Jocul de-a mobilizarea 15

“DUPA NOI POTOPUL” IN VARIANTA BASESCU

- Comentarii pe marginea unui penibil “joc” de-a mobilizarea -

(Urmare)

Partea a XV-a

XVII. APOCALIPSA NEOCONSERVATOARE SI “REVOLUTIILE” PORTOCALII           (2001-2007)

Pregatindu-se pentru asaltul decisiv in timpul mandatelor lui Bill Clinton, comunist –globalistii au atins apogeul sub mandatele lui George W. Bush (20.01.2001- 20.09.2009), pe care si le-au asigurat fortand la limita sistemul electoral american. Scopul nemarturisit era adjudecarea prin forta a ultimelor resurse clasice ale planetei (petrol, gaze naturale, minereuri, apa potabila), limitarea drastica a populatiei globale prin asigurarea controlului total asupra vietii pe Pamant si faramitarea statelor mai mari de 10 milioane locuitori, incepand cu Estul Europei. Intr-un cuvant, intronarea, in sfarsit, a Noii Ordini Mondiale, enuntata de Marx la jumatatea secolului XIX si definita la 28 ianuarie 2013, de catre deputatul belgian Louis Laurent Standuri astfel: “O lume ce merge spre pierzanie, in care Banul este noul Dumnezeu. Cand sectele, organizatiile ascunse vor/conduc lumea! Oamenii sunt morti! Crezandu-se vii! Drogatii isi darama propriile guverne, omoara conducatorii, ucigandu-se intre ei. Chiar si in zilele de nastere a Mantuitorului nostru (aluzie la asasinarea lui Ceausescu – n.n.)! Si popii tac! Si papii! Jucand in hora lor, pe muzica plansului victimelor colaterale! Ruina unor tari, pe nimeni nu intereseaza! Vor! Si reusesc sa aiba ……linistea belsugului lor! Averile tarilor aduse pe <calea libertatii>, lasand in urma mocirla democratiei” Si totul se desfasoara……”In aerul pestilential al respiratiei tradatorilor de neam si tara. Cozile de topor, fara de care nimic din planurile noilor colonialisti nu s-ar implini! Dar se implinesc…….De ce? Cati oameni mai trebuie sa moara, ca sa redevenim din nou oameni? ……. Va este frica sa raspundeti? Atunci n-o faceti, tarandu-va in continuare, gandind, aducandu-va aminte de atunci cand mergeati in picioare. Erati demni! Aveati! Va stiati istoria trecuta…… Astazi un pleonasm voit, doar pentru a va reaminti de ieri. De acei eroi care stiau ca, prin moartea lor, TARA va ramane tara copiilor lor. A urmasilor si a urmasilor lor! Taceti si …….. veti muri flamanzi si goi! Si nimeni nu va sti ca v-ati dus! Ca ati fost si voi niste fiinte vii, dar ca v-a fost frica sa spuneti ca ati fost oameni. Doar niste sclavi! Stapaniti de semenii vostri, ce-si zic stapanii lumii! De cei <votati> ca sa va vanda, sa va fure si sa va ucida! Pe voi! Viitorul copiilor vostri! Pruncii nascuti din dragoste! Dragoste de viata! Vise! Sperante!”

Pentru ca aceasta “minunata” lume sa poata fi construita s-a planificat desfasurarea, concomitent, a urmatoarelor actiuni:

1.      Transformarea SUA in stat comunist, politiesnesc;

2.      Largirea autoritatii neoconservatoare in bogatul Est european si distrugerea Rusiei;

3.      Adjudecarea primatului in lumea petrolului, prin distrugerea, in prima etapa, a Irakului si Iranului.

Modalitatea? Recurgerea la razboiului psihologic si imagologic, prin  motivarea emotionala a maselor de viitori sclavi cu ajutorul media. Acelasi Louis Laurent atragea atentia ca “Liderii din tarile occidentale iau oamenii lor de prosti, cu ajutorul si sprijinul presei care, in prezent, nu este nimic mai mult decat organul de propaganda al puterilor pe care acestia le reprezinta.”

Primul obiectiv a fost atins pe fondul acuzelor virulente, dar aberante, pe tema terorismului arab, adica a fostelor creatii americane, de o lovitura emotionala de tip “Pearl Harbour”. S-a inoculat ideea lovirii de catre terorism a SUA in simbolurile americane: Casa Alba, Pentagonul, si “Gemenii”. In realitate, cu lichidarea amaratilor de calatori a unor curse interne, s-a lovit doar in centrul de afaceri care constituia inima Globalismului, adica in “Gemeni”. Multipla lovitura la 11 septembrie 2001:

1. Natiunea americana era isterizata si astfel pregatita sa inghita totul, inclusiv transformarea SUA in stat comunist politienesc, promulgandu-se Patriotic Act One si Patriotic Act Two prin care toate drepturile constitutionale ale cetatenilor au fost desfiintate, americanii devenind niste simpli subiecti in mana puterii neoconservatoare, adica globalist-comuniste, exercitata prin intermediul si in numele statului devenit fictiune. Mai putin un drept care, mental, este identificat cu insasi calitatea de om liber a americanului -  dreptul de a purta arme. Dar si acesta este in curs de lichidare prin apologia mediatic facuta dementilor care impusca, in scoli, copii sau oameni, pe strada, la intamplare. Alti dementi, uitandu-se la stiri, adopta modelul si, in curand, portul armelor va fi limitat, apoi interzis.
2. Natiunea americana, odata isterizata, traind cu groaza lui 11 septembrie, (fara sa se intrebe de ce din 50.000 de locatari ai “Gemenilor”, erau prezenti doar 4000, care n-au fost anuntati, n-au chiulit in ziua aceea, sacrificatii fiind doar portari, liftieri, femei de serviciu etc. si pompierii ca victime colaterale) era pregatita sa inghita minciunile despre armele de nimicire in masa ale lui Saddam Hussein si sa porneasca la “Cruciada” impotriva Lumii Arabe.
3. Nu numai americanii ci si occidentalii in general, de frica mortii accidentale, au inghitit, fara sa protesteze, implementarea de conduceri neoconservatoare, adica oameni de paie ai globalistilor – comunisti care au ajuns de la “rosul” caracteristic, prin intermediul “rozului” exersat in Gruzia, la “portocaliul” final (“Revolutiile Portocalii”).
4. Republicanii americani au ajuns definitiv “tramvaiul” neoconservatorilor, vocile singulare, ca Pat Buchanan, fiind izolate si marginalizate dar, pentru asigurare, pentru un viitor eventual esec gen Clinton, au sprijinit ridicarea spre varf a unei grupari neoconservatoare si in Partidul Democrat, condusa de “Banda celor patru” (Joe Biden, John Karry, John Mc Caine si Victoria Neuland, sotia actualului ideolog comunist-globalist, Robert Kagan, autorul recentei si disperatei lucrari apologetice”Lumea faurita de America”).
5. Globalistii se puteau prezenta drept victime.

Pentru trecerea la obiectivele urmatoare, neoconservatorii se puteau baza pe premierul englez laburistul Tony Blair (1997-2007), pe premierul spaniol – Aznar Jose Maria (1996-2004) si pe premierul portughez – Jose Manuel Durao Barroso. Acestia au fost primii “portocalii”. In Franta se puteau baza doar pe ministrul de interne, Nicolas Sarkozy (2002-2007), in Ucraina pe Iulia Timosenko, “revolutionara” lansata de “Ucraina Noastra”, in Lituania, pe presedintele Valdas Adamkus (1998-2009), in Polonia pe sclavul Lech Kacinski, in Cehia pe Karel Schwarzenberg, in Slovacia pe premierul Niculas Dzurinda (1998-2006), in Romania pe primarul Bucurestilor – Traian Basescu, in Gruzia (Georgia) pe Mihail Sakashvili etc. Doar in Ungaria, spre cinstea ungurilor, pe nimeni.

Pentru a justifica invadarea Irakului, administratia neoconservatoare a lansat, in ianuarie 2002, minciuna “Axis of Evil”, conform careia Irakul, Iranul si Coreea de Nord ar pregati atentate in SUA.

La 16 martie 2003, in conditiile in care 91% dintre spanioli si portughezi erau in strada impotriva ideii de razboi antiarab, Geroge W. Bush i-a convocat pe cateii “portocalii” Blair, Aznar si Barrosso in Insulele Azore, pentru sustinerea agresiunii in Iraq, in cadrul programului “O viziune pentru Irak si poporul irakian”. Tradandu-si popoarele, Aznar si Barrosso au semnat, drept pentru care aveau sa fie impusi, ulterior, primul, presedinte al Consiliului Europei (din 2009), al doilea, presedinte al Comisiei Europene (din 2004), fara nici un fel de alegeri.

Intrucat Barrosso este, nemijlocit, legat de sprijinirea, prin incalcarea Constitutiei, a “portocaliului” Basescu cu ocazia Referendumului din 2012, cand ne-a transmis un ultimatum in “11 puncte”, fie-ne ingaduit sa ne ocupam putin de el. Adica de cel care, potrivit europarlamentarului Martin Schultz, “pentru noi…..va ramane, pentru totdeauna, organizatorul summit-ului din Azore”. Omul, vinovat, potrivit europarlamentarului Nigel Farage, de provocata criza a Euro si de esecul politicilor economice ale UE, fiind, dincolo de calitatea de neoconservator, “Un idiot. Adica un idiot in toata regula!”. Este declaratia lui Farage din 30 august 2012, cand a constata ca “Ceea ce facem in Bruxelles, cu Barrosso si cu celalalt joker, Van Rompuy, este sa reconstruim un mod de guvernare centralizata, nedemocratica, condusa de birocrati”, indivizii trebuind opriti pentru a putea “sa ne intoarcem la o Europa a suveranitatii democratiei”. Daca in 2010, acelasi Farage anuntase ca Barrosso este un “Ne-ales”, dupa doi ani, edificat, putea conchide: “Barrosso este un comunist vorbind despre democratie”. Datorita lui si secunzilor sai, in egala masura comunisti-globalisti, Viviane Reding, Katherine Ashton si Herman Van Rompuy, UE a ajuns doar “o comedie bolnava”, adica “ al 4-lea Reich pentru Europa”. Si nu se referea la trecutul comunist  al lui Barrosso: lider al Partidului Comunist al Muncitorilor din Portugalia (maoist), luptator in ilegalitate cu Miscarea Revolutionara a Proletariatului Portughez, arestat, ca atare, in 1976, fugit in SUA si reprogramat ca neoconservator de neotrotkistii de acolo, revenit, in 1980, ca social democrat legat de popularii europeni, dar implicat in razboiul din Angola, de partea UNITA, si negociator (1991) pentru dictatorul Jose Eduardo dos Santos. Il taxa drept comunist pentru ceea ce reprezinta in realitate, in prezent! Acesta este seful de retea, nemijlocit, al celui care se declara, singur, drept “comunist”, la alegerile din 2004, din Romania – Traian Basescu.

Bazata pe o propaganda ticaloasa, de o violenta a minciunii care friza dementa, invazia in Irak s-a declansat la 4 zile dupa conspiratia “cateilor” din Azore, adica la 20 martie 2003. Ca sa nu fim acuzati de apartenenta la KGB de vreun neokominternist, preschimbat in mare aparator al democratiei, apelam din nou la declaratia, oficiala, a deputatului belgian, Louis Laurent: “Aproape peste tot in lume inteventiile militare si destabilizarea regimurilor devin din ce in ce mai frecvente.Razboiul preventiv a devenit regula si astazi, in numele democratiei sau al luptei impotriva terorismului, statele noastre isi aroga dreptul de a viola suveranitatea statelor independente si de a da jos conducatori legitimi.Avem Irakul si Afganistanul ca sechele ale minciunii americane. Au urmat aopi Tunisia, Egipt si Libia, unde gratie deciziilor noastre, tara noastra a participat in prima linie la crime impotriva umanitatii pentru a da jos, de fiecare data, regimuri pe care le definiseram drept progresiste si pentru a le inlocui cu regimuri islamiste a caror prima dorinta a fost aceea de a impune Sharia. Se intampla acum in Siria unde finantam armamentul rebelilor islamisti, care vor sa-l inlature pe Bashar al-Assad.”

Armele de nimice in masa ale lui Saddam fiind o simpla poveste, la 9 aprilie invadatorii intrau, deja, in Bagdad. Marea surpriza irakiana a fost intinderea unei retele de sarma pe pistele aeroportului si udarea acestora cu apa, pentru ca vitejii “boys” sa fie prajiti la curent electric. In replica, invadatorii au recurs la o lovitura limitata de un anumit tip, distrugand complet aeroportul, motivata fiind de depistarea (dupa telefonul mobil) a lui Uday (fiul lui Saddam) intr-unul dintre avioanele gata de decolare. Totul a fost filmat de un reporter de la Al Jazeera, ceea ce explica de ce un tanc american a tras cu tunul in camera de hotel a acestuia. Au ars si ziaristul si dovada. Informatiile au fost aduse in Romania de catre ziaristul corespondent de razboi, Septimiu Roman, dar nu au fost utilizate. Dumnezeu sa-l odihneasca pe acest sibian de mare profesionalism si noblete si fratele meu de cruce! A fost un mare si autentic patriot! Membrii  guvernului irakian s-au predat imediat, in frunte cu Tarik Aziz, geniul crestin al Irakului, dar Saddam a fost capturat abia la 13 decembrie 2003. Procesele au durat ani de zile pentru a  atrage atentia opiniei publice de la adevaratul spectacol – sfasierea transnationalelor intre ele pentru petrolul irakian. Invatand din experienta cu Nicolae Ceausescu, invadatorii au decis sa-i lichideze si pe toti membrii guvernului, inclusiv pe simpaticul “Ali Mincinosul”, care ne asigura ca eroica Divizie Medina rezista, ca nici un soldat american nu va pune piciorul in Bagdad, in timp ce tancurile americane defilau prin spatele lui. Crima trebuia facuta, ca si la Bucuresti, cu mana bastinasilor. Aspect observat de ziarul Le Monde Diplomatique in numarul acestuia din noiembrie 2004, in care un profesor de drept de la DePaul University College of Law din Chicago, expert in dreptul international si legislatia privind drepturile omului, declara: “Au fost facute toate eforturile pentru crearea unui tribunal ai carui magistrati sa nu fie independenti, ci controlati, controlul insemnand ca manipulatorii politici ai tribunalului au trebuit sa se asigure ca SUA sau alte puteri occidentale sa para ca nu au nici o legatura cu asta.” Desi toti arestatii  au fost permanent (ca ulterior, la noi, celebrul Omar Hayssam) in custodia fortelor invadatoare! Declarat vinovat si condamnat la moarte, la 5 noiembrie 2006, Saddam a fost spanzurat la 30 decembrie, pentru poporul sau ramanand un martir al libertatii. Cu Tarik Aziz (care cerea, in 2008, azil in Croatia catolica) si ceilalti procesele s-au prelungit pana in 2010. Abia la 28 octombrie 2010, Tarik Aziz a fost condamnat la moarte, guvernul marioneta refuzand, insa, sa semneze sentinta.

Concomitent cu circul irakian, pe fondul lansarii de catre ideologul Kagan, pe mapamond, a cartii neoconservatoare programatice “Despre Paradis si Putere: America si Europa in Noua Ordine Mondiala”, s-a declansat procesul comunizarii Europei rasaritene, cunoscut sub numele de “Revolutiile portocalii”. Desi prima “revolutie”, in Georgia, a fost declarata “Trandafirie” sau “Roz”! Artizanul pe teren a fost, pentru primele tari vizate, Georgia, Ucraina si Romania, Jack Dyer Crouch II. Un fel de ambasador itinerant care sa controleze alegerile. In Georgia, la sfarsitul lui 2003, alegerile au fost castigate de Mihail Saakashvili, presedinte “portocaliu” din 2004 pana in 2013 pe care, in 2005, Mc Caine avea sa-l propuna la Premiul Nobel pentru pace, iar George W. Bush avea sa-l declare, ca pe Basescu, “un prieten bun” al SUA. Astazi este refugiat in SUA si utilizat ca politruc “portocaliu” pentru ca este dat in urmarire internationala la Tbilisi. In coasta lui i-a fost plasat, inca de la inceput, pe post de consilier, un mogul neokominternist, pe langa care, numitul Vladimir Tismaneanu pare o biata pisica lesinata – marele ideolog, fara opera, Vladimir Socor. Pentru ca individul a inceput sa apara cu articolase propagandistice si in presa basista de la noi, e bine sa se stie ca s-a nascut la Bucuresti, la 3 august 1945, ca a absolvit, ca orice pui de kominternist din Nomenklatura, Scoala rusa din Primaverii, apoi Facultatea de Istorie din Bucuresti, plecand la instructaj in State, in 1972. Colegii ii spuneau fiul …… “Imnului de Stat” deoarece era fiul muzicologului proletcultist Matei Socor, expresedinte al Comitetului de Radiodifuziune si al Uniunii Compozitorilor (1949-1954), autodefinit drept luptator “impotriva influentelor cosmopolite ale ideologiei imperialiste” si a “ploconirii in fata artei decadente burgheze”. El a compus primul imn de stat romanesc postbelic “Zdrobite catuse” (1948-1953), pe care nu l-am apucat, dar si pe cel de-al doilea “Te slavim Romanie” (1953-1977), din care citez: “Infratit fi-va vesnic al nostru popor/Cu poporul sovietic eliberator/Leninismul ni-e far si tarie si-avint/Noi urmam cu credinta Partidul ne-nfrant”. Norocul nostru cu “bestia nationalista” Ceausescu, fiindca i-a pus pe astia pe fuga si ne-a redat “Trei culori” si “Desteapta-te romane”. Din vasta opera a lui Matei Socor, mai putem cita celebrele coruri de tipul “Steagul Partidului” si “Sa fii Partidului ostean”.

Revopsit de neoconservatori in SUA, Vladimir Socor a fost implementat la Europa Libera (1983-1994), apoi la Fundatia Jamestown – Washington (1995-2002) si, in fine, ca expert al Institutului Est European, trimis in coasta presedintelui Georgiei. Din cauza lui, Saakashvili a atacat, in 2008, Osetia, fiind zdrobit in numai 5 zile, de rusi. Pentru campania mediatica destinata acestei actiuni, William Hill, seful misiunii OSCE in Moldova, avea sa-l acuze pe Socor de “inselaciuni si inventii grosolane”.

In Ucraina, Crouch II l-a lansat, in 2004, pe Viktor Iuscenko, atragand simpatiile printr-o campanie mediatica mondiala, sub minciuna ca ar fi fost victima otravirii de catre KGB/FSB. Acesta avea sa fie presedinte in perioada 2005-2010, sub controlul adevaratului agent “portocaliu”, premierul Iulia Timosenko, provenita din miezul afacerilor transnationale.

CEO la ”Ukrainski Benzin” (1991), presedinte al “United Energy Systems of Ukraine” (1995), aleasa in Rada Ucrainei in 1996, sef al Comitetului pentru Bugetul Strategic al Ucrainei din 1998, ea a condus, in mod tradator, destinele acestei tari, din spatele lui Iuscenko.

In Romania, Crouch II s-a bazat pe Traian Basescu, mana dreapta a lui Petre Roman pana in 2000. “Performant” la conducerea Ministerului Transporturilor, unde a dus in sapa de lemn NAVROM, TAROM si CFR. Instructat in anii 1999-2000 de neoconservatori, el a fost adus in 2000, atat in fruntea Partidului Democrat, in locul lui Petre Roman, considerat “neperformant”, cat si a Primariei Capitalei, prin inlocuirea adevaratului invingator, Sorin Oprescu. Aici s-a ilustrat prin contributia la distrugerea, in favoarea transnationalelor, a ceea ce mai ramasese din industria si serviciile bucurestene. La alegerile din 2004 a fost, tot prin manareala, impus in locul liderului opozitiei, Theodor Stolojan, “Draga Theo” fiind depistat ca ar fi, ombilical, legat de Lukoil! Conform uzantelor, candidatul principal, Adrian Nastase a trebuit sa faca vizita de “analiza”, la Washington. Aici a fost fotografiat din toate pozitiile, concluzia freudiana fiind ca moaca lui nu corespunde functiei de presedinte. Ca sa nu ne facem de tot de bafta ca tara, Nicu Filip, Patriarhul Masoneriei Romane a sunat-o pe “Marea Mama”, adica pe “Marele Arhitect al Universului” (pe care aveam sa-l cunosc personal, odata in casa singurului Hohenzollern  autentic – A.S.R. Paul de Romania si a doua oara la botezul fiului acestuia), obtinand primirea, neoficiala, de catre cuplul Bush, a cuplului Nastase. Toate acestea le stiu de la Nicu Filip, la care m-a dus un prieten, pacalindu-ma ca voi intalni un batran care are o biblioteca imensa si documente de familie incepand din secolul XVIII. Habar nu am unde am fost, undeva in tiganime, in gradina plina de simboluri a Templului din care ieseau membrii guvernului si alti potentati care, cand ma vedeau, incercau sa-si acopere fata. Textual, omul mi-a spus: “Draga, te-am chemat sa te cunosc si sa te rog sa ma ierti! – Nu inteleg! – Ai simtit in ultimii 20 de ani ca orice ai incerca sa faci te izbesti de un zid? – Da. Dar l-am ocolit, l-am sarit sau am trecut prin el. – Adevarat, dar ai pierdut timp, energie si sanatate! Zidul ala sunt eu. Am fost mintit, am fost pacalit de oameni care nu meritau sa ajunga ceea ce i-am facut. Cand ai scos cartea aia cu Necunoscutii Horia Closca si Crisan, am cerut sa mi se aduca tot ceea ce ai scris vreodata. Acum am terminat si te-am chemat sa ma ierti, pentru ca tu ai avut dreptate si eu m-am inselat! Esti altceva decat noi, dar nu conteaza. Romania este in ceasul 14 si toti cei care mai tinem la Ea trebuie sa luptam umar la umar, sa o pastram pentru ca vor sa o desfiinteze. Cu ce te pot ajuta? – Sunt blocat complet pe televiziuni, radio, presa. Greu, emisiunile mele au fost scoase, accesul la presa, chiar cea de specialitate, mi-a fost interzis. Vreau mana libera pentru mine si ai mei, sa ne putem bate.”  De a doua zi am avut cale libera cat timp a mai trait Nicu Filip. Dumnezeu sa-l odihneasca! A fost un patriot roman adevarat! In acel context, am aflat prima parte povestii Nastase. A doua am aflat-o de la fratele meu de cruce, Septimiu Roman, martor ocular la “vederea” candidatului aranjata la Moscova: “- Trebuie sa stii ca la nivelul asta de vizita, numai in situatia de cataclism, de bomba nucleara, gazda poate intarzia un sfert de ora. Pe noi ne-au tinut in anticamera 45 de minute, cu Nastase in frunte, de ne-am facut verzi la fata si eram uzi cu totii. Apoi ne-au poftit intr-un salon cu o imensa masa ovala. Dupa alte cateva minute, a aparut Putin, imbracat sportiv, cu un mers sportiv, fluierand usor o melodie, cu un dosarel sub brat. S-a oprit in capul mesei si, nici bonjour, nici gutu-te-n berg, a aruncat dosarelul peste masa, in fata candidatului, incepand cu istoricele cuvinte:<Iti interzic sa mai speli bani prin Rusia!> si in urmatoarele minute a explicat cum si pe unde trec banii si unde ajung concluzionand:<Sa nu-si imagineze cineva ca se misca vreun cent pe Glob, fara ca noi si americanii sa stim!>”

Respins la Washington si la Moscova, Nastase a decis sa se bata. A luptat si a castigat! Dar ce folos ca a avut aproape 52% din voturi…… tovarasul Jack Dyer Crouch II l-a chemat la ordin si a explicat ca e cazul sa-si anunte infrangerea. Sub nasul lui, l-a sunat pe Basescu si i-a dat ordinul sa inceapa “marsul portocaliu” Basisto-Taricean al “victoriei”, udata cu sampanie, inainte de anuntul oficial (ca sa nu mai existe balbaiala din 1996).

In noaptea aceea violeta am primit telefon de la un mare patriot, deputat la Chisinau. “-Frate, te uiti la televizor?- Da!- Si la voi cum se vad steagurile alea de care zic astia ca ar fi portocalii? – Rosii, frate! Al dracului de rosii! – Noi, la Chisinau avem culorile mai tari. Aici se vad de un rosu ca sangele. Aveti grija!”

Asa a inceput odisea neoconservatorului roman, omul proclamat de Bush “bunul meu prieten”, cel care s-a impotrivit conductei South Stream, de gaz rusesc, facandu-ne sa pierdem 4 miliarde de euro, anual, numai pentru tranzit, cel datorita caruia neoconservatorii nu s-au mai obosit sa trimita, la Bucuresti, ambasadori diplomati de profesie (ultimul a fost Michael Guest), ci politruci, afaceristi “portocalii”, ultimul, Mark Gittenstein (implicat in Rosia Montana, Chevron si ASTRA) fiind cel care avea sa ne ameninte pe noi, rezervistii, in 2011, ca ar trebui sa zicem merci ca nu se trage in noi, de pe blocuri, ca in Siria.

Basescu si-a sustinut examenul de “capacitate neoconservatoare” la 10 martie 2005, la Washington.

Pe 9 martie 2005, Bruce Pitcairn Jackson a tinut un discurs globalist demential, intitulat “Viitorul democratiei in regiunea Marii Negre”, in fata Comitetului de Relatii Externe al Senatului, Subcomitetul de Afaceri Europene, proclamand ca, pentru controlul petrolului si gazului din spatiul exsovietic, intreaga regiune a Mariii Negre trebuie adjudecata, prin revolutii de tipul celor din Georgia si Ucraina, ca stat dupa stat, trebuie smuls influentei rusesti din aceasta zona, chiar cu riscul razboiului si ca, in conditiile tradarii Turciei, “Presedintele Basescu este unul dintre cei mai elcventi sustinatori ai unei strategii ample privind regiunea Marii Negre…..Scopul sau nu este altul decvat acela de a face ca Marea Neagra sa devina o a doua Mare Mediterana.”  Adica, un al doilea Lac American! Apoi a anuntat ca, evident “Cu totul intamplator, presedintele Basescu ajunge astazi la Washington.”  Drept care, “intamplatorul” Basescu a fost chemat a doua zi sa tina un speech in acelasi loc.  Si a tinut exact cuvantarea lui Jackson, piperata cu ceva mai multe atacuri la adresa Rusiei.

Cu  aceeasi ocazie, MRU (creatia lui Sami Vianu) i-a facilitat intalnirea lui Basescu si cu seful neoconservatorilor din Partidul Democrat, Joe Biden, pe atunci senator de Delaware. Acesta i-a cerut ca, la intoarcere, s-al inlocuiasca pe Tariceanu cu MRU , ca asta sa poata pune batista pe tambal in cazul celor 3 mari mafioti transnationali din mafia petrolului, arestati, intamplator, la Bucuresti. Basescu s-a executat, Tariceanu a zis “Da!”, initial, dar dupa ce a fost chemat la ordin, la Budapesta, a intors-o pe “Nu!”. A inceput razboiul transnationalelor, ilustrat in Romania prin razboiul dintre Palatele Victoria si Cotroceni, Basescu nereusind sa-l puna pe MRU decat seful SIE. Suficient, cat sa rezolve problema!

In paralel, “revolutiile portocalii” s-au derulat si in Lituania, unde poresedintele Valdas Adamkus a fost reales pentru mandatul 2004-2009, cu mare succes in Polonia, unde “portocaliul” Lech Kacinski a fost ales presedinte (23 decembrie 2005) impunandu-l pe frate’su, Jaroslav Kacinski, premier. Un succes moderat in Cehia unde, impotriva nationalistului Vaklav Klaus, a reusit sa-l impuna pe “portocaliul” Karel Schwarzenberg, premier, in 2007 si in Franta unde, tot in 2007, Sarkozy a ajuns presedinte. Avea sa distruga Franta pana in 2012, astazi dand cu “subsemantul” in fata autoritatilor pentru trafic de influenta si coruptie.

Intelegem, asadar, ca marsul globalist-comunist, triumfal inceput in 2001, a fost la un moment dat contracarat, fiind astazi pe panta descendenta.

Despre esecurile neoconservatorilor, insa, despre incercarea de redresare prin “Primavara Araba” si alte operatiuni speciale care, aproape, au distrus si Romania, vom vorbi cu alta ocazie.

(VA URMA)

Col.(r) dr. Mircea Dogaru,

Presedintele SCMD