit intens
activităţile politice ale PDL-ului, aşa cum am arătat în numărul anterior,
având şi o importantă colaborare cu Institutul de Studii Populare, al cărui
director adjunct este Adrian Papahagi. Acelaşi Papahagi este vicepreşedinte al
Fundaţiei Creştin Democrate, ceea ce a condus la semnarea unei convenţii de
cooperare între „Konrad Adenauer” Stiftung şi Fundaţia Creştin Democrată, în 3
octombrie 2011, chiar de Ziua Națională a Germaniei. Scopul acesteia a fost
descris ca fiind acela „de a ancora mai puternic gândirea creştin-democrată în
societatea şi politica românească”. Astfel se face că, din acel moment şi până
în prezent, „Konrad Adenauer” a finanţat aproximativ 14 evenimente ale
FCD-ului, la care au luat parte şi importanţi lideri din PDL, precum Emil Boc,
Monica Macovei sau Sever Voinescu. Fiecare dintre PDL-iştii participanţi la
seminariile şi prelegerile sponsorizate de fundaţiile „Hanns Seidel” şi „Konrad
Adenauer” nu a făcut altceva decât să promoveze doctrina, idealurile şi
principiile partidului de proveniență, deşi invitaţia le era adresată în
calitatea lor de înalți oficiali ai Guvernului României.
„Konrad Adenauer” şi asociaţia condusă de
Baconschi au organizat, în 2011, şcoala de vară „Demokratia”. În judeţul
Botoşani, s-a desfăşurat, în iunie 2011, şcoala de vară „Democraţia între
libertate şi responsabilitate”, prilej cu care FCD şi „Konrad Adenauer” li s-au
adresat tinerilor aspiranţi la poziţii de lideri, cărora le-au vorbit Mihail
Neamţu, Adrian Papahagi, Radu Carp şi Theodor Paleologu.
În octombrie 2011, la Berlin, Teodor Baconschi
a susţinut la Fundaţia „Konrad Adenauer”, conferinţa „Viitorul Uniunii Europene
– o viziune creştin-democrată”, prilej cu care a vorbit despre viitorul
proiectului european în vremuri de criză. Conform materialului de promovare,
„creştin democraţii au datoria să continue proiectul lui Adenauer, De Gasperi şi
Schuman, pentru a salva Europa de la dezbinare şi irelevanţă”.
Fundaţia „Konrad Adenauer” a finanţat şi
tipărirea suplimentului „Caritas” de la „Revista 22”, prin colaborarea cu FCD
şi Institutul de Studii Populare, coordonat de Mihail Neamţu. „Revista 22” a
fost şi este susţinătoare a preşedintelui Traian Băsescu, la fel şi Mihail
Neamţu, cel care graţie orientărilor politice, a primit, de-a lungul timpului,
funcţii în diverse instituţii, cum ar fi Institutul de Investigare a Crimelor
Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER). Acest institut a fost
creat în 2010 de Traian Băsescu, un reprezentant de bază al statului român la
Anvers, înainte de 1989.
Institutul de Investigare a Crimelor
Comunismului şi Memoria Exilului Românesc – condus de Vladimir Tismăneanu,
secondat de Mihail Neamţu – a fost sponsorizat de Fundaţia „Konrad Adenauer”,
la fel ca şi Ministerul Educaţiei, într-un proiect care viza instruirea
profesorilor de istorie. Concret, IICCMER a editat un manual despre perioada
comunistă, din care profesorii de istorie, participanţi la cursul de mai sus,
ar fi trebuit să studieze atrocităţile comise de regimul comunist şi să le
predea, apoi, elevilor.
În urma alegerilor din 2008, au fost votaţi
doar şapte parlamentari evanghelici, baptişti şi penticostali, toţi făcând
parte din Partidul Democrat Liberal: Lucian Riviş Tipei (Arad), Nicolae Jolţa
(Bihor), Orest Onofrei (Suceava), Mircea Lubanovici (Diaspora), Gheorghe David
(Timiş) Marius Dugulescu (Timiş) şi Iosif Veniamin Blaga (Hunedoara). Realitatea
însă a fost alta.
Nucleul neoprotestanţilor din PDL începe cu
fostul premier Emil Boc, care este penticostal, la fel ca şi fostul primar de
Cluj-Napoca, Sorin Apostu, fostul preşedinte al Consiliului Judeţean Cluj, Alin
Tişe, deputatul Daniel Buda, fostul preşedinte al Consiliului Judeţean Bihor,
Radu Țîrle. Deputatul Lucian Tipei este chiar fiul pastorului Pavel Tipei,
şeful Cultului Penticostal din România, prieten la cataramă cu primarul
Aradului, Gheorghe Falcă, şi acesta, dar şi socrul său, Gheorghe Seculici,
fiind apropiaţi de penticostali.
Emil Boc a negat că este penticostal, însă a
omis un detaliu: cei 300.000 de dolari luaţi de la pocăiţi. Conform Primăriei
Cluj-Napoca, „Emil Boc a salutat finalizarea,a demersurilor comunităţii române
penticostale din zona Chicago, inclusiv a Bisericii Philadelphia, legate de
colectarea unor importante fonduri (aproximativ 300.000 USD) destinate
îndepărtării efectelor inundaţiilor din România, urmând ca această sumă să fie
direcţionată, prin intermediul Ministerului Administraţiei şi Internelor,
susţinerii proiectelor de refacere a zonelor afectate de calamităţi”.
Anghel Florin Serghei, William Brânză, Daniel
Buda, Marius Dugulescu, Alin Popoviciu, Lucian Riviş-Tipei, Badea Riceard,
penticostali PDL-işti, au propus, în preajma alegerilor prezidenţiale din 2009,
proiectul de lege pentru stabilirea parteneriatului dintre stat şi biserică în
domeniul asistenţei sociale, adoptat în luna decembrie a acelui an, de Camera
Deputaţilor. Concret, proiectul prevedea ca toate bisericile din România,
inclusiv cea penticostală, să primească ajutor de la stat.
Vasile Blaga a făcut, la începutul lui 2010, o
vizită în Atlanta, Georgia, fiind însoţit de pastorul Paul Negruţ, de la
Biserica Baptistă „Emanuel” din Oradea. Nici Ambasada României din SUA, nici
consulul onorific al României din Atlanta, nu au fost înştiinţaţi de această
acţiune, afirmându-se că vizita lui Blaga, pe atunci ministru de Interne, a
fost ferită de ochii curioşilor. Penticostalii români care frecventau Philadelphia
Romanian Church au ştiut din timp de această vizită, fiind invitaţi să
participe la întâlnirea cu liderul PDL. Ortodocşii români au fost deranjaţi de
hotărârea fostului ministru de Interne. Părintele ieromonah DR. Chesarie Bertea
a cerut explicaţii reprezentanţilor Ambasadei Române. Dacă prima reacţie a
acestora a fost de a nega zvonurile, la câteva săptămâni un funcţionar al
Ambasadei i-a confirmat preotului vizita lui Blaga în Atlanta.
Mircea Lubanovici, penticostal de seamă, a
fost ales deputat în circumscripţia electorală nr. 43 Diaspora, colegiul
uninominal nr. 3, fiind şi membru supleant al Delegaţiei Parlamentului României
la Adunarea Parlamentară a NATO. La 27 de ani, Mircea Lubanovici a emigrat,
împreună cu soţia sa, în SUA, mai exact în Chicago, unde a absolvit „Harry
Truman Community College”. În calitatea sa de deputat de Diaspora, Lubanovici a
organizat conferinţe şi simpozioane în comunitatea română penticostală,
inclusiv şi-a introdus electoratului colegii politicieni, cum ar fi penticostalul
Radu Ţârle, senator de Bihor, deputatul de Caraş-Severin, tot penticostal,
Valentin Boşneag şi Ioan Moldovean, neoprotestantul preşedinte al Alianţei
Evanghelice Române. Toţi cei menţionaţi mai sus, inclusiv şeful Consulatului
General al României din Los Angeles, Cătălin Ghenea, au participat, în Arizona,
la o serie de conferinţe sponsorizate de Biserica Baptistă „Happy Valley”.
Românii de alte confesiuni, care doreau să stea de vorbă cu consulul Cătălin
Ghenea erau nevoiţi să plătească „o taxă de intrare”, de 20 de dolari, pe care
nu se oferea nicio chitanţă sau alt act.
William Brânză, deputat PDL de Diaspora, a
cărui apartenenţă la cultul penticostal nu mai este o necunoscută, se ocupă tot
de problemele românilor din afară. În plină campanie electorală pentru
alegerile prezidenţiale, Brânză a mers în Franţa, unde a participat la o
întrunire a comunităţii penticostale din Paris.
Dănuţ Liga, de confesiune adventistă, este un
alt deputat democrat-liberal a cărui relaţie de prietenie cu pastorul adventist
Viorel Patrană a fost demonstrată. Acesta din urmă a deţinut mai multe companii
în SUA şi Marea Britanie, care au avut de câştigat din tombola „100% Adevărat”,
desfăşurată la OTV.
Viorel-Riceard Badea, senator PDL, adept al
cultului penticostal de peste Ocean, îşi desfăşoară activitatea în
circumscripţia electorală pentru românii cu domiciliul în afara României, fiind
şi secretar al Comisiei Românilor de Pretutindeni, precum şi membru al Comisiei
pentru politică externă.
Marius Dugulescu, preot baptist, fiul
pastorului Petru Dugulescu, fost deputat de PNŢCD, a ajuns, prin sprijinul dat
de PDL, în funcţia de deputat de Timiş. Totuşi, Dugulescu, vicepreşedintele
Comisiei pentru drepturile omului, culte şi minorităţi naţionale, din Camera
Deputaţilor, va participa la alegerile din 9 decembrie, în calitate de membru
al PP-DD. Dugulescu este apropiat şi de democrat-liberalii Sever Voinescu şi
Teodor Paleologu, aceştia participând la conferinţa „Valorile
creştin-democrate, Valorile Europei Unite”, organizată de către deputatul PDL
Marius Dugulescu.
Daniel Negrea, deputat PDL şi penticostal,
ocupă şi funcţia de consilier judeţean în Arad, dar, în perioada 2005-2009, a
fost membru în Consiliul Europei, prezidat de Jose Manuel Barroso.
Cuzman Cionca, pastor, membru PDL, nu se
sfieşte să facă politică în biserica Penticostală în care predică. În preajma
referendumului de demitere a preşedintelui, Cionca a pledat în favoarea lui
Traian Băsescu, transmiţându-le enoriaşilor săi că „Tot ceea ce s-a întâmplat
în România în ultima săptămână, noi, păstorii voştri, nu suntem de acord. Este
uzurparea statului de drept (…) Nu suntem de acord nici cu atitudinea fraţilor
noştri, care nu mai ştiu în ce partid sunt. Eu am fost pro şi încă sunt pro
unei politici verticale, sănătoase. Noi suntem pro Constituţia. Sunt nişte
gunoaie toţi, dar vrem ca legea să fie respectată”. Folosind un limbaj
necreştin, Cionca îi motiva pe penticostalii săi să meargă la vot şi să pună
ştampila „împotriva uzurpării statului de drept”.
Vasile Ţânţaş, şeful cultului penticostal din
zona Oaşului, a beneficiat de finanţări consistente din Statele Unite ale
Americii. Ţînţaş a făcut afaceri cu Ioan Oltean, Gheorghe Seculici şi Gheorghe
Falcă, toţi trei făcând parte din culte neoprotestante. Oltean şi Falcă i-au
convins pe liderii judeţeni PDL din Satu Mare să accepte candidatura unuia
dintre fiii lui Ţânţaş, Samuel, fostul subprefect din Satu Mare, acest serviciu
costându-l 1,5 milioane de euro.
Traian Igaş, fost ministru de Interne, membru
PDL, este adventist de ziua a şaptea, fiind şi cel care a încântat electoratul
prin cântări de pe scenele organizate cu ocazia mitingurilor democrat-liberale.
Igaş este şi membru în Comisia Românilor de Pretutindeni, având ca scop
atragerea voturilor de la cei din diaspora.
Mircea Man, democrat-liberalul care a câştigat
preşedinţia Consiliului Judeţean Baia Mare ajutat de Episcopia Ortodoxă, s-a
sucit. Man este susţinut de penticostalii din Maramureş, în schimbul unui
imobil în care neoprotestanţii să îşi desfăşoare întrunirile.
Nicolae Bud, parlamentar PDL, a fost împreună
cu preşedintele Consiliului Judeţean Maramureş, Mircea Man, secretarul PDL
Maramureş, Gheorghe Marian, fostul subprefect al Maramureşului, Constantin
Boloş, Fănică Pop, fostul candidat la Primăria din Baia Mare, Ioan Indre, fost
democrat-liberal, primarul din Ulmeni, Lucian Morar, edilul comunei Gârdani,
Gheorghe Tătăran şi primarul comunei Fărcaşa, Ioan Stegran, membru înscris în
comunitatea penticostală, în 2010, la inaugurarea Bisericii Penticostale Betel
din comunca Fărcaşa.
Gheorghe Flutur, preşedintele Consiliului
Judeţean Suceava, are strânse legături cu adventiştii de ziua a şaptea. A
participat la simpozionul intitulat „Libertatea religioasă – factor de armonie
socială”, organizat de Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea din Gura Humorului,
în parteneriat cu Asociaţia Naţională „Conştiinţă şi Libertate”, de asemenea,
de cult neoprotestant.
Ionică Pop, consilier PDL Cluj, este
susţinător al cultului adventist. În 2011, el a afirmat public că face parte din
consiliul de administraţie al Liceului Adventist „Maranatha”, pentru ca
reprezentanţii CJ să dispună evacuarea elevilor ortodocşi dintr-o clădire
dorită de conducerea liceului adventist.
Victor Fărăgău, Gheorghe Stănişte, David Ilie,
Vasile Boari, Ioan Lupoian, Mircea Căpuşan, Gavril Moldovan şi Gabi Covală,
toţi neoprotestanţi şi fideli PDL, au întemeiat o formaţiune-satelit a acestui
partid, Uniunea Creştin Democrată din România (UCDR).
Aderarea României la Schengen, la mâna penticostalilor
Biserica Penticostală Română l-a invitat, în
2011, în ţara noastră, pe Wolfgang Grefe, consilier guvernamental al Germaniei,
consul onorific al mai multor state din zona baltică, membru al Comisiei
Sociale de Sănătate atât în Guvernul Germaniei, cât şi pe lângă Comisia
Europeană. Rolul vizitei a fost acela de a dezbate integrarea în spaţiul
Schengen şi relaţiile de colaborare între ţările europene. Fiind o activitate
decisă de Biserica Penticostală, delegaţia română a fost reprezentată de
senatorul PDL Gheorghe David, adept al acestui cult neoprotestant.
Sponsorizare ilegală
Legea 334 din 2006 privind finanţarea
partidelor politice interzice, expres, ca partidele politice să primească
donaţii de la partide sau organizaţii internaţionale. Niciun organ de urmărire
penală nu s-a sesizat până în acest moment, deşi evenimentele organizate de PDL
pe banii celor două fundaţii au fost prezentate pe larg, inclusiv cu sursele de
finanţare.
Legea 334 din 2006 prevede, la articolul 11,
alineatul 1: „Acceptarea donaţiilor din partea altor state ori a organizaţiilor
din străinătate, precum şi din partea persoanelor fizice sau juridice străine
este interzisă”. Alineatul 2 al acestui articol este cel de care ar putea să se
folosească liderii PDL, pentru a scăpa de răspunderea penală: “Fac excepţie de
la prevederile alin. (1) donaţiile constând în bunuri materiale necesare
activităţii politice, dar care nu sunt materiale de propagandă electorală,
primite de la organizaţii politice internaţionale la care partidul politic
respectiv este afiliat sau de la partide politice ori formaţiuni politice
aflate în relaţii de colaborare politică. Pot fi primite şi materiale de
propagandă care se folosesc numai în cadrul campaniei electorale pentru
alegerea reprezentanţilor României în Parlamentul European”. Apărarea acestora
ar fi însă plină de goluri, pentru următoarele argumente: PDL nu a primit
bunuri materiale necesare desfăşurării activităţii, ci sume imense de bani
folosite pentru instruirea şi recrutarea de viitori oameni politici. Acţiunile
liderilor PDL, reflectate în detaliu în presă, au constituit mijloace de
propagandă electorală, care le-au servit la strângerea de voturi.
Gratitudinea lui
Băsescu
În semn de mulţumire pentru tot sprijinul
financiar oferit PDL-ului, preşedintele României, Traian Băsescu, cel care,
constituţional, nu are voie să promoveze politica vreunui partid, l-a
decorat,cu Ordinul Naţional „Pentru Merit”, în grad de comandor, pe fostul
director al Fundaţiei „Konrad Adenauer”, Holger Dix. Bineînţeles, cuvintele de
laudă nu au întârziat să apară din partea Administraţiei Prezidenţiale, care a
transmis că evenimentul a avut loc „în semn de înaltă apreciere pentru crearea
unui climat de colaborare activă, pe toată durata mandatului (…), pentru
susţinerea şi îmbunătăţirea performanţelor academice ale elevilor şi
studenţilor care au primit burse de studiu sau au participat la programe de
cercetare finanţate de fundaţie”.
În 2010, la Sinaia, a fost lansat proiectul
„Cursurile de management politic”, prin care s-a propus organizarea de lecţii
de formare de traineri interni, specializaţi în managementul politic. Tinerilor
din PDL le-a fost asigurată finanţarea programului de cele două fundaţii
partenere ale democrat-liberalilor, respectiv „Konrad Adenauer” şi Institutul
de Studii Politice.
Tot Institutul de Studii Populare şi Fundaţia
„Konrad Adenauer” au finanţat şi Şcoala Judeţeană de formare politică de la
Botoşani, desfăşurată în perioada 10-12 iunie 2011, sub numele „Codrii de
aramă”. Întregul Birou Permanent Naţional al OT PDL, lideri politici naţionali
şi locali, au susţinut traininguri pentru cei peste 100 de cursanţi.
În perioada 15-17 iulie 2011, fundaţia „Konrad
Adenauer” – în colaborare cu Institutul de Studii Populare, Centrul pentru
Studii Europene – a finanţat proiectul Organizaţiei de Tineret a Partidului
Democrat Liberal, cu titlul „Tinerii – viitorii lideri în administraţia publică
din România”, organizat la Moreni, Dâmboviţa.
Fundaţiile prietene ale Partidului Democrat
Liberal, respectiv Institutul de Studii Populare, Center for European Studies
şi Fundaţia „Konrad Adenauer”, au plătit, o dezbatere a PDL-ului, organizată la
Hotelul Ramada din Bucureşti. Tema acestei întruniri a reprezentat-o reforma
asistenţei medicale în România, liderii PDL redactând un document strategic,
care să stea la baza obţinerii banilor europeni.
Tinerii din Partidul Democrat Liberal au
participat,la Şcoala Politică Regională, intitulată ,,Măsuri asumate.
Comunicare şi politici publice ale doctrinei populare”. Evenimentul a fost
organizat la Cluj-Napoca, din banii fundaţiei „Konrad Adenauer” şi ai
Institutului de Studii Populare.
O altă manifestare a PDL-ului, finanţată de
fundaţia „Konrad Adenauer”, a fost o conferinţă organizată – „Valorile dreptei,
dreapta valorilor” a fost titlul dezbaterii care a adunat la un loc membri ai
PDL, ai PNŢCD, respectiv ai Forţei Civice. Acelaşi tip de manifestaţie, plătită
tot din banii nemţilor.
Nici Fundaţia „Hanns Seidel” nu s-a lăsat mai
prejos, cheltuind şi ea sume importante de bani cu şcolirea tinerilor
democrat-liberali. În perioada 13-16 octombrie 2011, în Bucureşti, s-a
desfăşurat Şcoala Naţională de Comunicare Politică, proiect organizat de
Tineretul Democrat-Liberal şi finanţat de Institutul de Studii Populare,
împreună cu fundaţia germană „Hanns Seidel”. 2011 a fost al patrulea an
consecutiv în care PDL a beneficiat de banii celor de la „Hanns Seidel”, pentru
organizarea acestui tip de eveniment.
Plătit din fondurile fundaţiei „Hanns Seidel”
pentru a-şi lansa volumul „Noua şcoală de gândire a dreptei”, a fost şi
jurnalistul Cristi Pătrăşconiu, un apropiat al PDL. La lansare au participat
PDL-işti importanţi, printre care şi fostul ministru al Justiţiei, Monica
Macovei.
Fundaţia Uniunii Creştin-Sociale din Germania,
Hanns Seidel Stiftung, împreună cu Fundaţia Partidului Popular European –
Centre for European Studies – şi cu Institutul de Studii Populare – o fundaţie
apropiată PDL, a organizat Şcoala de training pentru femeile democrat-liberale,
intitulată „Respect pentru România, Respect pentru Femei”. Evenimentul a fost
organizat în luna septembrie a anului curent, la Costineşti, unde au fost
prezenţi lideri naţionali ai Partidului Democrat Liberal, în frunte cu Vasile
Blaga.
PDL nu a fost singura formaţiune importantă
din România care a beneficiat de sponsorizări ilegale din partea celor două
fundaţii. Ministere cruciale pentru funcţionarea statului au fost îmbibate de
banii celor de la „Konrad Adenauer” şi „Hanns Seidel”. Ministerul Justiţiei a
primit, de-a lungul anilor, sume importante de la „Konrad Adenauer”, bani
utilizaţi atât pentru seminarii care vizau formarea profesională a
judecătorilor şi procurorilor, cât şi pentru achiziţionarea diverselor
echipamente de care aceştia aveau nevoie pentru a-şi desfăşura activitatea. Cel
de-al doilea minister esenţial pentru menţinerea ordinii de drept, care a
primit bani de la atare fundaţii, a fost Ministerul Administraţiei şi
Internelor – susţinut financiar de „Hanns Seidel”. De la dotare până la antrenamente
şi seminarii care aveau drept scop schimbarea mentalităţii angajaţilor MAI
într-una conformă cu standardele europene, cele mai importante fonduri au venit
de la fundaţiile nemţeşti. Alte două ministere la fel de importante, care au
fost finanţate de „Hanns Seidel”, au fost Ministerul Sănătăţii şi Ministerul
Muncii.
Începuturile fundaţiilor în România
Fundaţia „Konrad Adenauer” este prezentă în
România încă din 1991, când a început să desfăşoare activităţi de educaţie
politică şi consultanţă pentru partidele de dreapta din România. Creată după Al
Doilea Război Mondial, fundaţia poartă numele lui Konrad Adenauer, primul lider
al Uniunii Creştin Democrate, coaliţie de catolici şi protestanţi care, sub
conducerea sa, a devenit formaţiunea dominantă în Germania. Cancelarul Angela
Merkel este membru al board-ului director al fundaţiei care este finanţată cu
banii guvernului federal şi ai landurilor. Fundaţia are sute de filiale, pe tot
globul, birourile naţionale acţionând ca centre de comandă pentru acţiunile de
„promovare a culturii civice”, pe care Merkel – prin CDU – le întreprinde.
Fundaţia îşi susţine „proiectele” din diverse state, cu sume ce variază între
100 şi 200 de milioane de euro.
Relaţia
„Konrad Adenauer” – „Hanns Seidel” – Traian Băsescu
Iniţial, cele două fundaţii au fost promotoare
ale PNȚCD şi UDMR, pompând sume importante în cele două formaţiuni, ajutându-le
să intre în marea familie a PPE, cu statut de observator până la aderarea
României la UE. După anul 2000, când neintrarea în Parlament a ţărăniştilor a
dus la degringolada din PNȚCD şi la destructurarea formaţiunii
creştin-democrate, situaţie la care Traian Băsescu a contribuit din plin,
fundaţiile hegemonice germane au realizat că au nevoie în România de un
reprezentant politic mai puternic. Atenţia lor s-a îndreptat către PD,
reprezentant, la acea vreme, al Internaţionalei Socialiste, dar care, cu un
Traian Băsescu la conducere, putea fi adus în sânul PPE. Pentru popularii
europeni, care, la alegerile din 2008, doreau să-şi consolideze poziţia în
Parlamentul European, relaţia cu liderii PD a devenit extrem de importantă.
Popularii europeni şi reprezentanţii celor două fundaţii şi-au intensificat
demersurile, astfel încât, în 2006, formaţiunea condusă de Emil Boc a decis că
poate trece de la doctrina social-democrată, la cea populară. După aderarea
României la UE, în ianuarie 2007, PD – devenit ulterior PDL, a ajuns membru cu
drepturi depline al PPE, alături de UDMR şi PNȚCD.
În ultimii ani, cele două fundaţii au ajuns la
concluzia că trebuie să se orienteze către un alt personaj politic – desigur,
tot un reprezentant al PDL -, care ar putea fi candidatul dreptei la alegerile
prezidenţiale din 2014. Coincidenţă sau nu, în octombrie 2010, la o zi după
vizita Angelei Merkel în România, Baconschi şi-a lansat la Bucureşti, cu mare
tam-tam, Fundaţia Creştin Democrată, unde preşedintele de onoare al Fundaţiei
„Konrad Adenauer” a fost invitat de onoare. Se pare că FCD este finanţată cu
bani frumoşi atât de „Konrad Adenauer”, cât şi de „Hanns Seidel”, însă ambele
fundaţii neagă că ar avea vreo legătură financiară cu fundaţia fostului
ministru de Externe.
Băsescu, ochit din epoca
CDR-ului
Alegerea popularilor europeni nu a fost
întâmplătoare. În pofida opoziţiei manifestate la început de PNȚCD şi UDMR,
popularii europeni au optat pentru partidul condus, până în 2004, de Traian
Băsescu, personaj cunoscut multor lideri occidentali încă din timpul guvernării
CDR, perioadă în care nu a fost doar ministru al Transporturilor, ci şi
împuternicit al Guvernului României în relaţiile cu FMI şi Banca Mondială,
negociind toate acordurile păguboase de privatizare de la acea vreme.
Despre implicarea făţişă a Germaniei, implicit
a cancelarului Angela Merkel, în proptirea lui Băsescu, la referendumul din
această vară, nu s-a vorbit doar acum. Acelaşi lucru s-a spus şi în 2009, după
realegerea sa pentru încă un mandat de cinci ani, când a fost invocată teza
implicării Berlinului în asigurarea menţinerii lui la Cotroceni. Un rol major l-a
jucat şi atunci fundaţia „Konrad Adenauer”, care i-a dat o mână de ajutor
candidatului Băsescu, prin tot felul de acţiuni menite să promoveze imaginea
candidatului democrat-liberal. În acest sens a fost organizat Forumul „România
în anul 2020 – perspective de viitor”, unde invitat de onoare a fost „Excelenţa
Sa, Preşedintele României, Traian Băsescu”. Fundaţia „Hanns Seidel” şi-a adus,
la rândul său, aportul, organizând, în noiembrie 2010, la Bruxelles, – în
colaborare cu MAI -, o masă rotundă pe tema „progresele României pentru
aderarea la Spaţiul Schengen”, unul dintre obiectivele majore ale lui Băsescu
în campania electorală.
Baconschi,
pe mărci germane
Fundaţiile care au spart gheaţa la începutul
anilor ’90, punând printre primele piciorul în România, au fost „Konrad
Adenauer”, legată ombilical de partidul CDU (Uniunea Creştin-Democrată), partid
aflat la putere în Germania, şi Fundaţia „Hanns Seidel”, conexată la Uniunea
Social Creştină (CSU), ambele think-tank-uri oficiale ale Partidului Popular
European. În ultimii 20 de ani, cele două fundaţii au devenit tot mai active în
state precum Polonia, Bulgaria, Ungaria, Cehia şi Ucraina, acordând suport
substanţial liderilor politici agreaţi sau furnizând asistenţă unor asociaţii „de
elită”, care se pretind a fi „vocea” opiniei publice. Ambele au tradiţie în a
desfăşura un lobby intens în statele est-europene, aşa cum s-a întâmplat şi în
România, mai întâi prin sprijinul acordat PNȚCD şi UDMR. Ulterior „Hanns
Seidel” şi „Konrad Adenauer” s-au implicat masiv în susţinerea lui Traian
Băsescu – inclusiv la alegerile prezidenţiale din 2009 – a PDL-ului, a
Institutului de Studii Populare al democrat-liberalilor şi a Fundaţiei Creştin
Democrate (FCD), conduse de Teodor Baconschi. Ambele oferă burse pentru
studenţii români, cu scopul clar de a forma o elită care va lucra, în cele din
urmă, pentru interesele germane din România.
PPE în România şi în Europa
Prin bunăvoinţa guvernului de la Berlin,
milioanele de euro intrate în conturile fundaţiilor afiliate celor mai
importante partide politice din Germania sunt puse apoi la dispoziţia
grupărilor sau a partidelor politice din statele-satelit, sub forma diverselor
proiecte de activităţi sociale, culturale sau de informare. În cazul celor două
fundaţii – „Konrad Adenauer” şi „Hanns Seidel” -, în fostele state comuniste,
banii au ca destinaţie, în mod firesc, formaţiuni şi lideri care fac parte din
marele partid al popularilor europeni. Pe această listă se regăsesc Boiko
Borisov – premierul bulgar, Donald Tusk – şeful guvernului polonez, Iulia
Timoşenko – fostul premier ucrainean, Viktor Orban – prim-ministrul ungar, cu
tot cu partidele lor de centru-dreapta, dar şi alte personaje politice din
Europa. Tot cu suportul celor două fundaţii au fost propulsaţi la cârma Uniunii
Europene doi lideri importanţi ai marii familii a PPE – portughezul Jose Manuel
Durrao Barroso, în 2009, pentru un al doilea mandat la şefia Comisiei Europene,
precum şi belgianul Herman Van Rompuy, în fruntea Consiliului European. Pentru
a-şi atinge scopurile, inclusiv pentru a-şi asigura prezenţa pe scena politică
a ţărilor în care şi-au făcut intrarea, fundaţiile germane sunt dispuse să
cheltuiască oricât. Dacă, spre exemplu, în anii ’90 bugetul fundaţiei „Konrad
Adenauer” era de peste 220 de milioane de mărci, din care jumătate era
destinată proiectelor din Europa Centrală şi de Est, în ultimii ani, fundaţia a
ajuns să dispună de sume care variază între 100 şi 200 de milioane de euro.
Deşi dezideratele declarate ale fundaţiilor
afiliate celor două mari partide ale Germaniei, CDU şi CSU, sunt acelea de a
promova creştin-democraţia şi valorile democratice, tendinţa lor de a domina
scena politică din mai toate fostele state comuniste, dar şi din alte colţuri
ale lumii, i-a îndreptăţit pe unii comentatori politici să vorbească de anumite
scopuri obscure. Concret, fundaţiile „Konrad Adenauer” şi „Hanns Seidel” s-au
transformat în instrumente-cheie ale politicii externe a Germaniei. În
majoritatea cazurilor, fundaţiile sprijină forţe politice de centru-dreapta,
fie aflate în Opoziţie, pentru a le ajuta să preia puterea, fie partide care se
găsesc deja la guvernare, dar care au nevoie de „parteneri” şi de sprijin
extern pentru a rămâne pe poziţii.
Partidul lui Tusk, ajutat de „Konrad Adenauer”
Una dintre primele ţări în care fundaţiile
germane au pus piciorul a fost Polonia. Teoretic, fundaţiile afiliate la CDU şi
CSU au exercitat activităţi sociale, acordând subvenţii pentru diverse
programe. Practic, doar anumite medii bine alese au beneficiat de sumele
respective. Exemplul elocvent este cel al fundaţiei „Konrad Adenauer”, care,
formal, sprijinea centrele creştin-democrate de cercetare şi anumite asociaţii
de promovare a democraţiei, însă un suport consistent revenea unor grupări
politice. Fundaţia legată de partidul Angelei Merkel şi-a fixat drept principal
partener politic formaţiunea „Platforma Civică”, a premierului Donald Tusk,
deşi acest partid nu prea are nimic în comun cu democrat-creştinii, în timp ce
la Varşovia există o serie de organizaţii creştin-democrate autentice.
Politicienii din partidul lui Tusk, consilierii şi miniştrii săi au fost
invitaţi în permanenţă la diversele conferinţe, simpozioane sau evenimente
organizate pe bani frumoşi de fundaţia „Konrad Adenauer”. De asemenea, în 2010,
însuşi preşedintele fundaţiei „Konrad Adenauer”, Hans-Gert Pottering, şi-a
manifestat, în mod făţiş, sprijinul pentru candidatul Platformei Civice la
alegerile prezidenţiale, Bronislaw Komorowski, apreciind apartenenţa acestuia
la marea familie a popularilor europeni.
Premierul bulgar, omul lui Merkel
Și în Bulgaria, partidele germane îşi exercită
propria influenţă asupra vieţii politice, prin intermediul fundaţiilor legate
ombilical de ele. Cele mai active sunt tot „Konrad Adenauer” şi „Hanns Seidel”,
al căror sprijin merge spre partidul GERB, de centru-dreapta, al premierului
Boiko Borisov. Lucru care reiese chiar dintr-o cablogramă, în care şeful
guvernului de la Sofia, acuzat de legături cu mafia bulgară a anilor ’90, se
lăuda în faţa diplomaţilor americani cu sprijinul pe care îl are din partea
fundaţiilor „Konrad Adenauer” şi „Hanns Seidel”, dar şi cu relaţia sa foarte
bună cu Angela Merkel şi PPE. De altfel, creştin-democraţii germani l-au sprijinit
pe Borisov în timpul campaniei electorale din 2009, o serie de experţi ai celor
două fundaţii ajutând logistic şi financiar partidul GERB să îşi prezinte
programul. Admirator înfocat al premierului ungar Viktor Orban, Borisov a decis
anul acesta să facă o nouă lege a presei, deranjat de atacurile la adresa sa.
La noul act normativ vor lucra experţi ai celor două fundaţii germane.
Orban, medalie de la „Hanns Seidel”
Premierul ungar Viktor Orban, apropiat al CDU
şi CSU, are, de asemenea, legături strânse, prin partidul său FIDESZ, cu cele
două fundaţii germane. Și în Ungaria, banii guvernului german sunt alocaţi
pentru diversele conferinţe şi şcoli de vară la care liderii FIDESZ îşi expun
ideile. Ca semn al relaţiilor foarte bune dintre politicianul maghiar şi
fundaţiile germane, în 2001, Orban a primit din partea fundaţiei „Hanns Seidel”
premiul . În 2003, graţie fondurilor unor ONG-uri controversate – precum Open
Society, al magnatului american George Soros – şi mulţumită fundaţiilor germane,
aşa-numitele „revoluţii portocalii” au dat pe mâna Occidentului fostele state
sovietice Georgia şi Ucraina. Fundaţiile germane au legături strânse cu
partidul fostului premier Iulia Timoşenko, pe care l-au ajutat să intre în
familia PPE. Caracatiţa finanţărilor germane a ajuns şi în Slovacia, unde cele
două mari fundaţii s-au implicat în susţinerea unor entităţi politice,
încălcând astfel legislaţia ţării, care interzice partidelor să primească
fonduri din partea unor organizaţii străine.
Cu astfel de cercetari ar trebui sa se ocupe serviciile noastre secrete - indeosebi SRI, si nu cu protocoale aberante, care sa se suprapuna pe sarcinile Justitiei!...
RăspundețiȘtergere