Alegeri prezidențiale în Moldova. Pe 20 octombrie 2024 are loc si referendumul national

 Cetățenii Republicii Moldova sunt chemați la urne duminică, 20 octombrie 2024, pentru două voturi importante: primul tur al alegerilor prezidențiale, 11 candidați fiind înscriși în cursa pentru președinția Moldovei, și referendumul de schimbare a constituției, în vederea aderării la Uniunea Europeană.

Alegerile președintelui Republicii Moldova din 20 octombrie reprezintă cel de-al cincilea scrutin prezidențial de la declararea independenței.

Referendumul reprezintă acel scrutin prin care cetățenii cu drept de vot își exprimă opțiunea în cele mai importante probleme ale statului și societății în ansamblu. În Republica Moldova, există două tipuri de referendumuri care pot fi organizate: Referendum republican - este constituțional, legislativ, privind demiterea Președintelui Republicii Moldova, consultativ. Are loc la nivelul întregii țări; Referendum local - are loc la nivel de sat/comună/oraș/municipiu/raion, unitate administrativ-teritorială cu statut special, revocarea primarului. Republica Moldova a depus în martie 2022 o cerere de aderare la Uniunea Europeană. În iunie 2022 i-a fost acordat statutul de țară candidată. Ulterior, în noiembrie 2023, Comisia Europeană a emis o recomandare de deschidere a negocierilor de aderare cu Republica Moldova. Obiectivul Republicii Moldova este de aderare la UE până în anul 2030. La referendumul din 20 octombrie 2024, cetățenii vor răspunde la întrebarea "Susțineți modificarea Constituției în vederea aderării Republicii Moldova la Uniunea Europeană?" În dreapta textului întrebării se plasează pe orizontală două patrulatere cu cuvintele „DA” și „NU”, iar sub acestea sunt două cercuri. Alegătorul pune ștampila cu mențiunea „Votat” în unul dintre cercurile inscripționate cu „DA” / „NU”.

În ceea ce priveşte referendumul, ponderea cetăţenilor din Republica Moldova care susţin integrarea europeană a crescut semnificativ, de la 57 la sută în aprilie 2024 la 63 la sută în septembrie 2024. Majoritatea moldovenilor sunt hotărâţi să meargă la vot pentru a decide obiectivul de dezvoltare strategică pe termen lung al ţării. Dacă în luna august circa 66% dintre respondenţi afirmau că vor merge şi vor vota atât la prezidenţiale, cât şi la referendum, iar circa 10% erau indecişi, în luna septembrie a scăzut numărul indecişilor cu 3,5%. Participarea la referendum şi alegerile prezidenţiale a crescut cu 2% şi cam tot atât a crescut procentul celor care declară că vor participa doar la alegerile prezidenţiale, arată Watchdog. Peste jumătate dintre cetăţenii Republicii Moldova consideră că dezinformarea şi manipularea opiniei publice de către actorii externi contribuie foarte mult la regresul din Republica Moldova. Unul din mesajele toxice folosit de oponenţii referendumului pentru a diviza societatea sugerează că diaspora nu trebuie să aibă dreptul să participe la referendum. Anumiţi lideri politici insinuează că referendumul constituţional nu ar conta pentru procesul de integrare europeană, îndemnând oamenii să nu îşi expună opinia. Datele sondajului din septembrie arată că, în ciuda minciunilor, 69 la sută dintre moldoveni consideră că referendumul din 20 octombrie 2024 este un pas important pentru procesul de aderare la UE care trebuie efectuat acum pentru a nu pierde această şansă istorică.

Cine sunt candidații la alegerile prezidențiale 2024 din Moldova

Pe buletinul de vot sunt înscriși 11 candidați astfel:

1.     Alexandr Stoianoglo, susținut de Partidul Socialiștilor (PSRM) - a ocupat funcția de procuror general al Republicii Moldova în perioada 29 noiembrie - 5 octombrie 2021;

2.     Maia Sandu, desemnată de Partidul Acțiune și Solidaritate - actuala președintă a Republicii Moldova;

3.     Renato Usatîi, de la formațiunea „Partidul Nostru” - fost primar al localității Bălți. A mai candidat la alegerile prezidențiale din Republica Moldova din anul 2020, când s-a clasat pe locul al treilea, după Maia Sandu și Igor Dodon;

4.     Vasile Tarlev, de la Partidul pentru Viitorul Moldovei - a fost Prim-ministru al Republicii Moldova. În prezent este președinte al Congresului Național al Industriașilor și Antreprenorilor din Moldova;

5.     Irina Vlah, candidat independent - fostă guvernatoare a Găgăuziei, o mica reugiune autonomă din sudul Republicii Moldova;

6.     Ion Chicu, din partea Partidului Dezvoltării și Consolidării Moldovei - fost premier al Republicii Moldova, fost ministru al Finanțelor și consilier al fostului președinte Igor Dodon;

7.     Andrei Năstase, candidat independent - fost primar general al Chișinăului și viceprim-ministru și ministru de Interne în Guvernul Maia Sandu;

8.     Octavian Țîcu, susținut de Blocul electoral „Împreună” - istoric, politician și fost boxer profesionist. A fost deputat în Parlamentul Republicii Moldova, consilier rational în Consiliul rational Ungheni și ministru al Tineretului și Sportului al Republicii Moldova;

9.     Victoria Furtună, candidat independent - fostă procuroare anticorupție;

10. Tudor Ulianovschi, candidat independent - fost ministru al Afacerilor Externe și Integrării Europene al Republicii Moldova în Guvernul Pavel Filip.

Natalia Morari, candidat independent - jurnalistă din Republica Moldova.

Care este procedura de vot în Republica Moldova

În ziua alegerilor prezidențiale, pe 20 octombrie,  au drept de vot cetățenii cu vârsta de cel puțin 18 ani împliniți până în ziua alegerilor, inclusiv. Urnele de vot se deschid pe 20 octombrie 2024 la ora 7:00 dimineața și se închid la ora 21:00. Fiecare alegător va semna de două ori pe lista membrilor biroului electoral al secției de votare, atunci când vor primi cele două buletine de vot. Pentru a vota, alegătorul are nevoie de unul dintre următoarele documente/acte de identitate: Buletinul de identitate al cetățeanului Republicii Moldova, care confirmă domiciliul sau reședința temporară a alegătorului pe teritoriul secției de votare; Buletinul de identitate provizoriu cu mențiunile privind cetățenia Republicii Moldova, domiciliul sau reședința temporară a titularului; Pașaportul cetățeanului Republicii Moldova, inclusiv cu termen de valabilitate expirat. Ce spun ultimele sondaje: cine ar câștiga alegerile prezidențiale din Republica Moldova 2024 Cel mai recent sondaj, prezentat în septembrie 2024, arată că Maia Sandu rămâne favorita competiţiei pentru funcţia de preşedinte, cu circa 36 la sută din intenţiile de vot. Potrivit sondajului, Maia Sandu este urmată de Alexandr Stoianoglo, susţinut de PSRM (socialiştii fostului preşedinte Igor Dodon) - 10 la sută, Renato Usatîi, reprezentant al Partidului Nostru - 7,5 la sută, şi Irina Vlah, candidat independent, fostă guvernatoare a regiunii semiautonome Găgăuzia - 4 la sută. Restul candidaţilor au înregistrat scoruri între 0 şi la sută, însă este de remarcat că 22 la sută dintre cei care au participat la sondaj au spus că nu au luat încă o decizie clară în privinţa votului pentru alegerile prezidenţiale, ceea ce ar putea duce la modificări uşoare în clasamentul candidaţilor pe parcursul următoarelor săptămâni. Faţă de luna august 2024, nici unul dintre candidaţii la alegerile prezidenţiale nu a înregistrat o creştere semnificativă de rating. Însă se poate observa că opţiunile diverse existente cresc uşor nivelul de nehotărâre a oamenilor şi îi determină să fie mai ezitanţi, scrie ONG-ul Watchdog.

Secții de votare deschise în România pentru cetățenii moldoveni

Alegătorii care nu se află în Republica Moldova în ziua votului o pot face la secțiile de votare organizate în străinătate. În total, 234 de secții de votare vor fi deschise în străinătate, infomează Comisia Electorală Centrală. Dintre acestea, 16 vor fi în România: Trei secții de votare în București; Două secții de votare în Iași; Două secții de votare în Cluj-Napoca; Câte o secție de votare în orașele: Bacău, Brașov, Constanța, Craiova, Galați, Oradea, Sibiu, Suceava și Timișoara.

Un candidat poate câștiga primul tur al alegerilor prezidențiale, dacă obține cel puțin 50% plus un vot din totalul voturilor valabil exprimate. Dacă niciun candidat nu atinge acest prag, se organizează turul doi de scrutin cu primii doi candidați cu cel mai mare număr de voturi. În turul doi de scrutin este ales președinte candidatul care obține cele mai multe voturi, indiferent de prezența la vot. După validarea scrutinului, candidatul ales președinte al Republicii Moldova depune jurământul în fața Parlamentului și a Curții Constituționale, cel târziu la 45 de zile după alegeri. Mandatul președintelui Republicii Moldova durează patru ani, potrivit Constituției și, la fel ca în România, o persoană nu poate deține funcția de președinte al Republicii decât pentru cel mult două mandate consecutive.

Dan Hazaparu, presedintele F.R.D.D. despre originea recentului scandal constitutional

 

FUNDAŢIA ROMÂNĂ DE DEMOCRAŢIE PRIN DREPT (FRDD)

Str.Cetatea de Balta,Nr.14,Sector 6, Bucuresti

 

Tel.: 0728 289 057

e-mail: geopolitica10@gmail.com; dan.hazaparu@frdd.ro

www.frdd.ro

 

Originea scandalului constitutional

 

In calitate de Presedinte al Fundatiei Romane pentru Democratie prin Drept

(F.R.D.D.) care a fost infiintata si functioneaza sub inaltul patronaj al Comisiei de la Venetia,

am luat public, de mai multe ori, apararea Curtii Constitutionale a Romaniei, in special in

timpul mandatelor Presedintilor Augustin Zegrean si Valer Dorneanu.

Am facut-o, si nu regret, pentru ca CCR a adus reale servicii democratiei romanesti,

chiar daca nu intotdeauna deciziile acesteia au fost populare.

In plus, jurisprudenta CCR a exercitat o functie protectoare impotriva a ceea ce

numim “amenintarea primatului dreptului European”, chiar daca la vizita de la Bucuresti a

Presedintelui CJUE din mai 2023, presedintele CCR Marian Enache s-a comportat servil, fara

sa dea curs sugestiilor noastre de a convoca la Bucuresti pe toti presedintii curtilor

constitutionale europene si pe presedintele Comisiei de la Venetia pentru a sustine

jurisprudenta constitutionala in fata expansiunii CJUE.

Nu sunt, asadar, un neprieten al CCR. Din acest motiv am fost extrem de surprins de

recenta decizie a Curtii Constitutionale care a respins candidatura unui om politic, indiferent

cine ar fi acesta, la functia de Presedinte al Romaniei. Incalcand grav propriile norme de

competenta care interzic Curtii sa iasa din limitele contenciosului constitutional, intemeindu-

se pe relatari din presa, a ajuns la concluzia ca dreptul de a fi ales poate fi restrans nu doar pe

baza unei condamnari penale, ci prin simpla apreciere a conduitei persoanei in cauza, de catre

o instanta constitutionala. Rationamentul se dovedeste profund eronat si fara precedent. In

demersul sau, instanta constitutionala nu poate deduce judecatii decat incalcari ale

Constitutiei. Conduita persoanei face obiectul judecatii instantelor din sistemul judiciar

national, care procedeaza la citarea persoanei in cauza si asigura caile de atac prevazute de

lege.

Dar nu despre Curtea Constitutionala vreau sa vorbesc, ci despre cei care stau la baza

acestei decizii.

Astfel, cei 5 judecatori care s-au pronuntat in favoarea acestei decizii sunt toti numiti

de PSD: Marian Enache, Cristian Deliorga, Dimitrie Bogdan Licu, Gheorghe Stan, Varga

Attila. Legaturile PSD cu CCR sunt extrem de vechi si discutabile.

Astfel, Simona-Maya Teodoroiu, fost judecator CCR, propus de PSD, la terminarea

mandatului de judecator a obtinut un post de notar public, s-a asociat cu Andreea Cosma,

fiica fostului baron de Prahova Mircea Cosma, la randul sau fost deputat PSD, si au infiintat

impreuna un cabinet notarial in cartierul Dorobanti, dupa care Simona-Maya Teodoroiu s-a

suspendat din functia de notar si a redevenit deputat PSD.

Andreea Cosma, ca si fratele acesteia, Vlad Cosma, fost si el deputat PSD, au

beneficiat in decursul timpului de un consisten ajutor al Curtii Constitutionale, care a

pronuntat decizii esentiale pentru dosarele lor: dezincriminarea partiala a abuzului in serviciu,

nelegalitatea completului de 5 judecatori de la ICCJ, nelegalitatea completului de 3 judecatori

de la ICCJ, nespecializarea in judecarea faptelor de coruptie, anularea interceptarilor, decizia

privind martorii sub acoperire si, mai nou, prescriptia raspunderii penale.

 

Initial condamnati la ani grei de inchisoare, hotararile de condamnare ale familiei

Cosma (Andreea, Vlad, Mircea) au fost desfiintate in urma deciziilor pronuntate de CCR.

Doar o coincidenta! Tot o coincidenta este si faptul ca in cabinetul in care Andreea Cosma

este colega cu Simona-Maya Teodoroiu, in prezent deputat, au fost semnate cea mai mare

parte a actelor notariale intocmite de societatea Nordis a sotului Laurei Vicol, deputat PSD,

fost presedinte al Comisiei Juridice.

O stire trista de ultima ora anunta decesul Doamnei Simona-Maya

Teodoroiu.Trasmitem,pe acesta cale familiei,si prietenilor condoleante !

Nu as vrea sa se inteleaga ca inmixtiunea politica a PSD-ului in treburile interne ale

CCR si a mecanismului de numire a judecatorilor Curtii este singulara.Nu ! La fel a procedat

si celalat partid abonat la guvernarea Romaniei,Partidul National Liberal.Un exemplu relevant:

Tudorel Toader.”Recomandat,garantat si propulsat” de catre somitatea liberala Relu

Fenechiu,colegul de partid al Doamnei judecator la CCR Laura-Iuliana Scantei,un produs al

Universitatii din Iasi si al SNSPSA-Bucuresti, Domnul Profesor Tudorel Toader este preluat

de catre PSD si impus la la Curtea Constitutionala si apoi,dupa terminarea

mandatului,Ministru la Justitie in mai multe Cabinete care au avut ca Premier un membru al

acestui Partid,adica pe Domnii Grindeanu si Tudose si pe Doamna Dancila.

Discutand cu ingijorare cu colegii din F.R.D.D. despre necesitatea de a

inventa,descoperi,impune un mecanism de selectare si numire a judecatorilor la Curtea

Constitutionala,un mecanism care sa scoata Curtea din zona influientelor politice si, mai

ales,a Serviciului Roman de Informatii- care s-a dovedit un factor perturbator al functionarii

normale a acestui organism esential intr-un Stat de Drept din Europa,Dl.Prof. Constantin

Sima a propus un model tehnic pe care il vom dezbate si conceptualiza in cadrul unei

Conferinte Internationale organizata la Bucuresti,sub patronajul Comisiei de Democratie prin

Drept- Comisia de la Venetia,in primavara anului viitor,imediat dupa intrarea in functiune a

noului Guvern.Credem si speram ca actuala coalitie de guvernare v-a avea intelepciunea

asigurarii unei stabilitati necesare organizarii alegerilor din aceasta toamna fierbinte si

tranzitia catre o noua guvernare.

In aceste conditii, decizia prin care CCR interzice candidatura unui om politic pare o

banalitate!

Dan Hazaparu- Presedinte F.R.D.D.

In atenția tuturor cetățenilor Sectorului 1 București

 CONSILIUL NAȚIONAL AL SOCIETĂȚII CIVILE (C.N.S.C.)

ÎNTÂLNIRE CU DL. GEORGE TUȚĂ,

CANDIDAT LA PRIMĂRIA SECTORULUI 1 AL CAPITALEI

 

După discuții cu reprezentanții tuturor candidaților, am ajuns la concluzia că cele mai mari șanse de a ne scăpa de șobolani, mizerie, degradarea parcurilor, spațiilor verzi, clădirilor, etc. o are candidatul George TUȚĂ.

În data de miercuri, 15 mai a.c., 45 de delegați ai C.N.S.C., toți cu domiciliul în Sectorul 1, președinți de federații sindicale, sindicate, patronate, ONG-uri, asociații de proprietari, am răspuns invitației candidatului la discuții.

Domnul George TUȚĂ a răspuns tuturor întrebărilor, dovedind solide cunoștințe de legislație și administrație. În plus, consilier personal al domniei sale este fostul primar, dl. Andrei CHILIMAN, un edil care a făcut multe pentru cetățenii Sectorului 1.

Colaborarea stabilită fiind pe termen lung, solicităm tuturor membrilor noștri, indiferent de simpatii politice, un VOT pragmatic pentru candidatul George TUȚĂ!

P./C.N.S.C.,

Coordonator,

Col. (r) dr. Mircea DOGARU

In atentia partidelor politice si a candidatilor la alegerile locale din Sectorul 1

 

CONSILIUL NATIONAL AL SOCIETATII CIVILE (CNSC)

Forta a Treia - forta civica a natiunii romane!

Adresa postala:  Str. Pajurei, nr. 13, Sector 1, Bucuresti,  Cod 013152

Telefon  0736601020, 0736600961, 0736600973

E-mail  platformacivica@gmail.com   Site   http://cnsc-forta3.blogspot.ro/

 

LISTA DE PROBLEME DE INTERES PUBLIC DIN  SECTORUL 1

-in atentia partidelor politice si a candidatilor la alegerile locale din Sectorul 1-

 

1.      Asfaltarea tuturor strazilor. Este rusinos, este incalificabil,  ca in zilele noastre, in Capitala Romaniei, sa mai existe strazi neasfaltate, fara alimentare cu apa si fara canalizare.

2.      Reconstructia si consolidarea malurilor Lacului Grivita, Lacului Baneasa si a Lacului Herastrau;

3.      Amenajarea terenurilor virane adiacente Lacului  Grivita si Lacului Baneasa si amenajarea acestora, dupa caz, ca parcuri, zone de recreere, baze sportive si de agrement, locuri de joaca pentru copii, astfel:

a.       Constructia unui nou parc in jurul Lacului Baneasa si conectarea (pietonala) cu Parcul Herastrau, prin cumpararea terenurilor neconstruite de la proprietari sau, dupa caz, trecerea terenurilor apartinand diverselor institutii publice in patrimoniul Municipiului Bucuresti si administrarea Primariei Sectorului 1 (Ministerul Apararii Nationale, Ministerul Transporturilor, Regia Protocolului de Stat, Facultatea de Drept a Universitatii Bucuresti etc.);

b.      Deblocarea si reabilitarea Aleii Matelotilor, reconstructia sa pentru redarea circulatiei publice auto si pietonale, racordarea acesteia cu str. Baiculesti si sos. Straulesti;

c.       Colaborarea cu APA NOVA BUCURESTI in vederea depistarii deversarilor ilegale a apelor uzate chiar in apa lacurilor, precum si pentru eliminarea numeroaselor statii de pompare a apelor uzate - adevarate bombe ecologice si energofage care aglomereaza malurile lacurilor, de o parte si de alta a lacurilor, si constructia, in cadrul proiectului "Promenada verde", a doua conducte pentru preluarea apelor uzate,  paralele cu malurile riului Colentina, care sa preia aceste ape uzate, prin cadere libera, pe tot parcursul salbei de lacuri ale Bucurestiului, de la Lacul Chitila si pana la statia de tratare ape uzate de la Glina. 

d.      Eliminarea/relocarea agentilor economici publici sau privati care desfasoara activitati poluatoare sau potential poluatoare chiar pe malurile sau la mica distanta de malurile lacurilor. Relocarea firmei de salubritate a Sectorului 1 (ROMPREST), de pe malul Lacului Baneasa, intr-o alta zona a orasului, pentru incetarea poluarii apelor si a atmosferei orasului, cu praful ridicat zilnic antrenat de catre masinile firmei;

e.       Interzicerea cu desavarsire a constructiilor noi pe malul lacurilor, constructii care nu respecta regulile si cerintele moderne de urbanism si care incalca Planul General de Urbanism al Municipiului Bucuresti. Demolarea constructiilor neautorizate si a celor lasate in parasire de catre CFR, de-a lungul caii ferate Bucuresti-Constanta.

4.      Efectuarea unui recensamant al familiilor cu copii si al persoanelor singure, fara adapost, care traiesc in  baraci improvizate, colibe, corturi si constructii parasite/abandonate de catre fostii proprietari. Cazarea acestora in conditii igienice,  prin constructia unei "TABERE SOCIALE", construita special si administrata de catre PMB/Primarie, in colaborare cu Biserica, Politia  si alte institutii ale statului. Sunt vizate, indeosebi:

a.       Baracile de pe Intr. Straulesti;

b.      Baraca de la  Foradex;

c.       Terenul viran dintre Lacul Baneasa si Gara Baneasa;

d.      Alte zone ale Sectorului 1.

5.      Relocarea capatului de linie de autobuze 331 si construirea unui terminal de linie modern, inclusiv a unei parcari publice, in zona  actuala a capatului de linie 331 bis, de la Petrom City.

6.      Modernizarea strazilor si a trotuarelor, eliminarea stalpilor de beton de pe mijlocul trotuarelor, largirea sau constructia trotuarelor acolo unde lipsesc, rectificarea conform normativelor si constructia in paralel cu trotuarele a pistelor pentru biciclisti, indeosebi pe urmatoarele artere de circulatie:

a.       Str. Parcului;

b.      Sos. Straulesti;

c.       Str. Baiculesti;

d.      Intrarea Straulesti.

7.      Eliminarea constructiilor neautorizare de pe terenurile adiacente caii ferate Bucuresti-Constanta, evacuarea deseurilor deversate ilegal pe aceste terenuri si amenajarea acestora, dupa caz, ca parcuri si zone verzi, de recreere, locuri de joaca pentru copii, baze sportive si de agrement.

8.      Constructia unei piste pietonale si pentru biciclisti, de o parte si de alta a caii ferate Bucuresti- Constanta, pe tronsonul situat intre B-dul Ion Mihalache si Gara Baneasa.

9.      Facilitarea accesului calatorilor la statia de cale ferata Bucuresti-Baneasa, prin:

a.       Prelungirea str. Baiculesti pana la statia de cale ferata Bucuresti-Baneasa si constructia unei parcari publice in apropiere, cu acces din str. Baiculesti si din DN1;

b.      Constructia unui pasaj de legatura care sa lege Gara Baneasa cu promenada  Lacului Baneasa si Aleea Matelotilor;

c.       Punerea la dispozitia calatorilor a facilitatilor statiei prezidentiale de cale ferata Baneasa. Consideram ca nu exista nici un impediment ca aceasta statie sa nu fie redata publicului larg, mentinandu-si concomitent si functia de gara prezidentiala.

10.  Incurajarea mediului de afaceri pentru constructia unui complex de odihna si tratament cu apa termala existenta in zona FORADEX, fapt ce ar pune Bucurestiul pe lista statiunilor de tratament cu ape termale din tara noastra.

11.  Amenajarea ca parc si zona de recreere a terenului viran situat la intersectia str. Dridu cu str. Jiului.

12.  Constructia de parcari publice in zonele de blocuri si alte zone, care sa absoarba autoturismele parcate pe trotuare si pe carosabilul strazilor:

13.  Transferul in domeniul public al Capitalei a unor portiuni de teren din proprietatea publica aferenta unor institutii publice de stat sau cumpararea de la particulari a unor portiuni din suprafete de teren private, propice pentru constructia de parcari adiacente unor artere de circulatie, cum ar fi:

a.       Din terenul aferent Monitorului Oficial situat vis a vis de blocurile de locuinte din str. Parcului, nr.20;

b.      Din terenul viran situat intre Liceul Media si Bd. Poligrafiei;

c.       Din terenul viran situat vis a vis de Baza Sportiva Rapid, localizata intre str. Baiculesti si calea ferata Bucuresti-Constanta etc.

14.  Cresterea conectivitatii la nivelul unor zone-subzone traversate de calea ferata Bucuresti-Constanta, cum ar fi:

a.       Pasaj pietonal si auto, pentru legarea str. Parcului cu str. Faurei, prin subtraversare;

b.      Finalizarea pasajului pietonal situat intre Bd.Poligrafiei si str. Baiculesti, in zona Liceului "Dimitrie Paciurea" (in acest moment sunt construite doar treptele de acces pe langa podul de cale ferata).

c.       Pasaj pietonal/pasarela intre str. Straulesti si str. Tipografilor;

 

Data: 08.05.2024

 

Nota:

Lista de probleme ramane deschisa. In acest sens, invitam pe toti cetatenii interesati sa faca propuneri si sa colaboreze cu noi si cu autoritatile locale, in scopul cresterii calitatii vietii si pentru infrumusetarea Sectorului 1 si a intregii Capitale a Romaniei.

 

Românul George Pomuţ şi povestea vânzării teritoriului Alaska

In anul 2019, s-au implinit 152 de ani de la ratificarea, în Senatul SUA, a documentului prin care Statele Unite cumpărau Alaska de la Rusia, un imperiu aflat, la acel moment, în dificultate financiară. Iniţiativa „afacerii” a aparţinut secretarului de stat american de la acea vreme, William H. Seward, şi s-a concretizat prin anexarea de către SUA a unui teritoriu cu o suprafaţă de 1.518.800 km², pentru suma de doar şapte milioane de dolari, cu contribuţia indispensabilă a unui american de origine română, George Pomuţ, general şi diplomat, erou al războiului civil american care s-a desfăşurat între anii 1861 – 1866.

Geoge Pomuţ s-a născut la 31 mai 1818, în oraşul Gyula, comitatul Békés, în Ungaria de astăzi, tatăl său fiind fierar pe moşia grofului Wenckheim. Familia Pomuţ era de origine română, provenind din Săcele, comitatul (acum judeţul) Braşov, de unde bunicul său, Dinică Pomuţ, a plecat spre vest în căutarea unui trai mai bun.

Părinţii săi i-au asigurat o educaţie aleasă, în spiritul valorilor creştin ortodoxe, înlesnindu-i accesul la învăţătură.

Pomuţ a fost admis la Academia Militară din Viena, apoi a studiat la Academia Militară din Saint Etienne, Franţa, iar după încheierea studiilor universitare, a devenit procuror regal, ulterior înfiinţându-şi propriul birou de avocatură.

A participat la Revoluţia de la 1848 din Ungaria, înrolându-se ca voluntar în armata de honvezi. Unitatea militară în care a luptat a obţinut o serie de victorii în luptele din vara anului 1849, iar Pomuţ a fost ridicat la rangul de căpitan.

Apoi a lucrat ca secretar în subordinea guvernatorului fortului Komárom, Ujhazy, combatant revoluţionar în mişcarea lui Lajos Kossuth.

În octombrie 1849, după ce fortăreaţa de la Komárom a fost cucerită de generalul Julius Jacob von Haynau, Pomuţ a fost condamnat de guvernul austriac, iar pentru a scăpa de pedapsă, se refugiază, alături de un grup de 30 de camarazi, mai întâi în Italia, de unde pleacă în Germania, pentru ca în final să emigreze în SUA.

Ajuns la New York, la 24 februarie 1850, Pomuţ zăboveşte aici pentru câteva luni, iar împreună cu un alt român, bănăţean la origini, pe nume Dragoş, şi împreună cu alţi revoluţionari maghiari, se stabilesc spre vestul ţării, la Keokuk, în statul Iowa.

Mica lor colonie întemeiată aici, la Burlington, în fapt un loc sălbatic, a primit numele de „New Buda”.

În 15 martie 1855, Pomuţ obţine cetăţenia SUA – sub numele de Pomutz, iar în perioada următoare, cumpără, cu sprijinul unui om cu stare, suprafeţe întinse de pământ, dovedind un spirit întreprinzător deosebit.

În următorii cinci ani, Pomuţ devine deja un om care trăia în lux, având în proprietate suprafeţe întinse de teren, o fermă rentabilă, era concesionarul unor exploatări miniere extrem de profitabile, ba construise chiar şi o şosea pentru o mai bună circulaţie în vestul american încă sălbatic. Nu în ultimul rând, Pomuţ era artizanul unor planuri îndrăzneţe de extindere şi dezvoltare a acelei regiuni.

Însă Pomuţ nu şi-a uitat niciodată originile, militând mereu ca Ungaria să demonstreze un tratament mai bun faţă de minorităţile sale etnice, şi artând nevoia de cooperare a acesteia cu Principatele Unite ale Moldovei şi Valahiei.

A urmat izbucnirea Războiului de Secesiune din America, care a divizat nordul aboliţionist de sudul care dorea menţinerea sclaviei, iar Pomuţ solicită înrolarea ca voluntar în Armata Uniunii nordului.

Aşadar, anul 1861 îl găseşte în poziţia de locotenent în cadrul Regimentului 15 de Infanterie din Iowa, alcătuit din peste 1.000 soldaţi şi 37 ofiţeri, sub comanda colonelului Reid. Pomuţ urcă treptele ierarhice militare, fiind promovat ca adjutant, impresionând mai ales prin calmul şi curajul de care dădea dovadă. A făcut adevărate fapte de vitejie în luptele de la Shilloh, Corinth, Vicksburg, Atlanta, sau Savannah, iar drept recompensă, în anul 1863 este promovat la gradul de maior, iar în mai 1864, la începutul Bătăliei pentru oraşul Atlanta, generalul Frank P. Blair îl aduce la Cartierul General al Armatei Nordiste şi îl avansează la gradul de “Provost Marshall” al Regimentului 17.

Pomuţ era respectat de alţi mari generali americani, precum Ulysses S. Grant, William Tecumseh Sherman, William Belknap sau Andrew Hickenlooper, iar soldaţii aflaţi sub comanda sa îl îndrăgeau pentru stăpânirea de sine de care dădea dovadă şi pentru că îi conducea prin lupte oferind propriul exemplu.

În august 1864, Pomuţ se întoarce la Regimentul 15 Iowa, unde i se oferă comanda, fiind promovat la gradul de locotenent-colonel.

În anul 1865, ca o recunoaştere a meritelor sale militare, Senatul american îi conferă gradul de general de brigadă.

După războiul civil, cea mai fidelă caracterizare a faptelor de arme ale lui George Pomuţ a fost prezentată de generalul Walter O. Gresham, comandantul Brigăzii a III-a care cuprindea şi regimentul lui Pomuţ, care spunea: “L-am întâlnit pe Pomuţ; un brav şi curajos ofiţer care se bucura de o mare popularitate în rândul camarazilor şi soldaţilor săi. El nu este doar un ofiţer valoros, versat în toate problemele militare, ci şi un om cu o cultură superioară, un gentleman manierat.”

După încheierea Războiului civil, Pomuţ revine, pentru o scurtă perioadă la Keokuk, iar după câteva luni, la 16 februarie 1866, este numit în funcţia de consul al SUA la Sankt Petersburg, în Rusia, unde rămâne în funcţie timp de 12 ani. În această poziţie, Pomuţ demonstrează calităţi diplomatice de excepţie fiind un fluent vorbitor a nu mai puţin de opt limbi străine.

În acest mandat Pomuţ s-a făcut remarcat prin intermedierea unor negocieri între Rusia şi SUA, care s-au finalizat, în anul 1867, prin cumpărarea, de către SUA, a zonei Alaska, dar şi prin încheierea unui Tratat esenţial pentru continuarea unor bune relaţii între cele două ţări.

În anul 1874 preşedintele SUA, Rutherford Hayes îl promovează pe Pomuţ la rangul de consul general.

În anul 1878, Pomuţ este înlocuit în funcţie de William Edwards, iar la încheierea misiunii sale diplomatice, este rechemat în SUA, însă, nu se ştie de ce, el alege să rămână în Rusia.

La 12 octombrie 1882, Pomuţ trece la cele veşnice la Sankt Petersburg, într-o sărăcie lucie, fiind înmormântat la Smolensk, capitala imperiului la acel moment.

După moartea sa, au existat nenumărate luări de poziţie ale unor înalţi oficiali americani, care au evocat personalităţile generalului George Pomuţ şi căpitanului Nicolae Dunca, un alt luptător de origine română care s-au sacrificat pentru păstrarea unităţii SUA, doi eroi care şi-au adus o contribuţie importantă la gloria Americii.

În anul 1913, Congresul american a emis un decret prin care se dispunea ca rămăşiţele pământeşti ale lui George Pomuţ să fie aduse şi înmormântate în Cimitirul Naţional din Arlington, însă după izbucnirea Primului Război Mondial, acest fapt nu s-a mai realizat.

În 1944, mai mulţi americani de origine română au construit prin colectă publică un cuirasat pe care l-au oferit guvernului federal, care i-a dat, simbolic, numele generalului – „General George Pomuţ”, vasul aflându-se în exploatare până în anul 1970.

Soldaţii din regimentul 15 Infanterie Iowa au făcut donaţii în fiecare an pentru îngrijirea mormântului său, drept recunoştinţă pentru eroismul său, dar şi pentru păstrarea în memoria publică a faptelor acestuia din perioada Războiului Civil American.

Eroismul generalului Pomuţ a fost, dealtfel evocat şi de preşedintele Bill Clinton, care, la 9 iulie 1997, aflat în vizită la Bucureşti, a amintit că Pomuţ a fost unul dintre cei care au făurit America de astăzi.

Nu în ultimul rând, au fost ridicate statui în memoria lui la Cleveland, SUA, şi la Gyula, în Ungaria.

* * * * *

În calitatea sa de consul, Pomuţ a fost implicat profund în negocierile pentru Alaska şi la un moment dat le-a şi prezidat. Discuţiile legate de vânzarea statului Alaska încetaseră odată cu izbucnirea Războiului Civil American, iar dupa victoria unionistă, Imperiul Ţarist avea toate motivele sa reînceapă negocierile.

Dar să vedem care era situaţia acestui teritoriu în acea perioadă.

Rusia trecea prin serioase dificultăţi financiare şi era pândită de pericolul de a pierde Alaska, fără vreo compensaţie, în favoarea Regatul Unit al Marii Britanii, inamicul lor în Războiul Crimeei (1853–1856).

Deşi Alaska nu era o zonă de interes, populaţia Columbiei Britanice a început rapid să crească la câţiva ani după încheierea ostilităţilor, goana după aur determinând înfiinţarea de colonii britanice pe continentul nord-american.

În aceste condiţii, ţarul Alexandru al II-lea a hotărât să vândă teritoriul, dar după ce britanicii nu au fost interesaţi de achiziţionarea zonei, în anul 1859 vine prima ofertă pentru americani. A urmat Războiul civil din SUA şi suspendarea negocierilor pe tema Alaska, însă în 1866, după încheierea ostilităţilor, ţarul l-a instruit pe ambasadorul său în SUA, Eduard de Stoeckl, să reia negocierile cu secretarul de stat american William H. Seward, în martie 1867.

Negocierile s-au încheiat după o şedinţă nocturnă, la ora 4:00 dimineaţa, la 30 martie 1867, fiind finalizate cu semnarea unui tratat, la un preţ de achiziţie de 7.200.000 de dolari, pentru 1,7 milioane de kilometri pătraţi, adică aproximativ circa 4,74 cenţi pe hectar, Alaska însemând, vă vine să credeţi sau nu, a şasea parte a teritoriului SUA de astăzi. Opinia publică americană era în general favorabilă tratatului, dar unele ziare ale vremii au criticat-o.

Însă, în pofida acestora, achiziţia s-a dovedit extrem de inspirată, la doar câţiva ani după cumpărare terenul respectiv dezvăluind bogăţii naturale inestimabile, dar şi un rol strategic important, mai ales pentru perioada Războiului Rece.

Pentru a deveni valid, tratatul dintre Rusia şi SUA cu privire la Alaska trebuia ratificat şi de Senatul SUA.

Ca urmare Seward l-a convins pe preşedintele SUA Andrew Johnson să convoace Senatul într-o sesiune extraordinară a doua zi, însă cum şi la acea vreme politica era „arta contradicţiei”, republicanii au luat în derâdere „nebunia lui Seward”.

Seward a dus, însă, o campanie convingătoare, şi cu susţinerea lui Charles Sumner, preşedintele Comisiei de Politică Externă a Senatului, la 9 aprilie 1867, a obţinut aprobarea tratatului cu 37 de voturi pentru şi 2 împotrivă.

A urmat o lungă perioadă în care relaţiile Congresului cu preşedintele Johnson s-au deteriorat, iar Camera Reprezentanţilor a refuzat să adopte mai multe acte importante, inclusiv plata preţului pentru Alaska.

La 18 octombrie 1867, a avut loc ceremonia de transfer, la Sitka, soldaţii ruşi şi americani au mărşăluit prin faţa casei guvernatorului, iar drapelul rus a fost coborât şi a fost înlocuit cu cel american, sub salve de artilerie.

În Alaska, ziua de 7 octombrie 1867 – conform calendarului iulian în vigoare în Imperiul Rus la acea vreme, a fost urmată de cea de 18 octombrie 1867, din calendarul gregorian folosit în SUA, iar fusul orar local a trecut de la 9:01:20 în urma meridianului Greenwich, la 14:58:40 înaintea lui.

Abia în iunie 1868, după ce procedura de impeachment a lui Johnson s-a încheiat, Stoeckl şi Seward au reluat campania pentru aprobarea fondurilor, votul final favorabil fiind acordat la 14 iulie, 113 voturi fiind pentru şi 48 împotrivă.

Estimările ruseşti pentru populaţia acestui teritoriu arătau că aici existau 2.500 de ruşi şi metişi, plus 8.000 de indigeni, în total circa 10.000 de oameni, plus, 50.000 de inuiţi şi autohtoni alaskani. Ruşii se stabiliseră în 23 de puncte de comercializare a blănurilor, aflate pe insule şi în apropierea coastei.

Existau două oraşe mai mari: Novoarhanghelsk, astăzi denumit Sitka, fusese înfiinţat în 1804 pentru a coordona comerţul cu piei de vidră de mare şi în 1867 era format din 116 colibe mici de buşteni cu 968 de locuitori, iar centrul industriei blănurilor, oraşul Sf. Pavel din Insulele Pribilof avea 100 de case şi 283 de locuitori. În zilele noastre, în Alaska locuiesc circa 710.000 de oameni.